Publicat: 10 Ianuarie, 2019 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1994?

DE LA O SĂPTĂMÂNĂ LA ALTA

Azi şi mâine la Bruxelles se hotărăşte soarta "luptătorilor pentru pace" de pe lângă NATO:

VOM INTRA SAU NU ÎN PRIMA TRANŞĂ DE "PARTENERI"?

Ideea aceasta a americanilor, cu "parteneriatul pentru pace" ca surogat de apartenenţă la un sistem colectiv de securitate, nemulţumeşte pe toată lumea (interesată).

PREŞEDINTELE ILIESCU A ADRESAT ÎNCĂ ÎNAINTE DE CRĂCIUN O SCRISOARE (DATA ABIA ACUM PUBLICITĂŢII) CĂTRE ŞEFII DE STATE ŞI GUVERNE AI ŢĂRILOR MEMBRE NATO ÎN CARE AFIRMĂ CĂ:

"Locul de drept al României, ca stat european, este în cadrul NATO".

Până să-l ocupăm, vom mai sta o perioadă "în picioare"...

Între timp...

"PARLAMENTUL DE LA KOMARNO" AL MAGHIARILOR DIN SLOVACIA PUNE SERIOS SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII ECHILIBRUL POLITIC Şl SECURITATEA COLECTIVĂ A ZONEI...

Ar fi de mirare ca ideea să nu nască prozeliţi şi prin Ardealul nostru...

ILIE ILAŞCU NU A FOST EXECUTAT!

Ieri ar fi trebuit ca sentinţa de condamnare la moarte a lui Ilie Ilaşcu să fie executată. Aflat în satul Hlina, la vreo 50 km de Tiraspol, martirul a fost vizitat de doi preoţi români prin care a transmis un scurt mesaj.

"Vă mulţumesc pentru toate. Trăiască România Mare!"
CONVENŢIA CERE DEMITEREA DLUI CHEBELEU!

Declaraţiile purtătorului de cuvânt al Preşedinţiei stârnesc o adevărată furtună în Convenţia Democratică...

"AROGANŢA CU CARE SE REFUZĂ ANTICIPAT ORICE CONTACT POLITIC CU întreaga convenţie reprezintă încercarea de a evita cu orice preţ

UN DIALOG sincer în jurul programului CDR DE IEŞIRE DIN CRIZĂ"

Refuzul preşedintelui Iliescu de a discuta în cadrul consultărilor cu dl Emil Constantinescu, este interpretat ca o tentativă de dezbinare a Convenţiei.

SUNT PUSE ASTFEL SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII, CONSULTĂRILE CE TREBUIAU SĂ AIBĂ LOC CU PARTIDELE DIN CONVENŢIE
Incredibil dar, adevărat

COMUNITATEA EUROPEANĂ FINANŢEAZĂ PARTIDE DE OPOZIŢIE PRIN INTERMEDIUL... GUVERNULUI?

• Cum a "câştigat" Trustul Expres încă 100.000 ECU!

- În pag. a II-a -

SĂPTĂMÎNA POLITICĂ

PERTRACTĂRI ŞI RETRACTĂRI

Momentul politic, sufocat de enorma revărsare de adjective prilejuită de eşecul dlui Everac de a înnoi limbajul revelionard al unei televiziuni în care ceea ce ar fi de înnoit e cu totul altceva şi nu se prea poate, devine tot mai interesant, pe măsură ce consultările şi tratativele menite să ducă la formarea unui nou guvern avansează sau regresează. Am chiar impresia stranie că despre acest nou guvern se vorbeşte ignorându-l total pe cel actual, de parcă ar fi un muribund de care nimănui nu-i mai e teamă că aude cum i se organizează funeraliile. Aşadar, în timp ce guvernul Văcăroiu merge înainte pe un drum minat de greve şi revendicări tot mai acute, la Cotroceni şi pe la sediile partidelor se discută despre acest nou guvern, văzut în fel şi chip. Partidele din actuala coaliţie preferă un guvern Văcăroiu remaniat in exact acele portofolii pe care le doresc ele. Cei mai însetaţi de putere par să fie PUNR-iştii, al căror apetit creşte, o dată cu dezbinarea din rândurile lor şi care realizează cu destulă dificultate că actuala lor condiţie de "arbitri" poate fi anulată lesne prin schimbarea combinaţiei. Formula avansată de Preşedinţie, a unei alianţe PDSR-PNŢCD, este pe cât de imposibilă pe atât de tentantă. Ţărăniştii - deşi legaţi de fraţii lor din Convenţie - n-au respectat-o, părându-li-se a fi o soluţie pentru satisfacerea ambiţiilor politice ale gerontocraţiei lor, tot mai lipsită de şansă în perspectiva inexorabilei treceri a timpului. Partidul România Mare apare ca cel mai puţin interesat de vreo schimbare, influenţa sa în actualul Executiv fiind suficient de mare pentru a nu mai face necesară acordarea nominală de portofolii. Recentul episod al filmului documentar din 30 decembrie a creat însă neplăceri reale guvernului şi este de aşteptat o reticenţă mai mare a acestuia faţă de iniţiativele şi presiunile lui Vadim. O situaţie aparte are PSM, care şi-a exprimat destul de limpede lipsa de interes faţă de o eventuală participare la guvern, participare ce nu i-ar aduce nici un folos, mai ales în perspectiva acutizării conflictelor sociale, previzibile, şi de pe urma cărora speră să-şi câştige noi adepţi.

Recenta declaraţie a purtătorului de cuvânt al Preşedinţiei, ambasadorul Traian Chebeleu, riscă să rupă punţile de comunicare cu membrii Convenţiei, care nu pot asista impasibili la "punerea la colţ" a liderului lor, de care, chiar dacă nu-l iubesc prea tare, au încă nevoie, cel puţin atât timp cât nici una dintre formaţiunile componente - cu excepţia PNŢCD - nu prea rezistă pe propriile picioare. Nu ştim exact cât a fost imprudenţă şi cât deturnare în această declaraţie, cu atât mai mult cu cât ea a fost urmată de un surprinzător de rezonabil punct de vedere exprimat la adresa scrisorii trimise de către Partidul Democrat preşedintelui Iliescu. Se aruncă aici o punte de legătură ce nu poate fi ignorată şi care face din partidul dlui Roman cel mai serios candidat la o viitoare alianţă politică. Pentru că oricât de ireconciliabile ar părea poziţiile exprimate de cele două partide, între ele există o legătură organică. Sunt opţiuni diferite în cadrul aceleiaşi ideologii de bază, de care nici unii, nici alţii nu se pot desprinde doar pentru motivul că sunt incomode în perspectiva imaginii pe care şi-o doresc. Aşadar, în cazul în care va exista determinarea de a se trece peste orgolii şi ambiţii, o alianţă PDSR-PD este întru totul posibilă şi întru totul viabilă, putând conduce chiar la o spectaculoasă reunificare ce ar avea, în plus, darul de a "stinge" anchetele şi investigaţiile devenite tot mai incomode pentru ambele părţi.

Rămâne, desigur, şi "Varianta Năstase", a trecerii voluntare în opoziţie a PDSR, în scopul recâştigării electoratului până la nişte previzibile alegeri anticipate. Mi-e greu, însă, să cred că marea masă de "beneficiari" ai poziţiei de partid de guvernământ a PDSR vor putea fi de acord cu un asemenea sacrificiu, logic în perspectiva unui calcul de fond, teoretic, dar neobişnuit în practica politică a momentului.

Octavian ANDRONIC


Cu cărţile pe masă

Dl Paul Everac, ÎNCĂ director general al TVR a acceptat să răspundă la câteva întrebări ale "LIBERTĂŢII", legate de agitata

EPOCĂ POSTREVELIONARĂ

Considerând că...

"ERA NEVOIE DE SCAUNUL MEU, PENTRU A-L FACE LIBER PENTRU ALTE JOCURI POLITICE"

- Ce s-a întâmplat la comisia parlamentară vineri, după episodul cu "muntele şi Mahomed" de la C.N.A.?

- Comisia parlamentară a făcut o încercare de mediere, care s-a transformat într-o încercare de remediere, care s-a transformat într-o încercare de-a mă pune la zid ca urmare a faptului că cei pe care i-am investit cu dreptul de a participa la respectiva şedinţă, din partea Televiziunii, ca urmare a discuţiei cu dl Ţepelea, s-au pomenit cu o anumită majorare fiindcă au fost aduşi cei doi oameni care aveau, de la început, determinarea să vorbească despre mine, personal, ca un demolator al acestei instituţii. Aceştia sunt dl Tatulici, pe care l-am investit cu funcţia de redactor-şef la "Redacţia socială" dându-i pe mână posibilităţi nesfârşite de a se etala pe post în toate posturile posibile, pe el şi pe cei câţiva pe care îi conduce şi îi tot aduce, iar al doilea este dl Victor Ionescu, pe care l-am suspendat odată cu prinderea celor doi infractori, în flagrant delict - este vorba de Tolcsvai şi de Predescu - pentru că el răspundea exact de rubrica în care materialele respective urmau să fie publicate.

Cu acest capital declarat pe care-l deţinea el însuşi (V. Ionescu), şi fără calitatea de a mai fi membru în Consiliul de Administraţie, el a fost, totuşi, hai să-i zicem aşa, acceptat, fiindcă nu vreau să-i spun invitat, de dl Gabriel Ţepelea, pentru a da oarecare culoare respectivei şedinţe, adică pentru a se asocia celor doi sau trei domni a căror înverşunare în ceea ce mă priveşte pe mine este constantă. Aceştia sunt, fireşte, dl Răzvan Theodorescu - căruia îi succed - şi dl Radu Coşarcă, pe care îl am, de asemenea, printre prietenii care, din când în când, ies în faţa CNA-ului, să afirme că poziţia mea aici nu mai poate fi tolerată. Deci, făcând un asemenea "cor", făcând şi o mică şedinţă de histrionism verbal în care e foarte meşter, dl Tatulici a încercat şi a izbutit să acrediteze ideea că de la venirea mea aici domneşte un haos fără margini; că am scurtcircuitat, absolut toate structurile, că nu mai există nimic solid şi că, de fapt, râvna mea cea mai importantă este să distrug, în mod sistematic şi conştient, această instituţie. Nu s-a înţeles bine în favoarea cui.

Lista cu care m-am dus eu, din care făceau parte şapte-opt-nouă membri ai Consiliului de Administraţie, nu îi privea şi pe ei: pe dl Tatulici, pentru că nu m-aş fi bucurat să-l aud făcându-şi şi acolo lecţia sa, profesiunea sa de delaţiune, cu atât mai puţin pe dl Victor Ionescu, care n-avea nici o calitate. Ei n-au fost, deci, aduşi de mine, ci introduşi de dl Ţepelea.

- N-aţi avut obiecţii faţă de această procedură?

- Ba da. Eu am protestat, dl Ţepelea a spus că, deşi ei nu ar avea dreptul să fie acolo, "e bine s-ascultaţi şi vocile lor", ştiind dinainte dl. Ţepelea ce va spune dl Victor Ionescu, cu siguranţă. De aceea, mie mi s-a părut că toată povestea asta a fost jucată dinainte; la asta s-au adăugat şi unele dintre intervenţiile celor de la CNA. Şi ele, unele, surprinzătoare. Aveam mult mai multă încredere în onestitatea intelectuală a dlui Raveica, în momentele de vârf ale colaborării noastre, care s-au situat undeva mai prin vară, dar am înţeles, acum, că s-ar putea întâmpla că ceea ce avansa un ziar (dacă nu mă-nşel, ziarul "Azi"), să fie adevărat, şi anume: că dl Raveica a căpătat în afara apetitelor sale proprii de-a hegemoniza şi de-a tutela Televiziunea, şi o anumită dispo-

Octavian ANDRONIC

(Continuare în pag. a III-a)
(Urmare din pag. I)

ziţie de a-mi sta în coastă. În favoarea, sau în defavoarea, sau în contrafavoarea nu ştiu exact a cui. Pentru că el a spus, la o convocare pe oare mi-a făcut-o cu câteva zile înainte, că nu-i cazul să venim acolo în virtutea articolului din Convocare (Art. 35, alin. 3 din Legea Audiovizualului), întrucât acest articol prevede, ritos, că acest Consiliu Naţional al Audiovizualului este cel care îşi trimite, la Consiliul nostru de Administraţie, un delegat care să ne anunţe obiecţiile lor. Deci, că dacă ne luăm după chiar Convocarea şi referirea lor la Legea Audiovizualului, procedura trebuia să fie cu totul şi cu totul alta.

— Apropo: ce s-a întâmplat in urma schimbului de mesaje?
Cine la cine a rămas că ar fi trebuit să vină ?
— Scrisoarea noastră a fost primită, a fost citită, totuşi domnii de la CNA, cărora le spuneam că "în loc să mergem acolo, le aşteptăm delegatul la noi", s-au prefăcut că ne aşteaptă, în continuare, au stat 20 de minute, ca să ne pună în culpă, după care au transformat absenţa noastră intr-o vitriolantă conferinţă de presă la sediul CNA.
Lucrul acesta îmi dă, despre dl Raveica şi despre unii dintre colaboratorii săi, o viziune ceva mai amplă, maicompletă decât am avut-o până acum. Eu enunţ, dumnealui îmi spune că boicotez; eu îi spun: "N-aveţi voie să faceţi, din atitudinea sau din scârba voastră, unicul criteriu", pentru că mai sunt şi alte păreri, şi trimit unele decupeuri din ziarul dv. care, întâmplător, a fost singurul care a ieşit în acea zi, pe 3 ianuarie; dl Raveica ripostează în faţa presei «Ăştia sunt membrii de familie ai lui Everac". Cu două-trei astfel de exemple, pentru mine este definit, si îşi pierde, bineînţeles, creditul pe care am avut slăbiciunea să i-l acord. În ce-l priveşte, însă, pe dl Răzvan Theodorescu, el n-a avut ce pierde. El nu mai avea ce pierde din momentul în care, dezlănţuind atacuri furibunde împotriva mea, făcându-mă că deviez spre un sens sau în altul, m-a apostilat şi sub numele de "mitocan nostalgic". Ceea ce, de asemenea, pentru condiţia sa de intelectual este foarte nepotrivit. Nici n-aveam ceva de aşteptat, în fond, de la acest domn, şi mie mi s-a părut, în primele trei minute, poate chiar mai înainte de a ajunge acolo, că piesa este jucată.

— În ce sens?
— În sensul că — lucru pe care l-am şi spus în şedinţa publică — s-a creat, prin opoziţia care mă însoţeşte încă de la venirea mea aici şi înainte de aceasta, fiindcă intrarea mea aici, în 27 ianuarie '93, s-a produs precedată de o sumă întreagă de mici "bombardamente" în presă şi o foarte zgomotoasă non-primire a Sindicatului liber, care a pus şi pancarte că nu prea am ce căuta aici.
Această opoziţie s-a aglutinat pe parcurs, a câştigat sectoare tot mai mari în rândul acelor partide, al acelor ligi, al acelor Uniuni, al acelor persoane oare au fost, într-un fel sau altul, nemulţumite de cantitea şi calitatea apariţiei lor pe postul de Televiziune, s-a cuplat şi cu cel alte forţe care au avut ceva de reclamat. sau ceva de revendicat, sau, mai ales, ceva de "jelit", şi au creat un lobby care, sub masca unei totale imparţialităţi parlamentare, a avut de făcut un singur lucru: de a arăta spre mine, spre scaunul pe care-l ocup, şi de decuplat persoana mea de acest scaun, pentru a-l face liber pentru alte jocuri politice. Deci, convingerea mea rămâne în picioare, că tot ce se dezbate aici, fie că e Revelionul mult prea îngrozitor de prost — lucru pe care l-am văzut dezminţit de oameni onorabili (de dl Bârlădeanu, de dl Mânzatu), care au dat nişte declaraţii în sensul acesta) — fie că am făcut gafa de a nu controla caseta care mi-a venit de la Studioul Guvernului şi pe care mi-a recomandat-o cu căldură dl senator Vadim Tudor — şi aici, intr-adevăr, mă simt tot atât de vinovat cât trebuie să se simtă portarul echipei Cardiff, când a primit, de la Răducioiu, al
doilea gol, printre picioare, — fie că e vorba de alte multe lucruri care mi se mai pot pune în cârcă şi care s-au tot adunat în decursul vremii, deformându-mi totalmente profilul, făcând din mine tot ce vreţi dv.
O să fie chiar amuzant să-mi aduc aminte că sunt, în acelaşi timp, şi muieratic, şi omul care bagă mâna pe sub fuste, şi impotent, şi homosexual, şi de toate naţiile, adică n-am scăpat de nici o posibilitate de a fi ţigan, de-a fi evreu, ungur, de a fi nu ştiu ce.
Toate lucrurile acestea oare s-au făcut ca o anumită obstinaţie, nu au alt scop decât acela de a pune în discuţie scaunul acesta, pe care nu l-am dorit niciodată, şi de a-l da aceluia care va fi mai bătăios în a-l obţine; pentru că nu există nici un partid, în România, astăzi, care să nu dorească ca Televiziunea să fie a sa.

(Va urma)

"Seniorii" Audiovizualului au cuvântul

Vineri, în locul mult aşteptatei întâlniri CNA — TVR a avut loc o negociere în trei. Comisia de specialitate a Camerei Deputaţilor — "şefa" celor două instituţii in litigiu — convocându-le la ea acasă în Dealul Mitropoliei. După aproximativ 5—6 ore de discuţii (la care presa nu a participat) membrii CNA s-au întors în propriul cuib, loc în care am încercat să reconstituim înfruntările dintre CNA şj dl Paul Everac şi să consemnăm opiniile de ultimă oră ale celor puşi să vegheze asupra "purităţii" eterului românesc.

Ecaferina Oproiu: "TVR are de ales între sancţiunea KENT-ului şi sancţiunea CNA“

Radu Coşarcă: "Nu pot crede că dl Everac a văzut filmul venit de Ia Guvern"

"În Televiziune există orgolii şi un vid de autoritate" ne-a declarat dna deputat RADA ISTRATE, membru al Comisiei pentru Cultură, Arte, Mass-Media din Camera Deputaţilor.

Constantin Vaeni: "Proprietarul serialului Dallas ar trebui să ne premieze pe toţi pentru reclamă"

Răzvan Theodorescu: "Moralmente Paul Everac nu mal este conducătorul TVR" 

Semne rele anul are!
VINE IARĂŞI IARNA VRAJBEI NOASTRE?
 

Pag.2

Pag. 3

TRAGEDIA AVIATICA DE LA TUZLA NU ESTE (DOAR) UN ACCIDENT!

   Şase persoane şi-au pierdut viaţa joi seara, în_ urma prăbuşirii unui elicopter militar; IAR—330 "Puma" lângă aeroportul din Tuzla. Catastrofa se înscrie în lungul şir de evenimente aviatice ale ultimilor ani, accidente ce s-au soldat cu victime şi aparate distruse. După ’89 aeroporturile României au fost aproape permanent în doliu. Au murit civil), au murit piloţi şi instructori din armată, au murit elevi ai şcolii militare. S-a prăbuşit la bordul MlG-ului său scriitorul Doru Davidovici.
   De fiecare dată generalii de la Bucureşti au primit rapoarte în sute de pagini cu desene şi fotografii ale celor întâmplate. S-au derulat înregistrările „cutiilor negre". Verdictul a fost întotdeauna stereotip: ori defecţiune tehnică, ori greşeală de pilotaj. Dar mai degrabă a doua. Atât şi nimic altceva...
   Desigur, peste tot în Iume cad avioane şl se formează apoi comisii de anchetă. Dar concluziile lor declanşează „furtuni ale creierelor" la cel mai înalt nivel. Miniştri ai apărării sau conducerile marilor companii scot din buzunar miliarde de dolari pentru prevenirea unor accidente similare. Nu în România.
   Guvernele de după Revoluţie au pus în practică o idee genială: aviaţia trebuie să intre în competiţie de piaţă, alături de producătorii de fermoare şi „Eugenia". Drept urmare, fabricile de la Băneasa, Bacău, Craiova şi Braşov s-au transformat în S.A.-uri civile, şi sunt acum în pragul falimentului. La fel aerocluburile şi aerobazele utilitare.
Aviaţia militară, la rândul ei, a fost lovită de „austeritatea“ bugetului de criză. Astfel, armata, principalul client al industriei aeronautice, şi-a redus comenzile la avioane şi elicoptere, iar combustibilul pentru zborurile de antrenament a devenit un articol de lux. Cât despre piloţi şi tehnicieni, ei sunt plăţi în rând cu cititorii de contoare RENEL, mai puţin ciubucurile acestora.
De la aceste realităţi ar trebui pornită ancheta comisiei ce a plecat vineri la Tuzla. Pentru că, în cazul de faţă, la fel ca şi în cele anterioare, răspunderea accidentului, (cel mai grav de după Revoluţie), nu o poartă nici piloţii, nici personalul de la baza de elicoptere.

Ioan MĂRGĂRIT

P.S.: Vă .prezentăm, succint, accidentele din 1993 în care au fost implicate aparate de zbor româneşti.

15 ianuarie: Un Boeing 707 cargo al companiei -TAROM, închiriat de Air Afrique, se avariază iremediabil în contactul cu pista aeroportului din Abidjan, din cauza ceţei. Nu s-au înregistrat victime.
22 februarie: Unui avion românesc de vânătoare IAR 99 i s-a defectat aparatura de bord la scurt timp după decolare. Reuşeşte să aterizeze pe aeroportul Otopeni după câteva încercări. Nu au fost victime.
13 aprilie: în cadrul unui zbor de antrenament, două avioane „de vânătoare MIG 21 intră în coliziune în zona aerodromului Deveselu (judeţul Olt). Un pilot se salvează prin catapultare Alţi doi îşi pierd viaţa.
13 mai: Primul avion de tip MIG 23 din dotarea armatei cade. în timpul unui zbor de antrenament, lângă aerodromul Mihail Kogăl-niceanu,.
3 iunie: Tot pe aeroportul Kogălniceanu, în timpul montării proiectilelor reactive pe un MIG 21, un focos explodează ucigând un ofiţer tehnic şi rănind un altul. Avionul nu a avut de suferit.
29 iunie : Un elicopter militar de construcţie, românească — IAR 316 — aflat în zbor de antrenament, aterizează forţat lângă localitatea Cuza Vodă, judeţul Dâimboviţa. Defecţiune de motor. Nu s-au produs pierderi materiale sau dte vieţi omeneşti.
19 august: Un elicopter al aerobazei utilitare din Timişoara de tip KA-26, decolează pentru un zbor de instruire. Comandantul aerobazei cade din elicopter în timp ce filma.