Publicat: 7 Ianuarie, 2013 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu două decenii, în 1993?

DE LA O ZI LA ALTA
FSN-ul propune Opoziţiei să formeze...
GUVERNUL FANTOMĂ!
Vor fi, desigur, probleme cu împărţirea portofoliilor, şi s-ar putea să asistăm la unele dispute inedite.

„Libertatea" a avut din nou dreptate:
DL TRAIAN CHEBELEU LA COTROCENI!
Noi am „prezis" în urmă cu mai bine de o lună această mişcare spectaculoasă. Iată că „numărul 2" din Externe devine acum, practic, „numărul 1" în staff-ul prezidenţial, unde va răspunde de aceleaşi probleme.

UN UNIVERSITAR-PREFECT DE BUCUREŞTI?
Este vorba despre profesorul universitar Gheorghe Vîlceanu, decan la A.S.E. şi vicepreşedinte al FDSN, care îi va succede, după cîte se pare, dlui Doru Pană.

«DRUMUL KENTULUI» în faza „Cherchez la femme"
LILI KENT INTRĂ ÎN SCENĂ!

Marele angrosist al comerţului cu ţigări KENT (firmă care în ultimii vreo 15 ani a deţinut, practic, monopolul pieţei româneşti) pînă în momentul în care afacerea a fost preluată de ELLIE NASSAR, a fost GEORGES AZZI. După ce a făcut vreo 4 milioane de dolari cash în mai puţin de doi ani, cu firma „AZI-CO", s-a retras. Momentul dovedindu-se prielnic, revine cu marca WINCHESTER, prin intermediul a trei firme-fantomă:

"TEA-COM", "MARA-COM" şi "VAL-COM"
Toate aparţinînd unei angrosiste celebre: LILI KENT! Adică doamna Vasilica Hoffmann, de fel din Constanţa, un fenomen al... IMPEX-ului românesc:
ESTE UNA DINTRE PUŢINELE — DACĂ NU SINGURA — PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ (PRINTR-O ABIL SPECULATĂ INADVERTENŢĂ A LEGII) SĂ AIBĂ FIRME PE NUME PROPRIU. OR, SE ŞTIE, PERSOANELE FIZICE N-AU DREPTUL Să EFECTUEZE OPERAŢIUNI DE COMERŢ EXTERIOR.

Prin intermediul doamnei Lili, domnul Georges îşi reciclează acum milioanele. Recent, vama a încasat — cu greu — nu mai puţin de 73 milioane de lei de la dna Hoffmann, taxe neplătite prin subevaluarea mărfii.

AU CAM DISPĂRUT ŢIGĂRILE DE PE PIAŢĂ, CU TOATE CĂ PREŢUL A CRESCUT. NEGUSTORII AŞTEAPTĂ LINIŞTIREA APELOR PENTRU A RELUA TRAFICUL.

Se pare că cineva este, totuşi, mulţumit de situaţie: o firmă cu sediul tot în Cipru, care pregăteşte o „bombă":
LOVITURA SE VA NUMI... „BUCUREŞTI"!

În ceea ce priveşte ancheta — totală lipsă de... transparenţă. Sînt zvonuri că s-ar fi plătit cauţiunea de 2,5 milioane dolari pentru NASSAR şi că acesta ar fi părăsit deja ţara. Probabil, simple zvonuri...

CEEA CE ESTE ÎNSĂ EVIDENT, E CĂ MINISTRUL DE FINANŢE, FLORIN GEORGESCU, ÎNTÎRZIE SĂ-ŞI NUMEASCĂ SECRETARII DE STAT.
Probabil că, nedorind să aibă surprize, aşteaptă şi dînsul rezultatele — măcar parţiale — ale anchetei...

 

 

 

DL. ministru Spiroiu consideră că...
ARMATA NU MĂRŞĂLUIEŞTE PE "DRUMUL KENTULUI"

— Bănuiesc că sunteţi nemulţumit de ştirea care a apărut în ziarul nostru cu privire la unele reduceri de personal din cadrul armatei.
— Evident, redacţia este datoare să-şi protejeze sursele, indiferent care sînt ele. Însă punctul dumneavoastră de vedere, care este un punct de vedere oficial, este binevenit în lămurirea acestei chestiuni. Dar nu poate fi vorba de epurări şi de şomaj în armată.
— De unde credeţi că provine o asemenea aserţiune? Din ce direcţie şi cu ce scop?
— Aş vrea să vă spun că sînt puţin îngrijorat, pentru că mi se pare că în ultima perioadă, de vreo lună de vreme încoace, cineva pare să fie gelos. Pe situaţia acestui segment al societăţii romaneşti, a armatei, care s-a dovedit a fi una stabilă. Există, desigur, un grafie aprobat, noi trebuie să atingem anumite procente de reducere a personalului si echipamentelor în decurs de doi-trei ani, dezmembrând armamentul după nişte metodologii aprobate. Dar nu numai noi, fac asta toate ţările. Dacă stăm şi facem socoteala, în jurul nostru au distrus mult mai mult şi bulgarii şi Ungaria şi Polonia. Ceea ce am făcut noi pînă acum sînt numai nişte experimentări.

— Sînt de acord.

-  Sigur, nemulţumirea este determinată de două motive. Unul — din păcate, afirmaţia nu este corectă. Sau din fericire, cum vreţi s-o luaţi. Pentru că nu se poate face o reducere de acest nivel. Nu se pot reduce efectivele armatei cu un procent atît de mare: 40 la sută. Dar, fără discuţie, reducerea armamentului convenţional limitat prin Tratatul de la Paris va antrena în decurs de cîţiva ani o reducere şi a efectivelor. Va fi probabil un procent de circa 15 la sută. Dacă-l împărţim pe ani poate să se încadreze foarte bine în marja de pensionări, de treceri în rezervă, de pierderi „naturale" ale armatei, a acestui segment al societăţii româneşti care s-a dovedit a fi foarte stabilă pentru această perioadă de tranziţie. Parcă cineva încearcă să dea naştere la emoţii în armată, la frămîntări. Pare o încercare de destabilizare a acestui organism. Aş dori să nu existe nici un fel de motive care să abată oamenii, corpul de cadre al armatei, pe militari, de la rosturile fireşti, adică instruirea, pregătirea, problemelor pe care le avem de rezolvat în cadrul organismului militar.
— Domnule ministru, există păreri că, dată fiind starea de tensiune din jurul nostru — mă refer concret la situaţia din Iugoslavia şi la cea din Transnistria — demararea proiectului de reducere a armamentului ar fi fost oarecum prematură sau neavenită.
— Fără discuţie, dar ce am făcut noi pînă acum sînt numai nişte experimentări, încercăm diferite metodologii care să coste cît mai puţin.
— Domnule ministru, s-a făcut mare vîlvă în problema contrabandei cu ţigări. Din păcate armata a apărut implicată în această problemă, ba chiar s-a vorbit de un „Berevoieşti militar". Bănuiesc că nu sînteţi de acord cu asemenea aserţiune, şi este normal, deşi vă mărturisesc sincer că explicaţiile care s-au dat pînă acum, pe mine personal nu m-au convins. Ce aţi avea de spus?
— În primul rînd că aveţi dreptate, deşi suntem Ministerul Apărării, noi nu am făcut prea mult ca să ne apărăm. Am ştiut că nu sîntem vinovaţi, că nu putem fi culpabilizaţi, şi am socotit că nu e cazul să dăm dezminţiri şi explicaţii ample. Cert este că erau exagerări.
— Era vorba totuşi, de nişte unităţi militare!
— Tocmai asta este. Nu era vorba de unităţi militare de tipul regimentelor, batalioanelor, instituţii militare care ţin direct de structura armatei. Era vorba despre un depozit de tranzit situat într-o zonă civilă, deci în afara perimetrelor militare, pe calea Plevnei, în care, prin natura relaţiilor de comerţ exterior au acces străinii. Acesta aparţine Regiei Autonome „Romtehnica", care are un patrimoniu stabilit prin hotărîrea guvernului.
— Cum au pătruns, totuşi, aceste ţigări în depozitele regiei?
— Prin pură întîmplare. În primul rînd că nu aufost foarte multe. Atît acea jumătate de depozit din Clinceni. cît şi aceste cămăruţe din Plevnei au aparţinut aceleiaşi regii autonome „Romtehniea". Baraca de la Clinceni este în afara unităţii, undeva în sectorul gospodăresc. Felul în care s-a ajuns la această situaţie este pur întîmplător. Un client, un foarte bun client al Regiei Autonome „Romtehniea", ce făcea afaceri de import de produse ale industriei de apărare, cu aprobare deci, total transparent şi nu în zone de embargou. Un asemenea client, văzînd că sînt cîteva camere goale la depozitul unde el mergea frecvent, pe baza relaţiilor de afaceri l-a întrebat pe director dacă nu ar putea să le închirieze fratelui său care este distribuitor. Cum regia dispunea de aceste cămăruţe, i le-a închiriat de drept, cu contract oficial, după tariful stabilit de Primăria Capitalei. Acest depozit fiind organizat milităreşte, au rămas nişte reguli organizatorice acolo, şi a fost desemnat un responsabil, cred că era un subofiţer, care avea sarcina să supravegheze activitatea. El verifica intrarea acestor ţigări, să aibă şi documente, să fie şi ştampilă de la vamă şi din dorinţa de a nu fi acuzat că a sustras marfă de acolo, a făcut chiar nişte fjşe de magazie în care a scris cu conştiinciozitate absolut tot ce s-a adus şi s-a scos din depozit! Aceste fişe, pe care noi ne-am pus imediat la dispoziţia celor de la vamă, au ajutat foarte mult în cercetări. Aceste lucruri arată corectitudinea celor care au răspuns la solicitarea unui client foarte important, pe o altă relaţie, nu pe ţigări. Ce vă nemulţumeşte? S-a creat impresia că în toată armata română erau depozite de ţigări! Bun, nu-i vorba decît de un spaţiu de depozitare al unei regii autonome care este deci, autonomă, are patrimoniu propriu. Ea este de resortul armatei, dar nu este subordonată Ministerului Apărării Naţionale! Eu nici nu ştiam de această chestiune, şi cea mai bună dovadă este că în momentul în care am aflat de la domnul ministru Florin Georgescu, l-am invitat să verificăm spaţiul.
— Deci, în prezenţa dumneavoastră...
— În prezenţa mea, am mers cu dînsul acolo, eu nu am stat, am lăsat oameni care să verifice şi interesant este că peste cîteva ore mi s-a telefonat la minister şi mi s-a spus că totul este în ordine! Că marfa este vămuită, că baxurile sînt sigilate şi că există evidenţă cu tot ce au adus. Eu aş putea spune că armata chiar a dat
posibilitatea organelor să depisteze cazul. De altfel: eu vreau să vă spun că cu circa o lună înainte (pe 2 decembrie am fost eu acolo cu dl. Georgescu) am făcut o scrisoare ministrului de Finanţe de atunci, dl. Danielescu şi ministrului Bercea, prin care le-am cerut ca organele vamale şi Garda Financiară să manifeste maximă exigenţă faţă de agenţii comerciali care au legătură cu Ministerul Apărării, aşa cum este Regia Autonomă Romtehnica şi în acelaşi timp, de fiecare dată cînd vreun civil, străin, român invocă aşa-zise aprobări sau acorduri ale armatei, să fiu anunţat imediat la cabinet pentru a bloca orice încercare de a se face presiuni. Această scrisoare există şi dovedeşte buna credinţă a Ministerului Apărării Naţionale care nu se putea antrena într-o asemenea afacere. Efectiv, cei de acolo au fost induşi în eroare şi nu au acordat importanţă situaţiei. Iată de ce eu mă bucur că mi-aţi pus această întrebare şi mi-aţi dat prilejul să explic care este situaţia.