Publicat: 10 Mai, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1993?

DE LA O SĂPTĂMÂNĂ LA ALTA
 SENZAŢIONAL: După ce s-a aflat incognito la Bucureşti...
 CELEBRA ACTRIŢĂ AMERICANĂ JESSICA LANGE FACE CAMPANIE ÎMPOTRIVA ACORDĂRII CLAUZEI CĂTRE ROMÂNIA!
 MOTIVUL: NU I S-A PERMIS SĂ ÎNFIEZE UN COPIL DINTR-UN ORFELINAT ROMÂNESC

AMBASADA ROMÂNIEI Şl FUNCŢIONARII El - MULT PREA PREOCUPAŢI CU PROBLEMELE POLITICII GLOBALE -NU OBSERVĂ "AMĂNUNTUL" Şl NU INFORMEAZĂ
 NICI EXTERNELE, NICI GUVERNUL NICI PREŞEDINŢIA
 O continuare nefericită şi păguboasă a "Scandalului înfierilor", declanşat chiar in timpul vizitei preşedintelui român la Washington.
  UNDE A FOST JESSICA LANGE: ÎN ROMÂNIA SAU ÎN UNGARIA?
 INCOGNITO-UL ABSOLUT AL VIZTEI RIDICĂ UNELE SEMNE DE ÎNTREBARE
   Celebra actriţă americană JESSICA LANGE (cunoscută spectatorilor români din "King Kong" evadează" şi "Poştaşul sună întotdeauna de două ori") a susţinut miercuri, la Washington, o conferinţă de presă alături de senatorul Gordon, cel care a introdus amendamentul privind rezolvarea problemelor legate de înfieri ca o condiţie pentru reacordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate, relatând despre piedicile care i s-au pus când a venit, în urmă cu câteva săptămâni, în ţara noastră, pentru a înfia un copil de la un orfelinat. Anterior, cu câteva zile înainte, în cadrul popularei emisiuni „Twenty-twenty" a celebrei Barbara Walters de pe canalul CBS, Jessica Lange făcuse aceleaşi dezvăluiri, insistând asupra faptului că deşi formalităţile legale fuseseră efectuate, la orfelinatul din Bucureşti a fost refuzată când a vrut să ia copilul.
   Jessica Lange, deşi nu a fost niciodată căsătorită, are doi copii din legăturile pe care le-a avut cu balerinul Michail Barişnikov şi cu actorul Sam Sheppard, situaţie în care legile americane sunt extrem de riguroase atunci când este vorba despre înfieri.
Probabil că acesta este şi motivul pentru care actriţa a venit în România.
Faptul că o călătorie a unui star de talia sa nu poate fi trecut neobservat (nu am reuşit, până in prezent, să obţinem de nicăieri o confirmare a prezenţei sale în ţară) ne face să credem şi în posibilitatea unei confuzii — destul de frecventă la americani — între România şi Ungaria.
Este posibil ca actriţa să se fi deplasat în Ungaria, la Debreţin, unde există un spital cu copii handicapaţi de naţionalitate română, abandonaţi acolo de familiile lor şi a căror situaţie este în curs de rezolvare pe căi diplomatice — caz în care, în mod evident actriţa nu putea să ia cu sine vreun copil.
Rămâne absolut tulburătoare "discreţia" cu care ambasada noastră din Washington a tratat acest incident ale cărui consecinţe pot fi de o gravitate deosebită, dovedind încă o dată ceea ce am mai semnalat noi: "ruptura" majoră pe care "enclava" d-lui Aurel Dragoş Munteanu o înregistrează faţă de ţara şi guvernul care l-au trimis acolo, plătindu-i, mai ieri, şi un apartament "complet separat", în afara ambasadei.

CEREM PE ACEASTĂ CALE GUVERNULUI, MINISTERULUI DE EXTERNE, SA IA MĂSURI URGENTE PENTRU ELUCIDAREA CIRCUMSTANŢELOR ACESTUI CAZ SI PENTRU PREVENIREA CONSECINŢELOR SALE. 

 

         Săptămâna politică

 SUB FLAMURA SINDICALISMULUI BIRUITOR...

         Cel puţin suspectă excitaţia cu care o parte a presei, ca şi a spectrului politic au aşteptat, au dorit producerea grevei generale.
Nemaiavând răbdare să vadă cum vor evolua lucrurile, "Evenimentul zilei" (cel albastru), s-a grăbit să proclame pe o jumătate de pagină "GREVA CEA MARE", pentru ca a doua zi să recunoască faptul că lucrurile n-au stat chiar aşa.
Dacă nu suspecte, cel puţin buleversante sunt şi concluziile trase, de la o zi la alta, de primul analist al ţării, dl. Cristoiu: ba greva a fost o mare reuşită, ba un eşec. Ba guvernul a făcut o gafă monumentală, ba s-a descurcat binişor.
Mă rog, cum a bătut vântul indicaţiilor şi al evenimentelor... In linii mari, mult trâmbiţata grevă generală s-a sfârşit înainte de a începe.
Spre dezamăgirea unora, spre uşurarea altora.
Spectrul acestei greve, care cred că în România nu va putea fi niciodată "generală" (se pare că nu suntem în stare să facem nici răul până la capăt), pluteşte deasupra societăţii româneşti de la puţin timp după revoluţie. Mai exact din momenlul în care guvernul României a isprăvit cu reacordarea feluritelor drepturi "în mod abuziv luate de dictatură".
În fruntea revendicărilor s-au instalat, încă de la început, o serie de lideri a căror iuţeală de minte a coincis cu nebăgarea de seamă a celor din jur.
Noul sindicalism, cel care refuza să mai fie o "curea de trasmisie" a Puterii, s-a născut pe valul unui populism la care comuniştii nici n-ar fi îndrăznit, poate, să viseze.
Confederaţiile, federaţiile, blocurile s-au născut prin alipirea, la nivel de interese ale liderilor, a diferitelor formaţiuni.
Evidenţele sindicale s-au jucat cu miile, zecile şi chiar sutele de mii de membri pe care nimeni n-a reuşit vreodată să-i numere, verifice sau  confirme.
Instalaţi la putere în urma unor simulacre electorale, liderii n-au mai coborât de acolo nici morţi.
Ba, cu sponsorizări interne şi externe, şi-au consolidat poziţiile printr-o clientelă organizatorică bine plătită. Nu-mi amintesc ca vreunul dintre actualii corifei ai sindicalismului să fi trecut prin furcile caudine ale unor alegeri cu adevărat democratice, "observate" corespunzător.
Percepute ca o alternativă politică în balansul democratic, unele confederaţii mai înfigăreţe au beneficiat de finanţări externe impresionante, niciodată "decontate" ("Frăţia", de pildă, din cei peste 600.000 dolari primiţi de la NED, n-a reuşit niciodată să dea o socoteală exactă, ceea ce a făcut ca NED-ul să-şi sisteze sponsorizarea).
După aventura electorală din septembrie, liderii sindicali s-au văzut în pericol de a-şi pierde poziţiile şi beneficiile şi au fost presaţi să iasă în faţă.
Chiar nepregătiţi.
Aşa se explică această proiectată Grevă Generală.
Nu prin atingerea unui punct critic sau prin grija prea mare fată de cei pe care-i reprezintă.
După eşecul moţiunii parlamentare, era nevoie de ceva care să menţină tensiunea politică şi socială fără de care se pare că nouă nu ne merge prea bine.
Sindicaliştii au fost, deci, impinşi în faţă, cam cu o lună mai devreme decât ar fi fost firesc (momentul manifestării efectelor reducerii subvenţiilor) şi fără a avea pregătirea logistică necesară.
Confruntarea guvern-sindicate s-a produs mai mult Ia nivelul ameninţărilor, fiecare parte sperând, în sinea sa, să nu fie nevoie să ajungă la măsurile extreme.
Întâmplarea face ca amatorismul organizatoric sindical să se fi confruntat cu cel guvernamental, de aici rezultând un scor nul.
Nul, pentru că nici ce-au obţinut sindicatele, nici ce-a dat guvernul, nu reprezenta o realitate controlabilă.
S-au negociat vorbe şi intenţii iar rezultatele se vor vedea cât se poate de curând.
N-aş vrea ca cineva să înţeleagă de aici că neg sau minimalizez rolul sindicatelor într-o societate ce tinde să devină democratică.
Nu cred însă că rolul acesta trebuie jucat exclusiv în cheie distructivă — pentru că aşa se întâmplă la noi cu regularitate.
Cu fiecare grevă — indiferent de gradul ei de legitimitate — ne înfundăm tot mai mult într-o mlaştină economică din care, cu mentalitatea lor populistă, cu intransigenţa şi veleitarismul lor, actualii lideri nu vor fi în stare vreodată să ne scoată.
Pentru a trasforma acest raport într-unul creator, va trebui, probabil, să aşteptăm apariţia unei alte serii de lideri, rodaţi la şcoala raţiunii economice, a logicii şi a compromisului pozitiv.
Ca şi apariţia, probabil, a unei alte serii de guvernanţi...

                                    Octavian ANDRONIC 

Dosar "L"

 "Cazul Florică": BORFAŞ SAU JUSTIŢIAR?

    Pentru cititorii „LIBERTĂŢII” problema estet, probabil, destul de clară. De mai bine de 3 luni, din momentul
 în care ne-au fost semnalate fenomenele stranii legate de traficul masiv de ţigări de contrabandă, prin "găurile" lăsate libere de Garda Financiară şi de Vamă, nu a fost, practic, număr de ziar în care să nu reflectăm starea îngrijorătoare generată de corupţia care se instalase la nivelurile superioare ale celor două instituţii.
De mirare — faţă de promptitudinea manifestată cu câteva zile in urmă — nimeni nu s-a sesizat din oficiu.
A trebuit să apară "accidentul" depistării milioanelor de ţigarete depozitate ilegal în unităţi militare de de către, "prieteni" ai comisarului general, pentru ca mecanismele justiţiei să se pună in mişcare. De la arestările lui Ellie Nassar şi a lui Lili Kent (traficanţi notorii, aflaţi în strânse relaţii de afaceri şi... amor cu comisarul general), şi până la târzia destituire a acestuia din urmă, am cerut în repetate rânduri autorităţilor să ia măsuri.
Am adresat scrisori deschise preşedintelui şi ni s-a comunicat, că lucrurile sunt în atenţie. În tot acest timp ziarul şi redactorii săi au fost supuşi unor presiuni constante din partea "reprezentanţilor" comisarului general şi ai "mafiei arabe", ca şi a unor persoane din cadrul unităţilor armatei, presiuni mergând până la ameninţări deschise şi spargeri de locuinţe!
Faţă de toate acuzaţiile — unele exprimate în cel mai direct stil posibil - principalul vizat, comisarul Florică n-a reacţionat oficial. Târziu, cu puţin timp înaintea destituirii, când situaţia sa devenise "fierbinte", a trimis un răspuns agramat şi ilogic prin care ne cerea, nici mai mult nici mai puţin, să-i spunem cine sunt... informatorii noştri din Gardă, ca să-i dea afară!
O dată cu destuirea, comisarul a ieşit brusc din amorţeală şi a început să facă valuri. A dat-o pe independenţă, pe onestitate, pe concurenţă neloială, încercând să-şi construiască o imagine de justiţiar, de incoruptibil care a deranjat puterea. A prezentat chiar un dosar de cazuri despre care, atâta timp cât fusese şef n-a suflat un cuvinţel, mergând până la a solicita (cu ajutorul "sponsorilor" săi binecunoscuţi — Petre Roman şi... "Evenimentul zilei") crearea unei... comisii parlamentare.
A făcut şi o listă a „corupţilor" între care se găsesc, fără excepţie, cei care — credea el — contribuiseră la darea sa jos din scaun.
Este foarte posibil — în unele cazuri chiar cert — că printre "dosarele" lui Florică să se afle cazuri de corupţie şi nereguli comise de exponenţi ai puterii.
Aş zice că e... normal (pentru vremurile pe care le trăim) ca cei aflaţi la putere să abuzeze de prerogativele şi de funcţiile lor şi asta s-a întâmplat sistematic de-a lungul tuturor etapelor parcurse
până în prezent.
În cazul acesta justiţia va trebui — măcar acum, în al 12-lea ceas — să-şi spună cuvântul.
După cum va trebui să aplice legea şi în cazurile în care afirmaţiile ex-comisarului se dovedesc calomnioase, lipsite de probe, simple manifestări de răzbunare ale unui individ lacom şi incompetent.
Comisia parlamentară va avea un bun prilej de a lua în seamă măcar acum, tot ce s-a scris şi s-a spus, cu dovezi indubitabile, despre "Drumul Kentului" şi despre toţi cel care au mărşăluit pe el sub steagul corupţiei şi al necinstei.
Susţinem încă o dată cu deplină responsabilitate că generalul Florică este unul dintre ei.
Este, de aceea, cu atât mai stranie, schizoidia atitudinilor din presă faţă de acest caz.
Ele pendulează — uneori, poate, cu bună credinţă — între admiraţia faţă de "eroismul" unul justiţiar gata să se ia de gât cu corupţia (altora), până la girul total acordat pentru ceea ce reprezintă — deocamdată — simple afirmaţii.
Am socotit, de aceea, potrivit, să rememorăm pentru cititorii noştri câteva dintre luările de atitudine ale presei, din ultimele zile, faţă de acest caz.
Am exclus din capul locului, pentru partizanatul evident şi foarte... lucrativ, "Evenimentul zilei", purtător de cuvânt şi de interese de lungă durată al ex-comisarului şi al celor care acţionează în spatele său. 

 

      Generalului Florică i se va ridica o statuie!

COMUNICAT
      DE LA MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

      În legătură cu ştirile difuzate de unele publicaţii, referitoare la schimbarea din funcţii a domnilor generali Ursu Valeriu şi Florică Gheorghe Biroul Presă al Armatei este împuternicit să declare următoarele:
      Aşa cum s-a mai informat Ministerul Apărării Naţionale cunoaşte în prezent un proces de reorganizare, printre activităţile în curs de desfăşurare fiind încadrarea cu personal a noilor structuri realizate sau în curs de realizare.
      În ceea ce priveşte revenirea în Ministerul Apărării Naţionale a domnului general-maior Florică Gheorghe, precizăm că, până în anul1991, domnia sa a îndeplinit o funcţie importantă în Direcţia Financiară a Ministerului Apărării Naţionale, fiind foarte bine apreciat, fapt pentru care a fost solicitat să organizeze şi să conducă Garda Financiară, activitate pe care a desfăşurat-o cu succes şi a finalizat-o în timp scurt.
 Probitatea morală şi profesională, corectitudinea sa sunt mai presus de orice bănuială, acestea fiind dovedite prin acţiunile hotărâte şi din ce în ce mai eficiente desfăşurate împotriva corupţiei şi a evaziunii fiscale de către instituţia pe care a condus-o până la 21 aprilie a.c.
   Ca urmare, domnul general-maior Gheorghe Florină va fi numit în cadrul Ministerului Apărării Naţionale într-o funcţie corespunzătoare gradului şi pregătirii sale.
         BIROUL DE PRESA AL ARMATEI
22 aprilie, 1903 

 

Corupţia şi pirateria economică au fost denunţate

   Iată, dintre toţi cei care vorbesc despre corupţie, contrabandă şi evaziuni fiscale dl general Gheorghe Florică a avut şi curajul s-o denunţe. Mai înainte a avut curajul să se despartă de comisari necinstiţi. Garda Financiară devenind — în ochii noştri — un ideal al incoruptibililor. Meritorie este şi atitudinea generalului a nu ascunde implicarea vârfurilor Puterii. Reţelele mafiote încep să fie demontate.
 Ei dacă ar exista şi o justiţie ca cea din Italia, şi nu una simbolică!...
  Demagogice apar acum doar declaraţiile preşedintelui care a cerut — dar numai cu jumătate de gură — lansarea "unei ofensive generale împotriva corupţiei şi a crimei organizate".
   Procuratura Generală a rămas Îngândurată la toate cazurile de corupţie semnalate de presă. În schimb, dă o mare atenţie proceselor în care sunt; incriminaţi ziariştii care au dezvăluit marile
afaceri, ale prietenilor Puterii, care şi-au făcut o îndeletnicire din a-i acoperi pe mafioţi.
În vreme ce opiniei publice, îi sunt prezentate cazuri de genul "2,1 kilograme de spagă" în care erau înfieraţi doi conductori de tren de la Roman, cărora li s-a găsit o pungă cu monede care cântăreau 2,1 kg şi care reprezentau astronomica sumă de 1740 lei, pentru milioanele ilicite ale - marilor afacerişti interveneam colonei, miniştri şi parlamentari.
  Garda Financiară, iată, a dovedit că a depistat şi sesizat Procuraturii cazuri grave de evaziuni fiscale, furt, deturnări de fonduri, ceea ce a deranjat persoane sus-puse, chiar din Guvern şi Parlament, care se aflau, direct sau indirect, în spatele activităţilor ilicite.
Dl. general Florică a fost ameninţat astfel: "O să avem un glonte pentru generalul Florică".
Dl. general, care este militar — dar în domeniul economic — nu se pricepe, cred, la arme, dar la cifre, da.
Deocamdată, cel care a tras primul a fost comisarul sef.
Să vedem dacă se aude la Procuratură, Guvern şi Cotroceni.
Dl. general Oheorghe Florică, fostul comisar şef al Gărzii Financiare, a descărcat sacul în faţa comisiilor de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale celor două Camere ale Parlamentului.
Înainte de demiterea sa, generalul a avut curajul să denunţe actele de corupţie şi trafic de influenţă în care sunt implicaţi mai marii Puterii.
Este acum explicabil de ce Guvernul nu dă curs nici măcar unui singur caz de corupţie.
Mai mult, îl demite pe cel care dezvăluie acte de corupţie.
Aşadar, în această pagină, documentele incriminatoare ale Gărzii Financiare, despre îmbogăţiţii de revoluţie şi ocrotitorii lor.
Petre Mihai BĂCANU
România liberă. 8 mai 

 

  Dl. ministru Florin Georgescu despre
GARDA DE KENT

Stenograma de la briefingul de după şedinţa de Guvern

• În legătură cu aşa-zisele elemente de deturnare a unor anchete. Sunt mii de inspectori care lucrează în România acum.
Se duc, controlează, găsesc. Ei au obligaţia, potrivit legii şi Codului Penal care prevăd aceasta, ca atunci când găsesc ceva, să sesizeze organele de procuratură. Dacă nu, iau măsuri pe loc, dacă nu există fapte care să intre sub incidenţa legii penale. Deci stabilesc măsuri de contravenţie, amenzi, ş.a.m.d.
În aceste condiţii fiecare instituţie din cadrul Ministerului de Finanţe, care are 25 000 de salariaţi, este abilitată să procedeze exact cum scrie la carte.
Nimeni nu are nevoie să-i dea nici un fel de indicaţii în legătură cu munca pe care o face.
El trebuie să aplice, exact legea, aşa cum o aplicam şi eu pe vremea când eram inspector.
Aceste afirmaţii, complet nefondate, că eu aş fi intervenit în anumite anchete, vă rog să mă credeţi că, sunt vădit tendenţioase, pentru a compromite acest guvern şi pe mine în primul rând, pentru că sunt şeful acestei instituţii, Ministerul de Finanţe, pentru că n-am luat măsura de a schimba din funcţie.
Este dreptul meu, este ca orice direcţie din minister.
Garda asta Financiară este o direcţie în minister, direcţie generală.
Deci, pentru a deveni mai eficientă şi pentru a pune nişte profesionişti.
Pentru că oamenii care au fost până acum erau de o calitate profesională mai modestă.
Unii erau buni organizatori. Dar aici este o politică financiar-fiscală.
Trebuie să ştii proceduri fiscale, taxe, contabilitate, trebuie să ştii multe. În primul rând trebuie să ştii unde este locul acestei instituţii, în segmentul instituţiei care controlează în România. Pentru că sub aspect de glumă, vă spun că dl. comisar general prin vara lui ’92 s-a dus în Portugalia şi mi l-a invitat de acolo pe preşedintele Curţii de Conturi !
Cică-i omologul lui. Asta-i o chestiune foarte nelalocul ei.
Deci Curtea de Conturi este un organism extern Guvernului pe când Garda Financiară eşte o instituţie guvernatală care acţionează în cadrul M.F. în toată lumea.
Este o prelungire a acestuia pentru a aduna impozite şi taxe în condiţii operaţionale de la agenţii economici autorizaţi. Înainte nu era nevoie de aşa ceva, pentru că toată lumea vărsa automat veniturile în buget.
Acum când avem de-a face cu sute de mii de firme şi fiecare vrea să păcălească statul, am nevoie de acest mecanism mobil. Şi nu la buticuri şi pe străzi şi prin pieţe, o dată pe lună.
Când am venit eu secretar de stat în iunie 1992, am fost numit şi sef al comandamentului Gărzii. Ăsta este un intermediar între Comisarul şef şi Ministru, care coordonează.
Este un organism colectiv cu specialisti şi de la alte direcţii, pentru că sunt şi decizii care trebuie luate la acest nivel.
Deci Garda Financiară am orientat-o începând de atunci, si rezultatele o arată: către peştii mari, domnilor si doamnelor. Nu pe bulevarde şi pe la buticuiri, pe societăţi din acestea comerciale.
Trebuie să-mi stea noaptea la Giurgiu, să stea la Colentina să-mi stea pe drumuri că atunci se dau tunuri cu camioanele, cu vapoarele etc.
Pentru unii e mai greu. Dar eu le dau la ăştia — nu eu, statul — le dă un spor pentru condiţii deosebite.
Păi condiţii deosebite nu e de la 8 la 4. E de la 4 la 8, de la 8 seara la 8 dimineaţa.
Este în condiţii de risc, ca să prindem aceşti peşti mari. Aşa trebuie să fie.
De ce ? Pentru inspector este bine să se ducă să dea amenzi, să confişte cinci cartoane de vodcă şi când îi faci socoteala, el ia 35% în buzunar.
Este foarte mulţumit.
Dar statul, imaginea, mediul economic, sunt nerezolvate.
Pentru că veniturile bugetare nu se realizează din 65% din amenda dată, care-i nimica toată la buget, nici din câteva lăzi de pepsi sau cartoane de ness care s-au confiscat.
Mie nu mi se poate imputa nici o rezoluţie strâmbă, pentru că nu există.
Eu am spus numai să se respecte legea. Am chemat la ordine şi disciplină.
Eu am descoperit şi am condus acţiunea, nu cu cei de la Garda Financiară centrală, ci cu câţiva de la Garda Capitalei şi cu funcţionari din minister.
Câteva miliarde de lei din afacerea cu ţigaretele "Kent".
Am depus actele la procuratură. În loc să vin aici cu şase kile de acte, noi le ducem frumos la Procuratură şi ne vedem, de treabă. Asta-i munca noastră.
Când se va definitiva munca de la Procuratură, se vor comunica rezultatele.
Deocamdată noi am destituit conducerea de la acea unitate, am colaborat foarte bine cu dl. general Spiroiu.
Dânsul ne-a dat doi oameni care au lucrat împreună cu oamenii mei care au anchetat toate necazurile de acolo.
Cum se cărau banii cu sacii, cum se depuneau la bancă dolarii cu sacii.
De aisa-i cursul 900 de lei !
Că erau lei, se duceau si cumpărau cu 900 lei dolarul. Le convenea, că nu plătiseră accize, taxe. vamale, ICM. ş.a.m.d.
Şi-mi presa mie pe curs.
Nu întâmplător cursul stă la 730— 750 de vreo 3—4 luni de zile!
Sunt multe chestii care noi le facem, dar considerăm că asta-i obligaţia noastră.
Aceasţa fost cea mai mare reţea care s-a descoperit in România. Pentru că avea în spate 40 de firme, acum în control.
Firme fantomă, care vîrau miliarele de lei, fără nici un fel de contraprestaţii din partea anumitor instituţii, erau plimbări de bani extraordinar de veroase şi care afectau veniturile statului şi chiar şi siguranţa naţională.
Deci toate acestea le-am descoperit nu prin conducerea Gărzii, care se putea să fi avut anumite conflicte de interese în momentul respectiv — cercetarea la Procuratură va dovedi — ci prin specialiştii din alte direcţii ale Ministerului Finanţelor.
• S-au făcut afirmaţii că schimbarea lui Florică s-a făcut în urma unor interese şi maşinaţiuni politice. Nu-i aşa. Eu în primul rând sunt independent, dar aplic programul social-democrat al partidului de guvernământ.
Din punct de vedere tehnic fac toate eforturile.
Deci au fost raţiuni strict profesionale.
Acţiunea aceasta mare ("Kentul“) care mi-a dat motive de îndoială si de dubii asupra unor persoane de acolo, care pe măsură ce ancheta va decurge se vor confirma sau nu.
Acum, eu consider că aşa-zisele dezvăluiri, fac parte dintr-un joc politic care a început cu votarea Guvernului în noiembrie, cu moţiunea de cenzură, cu bugetul care s-a dorit şi el o moţiune.
Este un joc politic care a culminat acum, recent, cu chestiunea cu sindicatele.
Am văzut o reacţie a unor forţe politice: declarativ şi în platformă suntem de acord să facem reformă.
Păi cum să faci reformă, dacă nu elimini subvenţiile, dacă nu aloci resursele în economie potrivit cerinţelor pieţii ?
Faptul că deranjez pe multă lume face parte dintr-un risc pe care mi l-am asumat.
• În cazul acesta cu ţigările, sunt nişte "peşti" foarte mari. Foarte mari. Şi eu nu vreau să vă spun numele. Ce să vă spun?
Funcţii din astea cu stele, cu... ? Cât sunt în cercetare, nu pot să vorbesc.
S-au luat măsuri. S-au schimbat conduceri.
Păi o să fie întrebat fiecare: dumneata de ce nu respectai regulamentul bancar sau norma contabilă şi financiară ?
O să spună fiecare de ce. Eu nu ştiu de ce. Acestea sunt treburi pe care eu şi cu colectivul de la M.F. le-am descoperit.
Am făcut-o pe inspectorul financiar câteva zile, împreună cu cîţiva buni profesionişti din minister. Am dus treaba până la capăt, deşi au fost presiuni mari: mai las-o, măi, nu veni, mai ascunde-o etc. Sunt cinci-şase volume, uite atât de mari care au plecat la Procuratura Generala.  

 

Interesele financiare şi politice deasupra secretelor de stat

(...)Anterior, cele doua comisii audiaseră pe fostul comisar general dl. Gheorghe Florică.
În legătură cu acuzaţiile de corupţie pe care acesta le-a adus unor persoane publice, dl. senator Radu Timofte, preşedintele ,comisiei de apărare a Senatului, ne-a declarat:
"Comisia de apărare nu se ocupă de cazuri de corupţie, dar fiind vorba de implicarea unor instituţii importante ale statului vom constitui luni după-amiază o comisie specială de anchetă.
Dl Florică a vrut să ne prezinte nouă, comisiei documente şi o casetă video în sprijinul celor spuse: dar acestea vor fi aduse în faţa comisiei ce se va înfiinţa.
Trebuie să ştiţi că dl. Florică a fost cel care a solicitat să fie audiat. A făcut’ o adresă către Comisia de apărare a Camerei Deputaţilor, însă eu, am cerut să fie audiat în faţa comisiilor reunite.
Deşi s-a convenit asupra păstrării secretului referitor la cele discutate, totuşi au apărut în presă informaţii, cum ar fi cele privind cazul SRI — "Libertatea".
Cred că cel care n-a respectat convenţia a fost ori dl. FIorică ori cineva care a participat la lucrări şi care avea interesul să facă acet lucru.
Probabil că acestă persoană avea deja materialul pregătit, deoarece în presă au apărut şi nume care nu s-au rostit în faţa comisiei.
Consider că este vorba a ici de interese financiare şi politice ale unor colegi ce doresc să fie atacate persoane şi instituţii
".

Corina DRĂGOTESCU
Adevărul, 7 mai 

 

Senzaţionalele dezvăluiri ale d-lui Gheorghe Florică stau şi în atenţia Procuraturii

  Prima conferinţă de Presa a. noului procuror general, dl. Vasile Manea Drăagulin a avut ca temă de discuţie o problemă de actualitate şi de mare interes: CORUPŢIA.
  Şi pentru că, in momentul de faţa, există acuze grave de corupţie, am pus următoarea întrebare:
  — Italia îşi demolează în momentul de faţă vârfurile implicate în acte de corupţie. În spiritul celor afirmate de dvs. legat de lupta susţinută pe care o va duce procuratura împotriva acestui fenomen — dezvăluirile dlui
Gh. Florică, fost comisar-şef al Gărzii Financiare, care acuză 18 persoane de la vârf ca fiind implicate în acte de corupţie, pot constitui un motiv pentru ca procuratura să se sesizeze din oficiu pentru a începe cercetări, sau aceste afirmaţii, făcute în faţa unei comisii parlamentare şi preluate de presă, vor fi luate, doar ca simple opinii ale dlui Florică?
  Dl. procuror general a răspuns că deja la Direcţia I sunt în curs de cercetare astfel de afirmaţii dar de la afirmaţii până la concluzii intervine cercetarea care urmează cursul firesc şi legal. Prima problemă care şi-o pune procuratura este „de ce aceste afirmaţii se fac abia acum?".
Comisia parlamentară va face şi audierea persoanelor acuzate, dar „raportul comisiei va sta în atenţia procuraturii alături de materialele existente deja la Direcţia 1 de cercetare şi urmărire penală. Sîntem sesizaţi deja din oficiu".
Legat de acelaşi subiect, l-am abordat şi pe dl. Eugen Vasiliu director adjunct în Direcţia I, care ne-a spus: „Dl. Gh. Florică nu a făcut nici un fel de sesizare către procuratură privind persoanele la care vă referiţi. Singura sesizare este legată de poliţiştii care sunt acum în cercetarea procuraturii militare. Eu, ca procuror, mă sesizez din oficiu, dar dânsul va trebui să vină să prezinte documente care să depăşească faza de afirmaţii".
Dl. Vasiliu ne-a spus că nu poate audia miniştrii incriminaţi (n.r. — Florin Georgescu şi loan George Dănescu) deoarece aceştia beneficiază de imunitate întrucât nu există legea răspunderii ministeriale"

Simona IONESCU
Tineretul liber, 7 mai 

 

Fiul colonelului, coloneii, fii si fiice, neveste şi foarfeca ministrului

 Vorbind despre corupţie în "Lunga noapte a generalilor" (R. l. nr. 936 din 3 mai), am amintit de acuzaţiile reciproce ale MI şi Gărzii Financiare şi am fost nedrept cu dl general Florică Ion Gheorghe dacă s-a înţeles că l-aş fi acuzat de faptul că n-a vorbit de actele de corupţie până la eliberarea sa din funcţie.
Realitatea este că tocmai aceste dezvăluiri i-au adus înlăturarea din fruntea Gărzii Financiare, fără ca dl. Văcăroiu să-i poată reproşa ceva.
Ba, aş zice, eliberarea din funcţie se datorează tocmai dării în vileag a cazurilor de corupţie.
Dl. general, specialist în finanţe, provine de la armată şi a deranjat atât MI-ul, cât şi SRI-uI.
Că a fost schimbat dl. general Florică. n-ar fi un capăt de ţară, deşi dl. Văcăroiu — când i-a comunicat şefului Gărzii Financiare că-l va schimba — nu a fost în stare să găsească un motiv; mai grav este că au fost schimbaţi şi adjuncţii săi, ceea ce dovedeşte că primul ministru s-a temut de conducerea Gărzii Financiare.
Dacă aceasta va dezvălui cazurile de corupţie?
Tocmai când preşedintele şi premierul au declarat război corupţiei, când au cerut să se aplice legea, după doi ani de chin al acestor oameni care se luptă cu neregulile financiare, cu corupţia îi schimbi fără a le reproşa ceva.
În acest caz, nu există decât o explicaţie: dl. Văcăroiu vrea să instaleze la Garda Financiară o echipă care să-i fie fidelă lui şi partidului de guvernământ.
Lupta d-lui Văcăroiu cu corupţia devine un fel de "plec la luptă cu corupţia, dă Doamne să n-o găsesc".
În această privinţă, dl. general Florică a dovedit că atunci când i-a prins pe gardişti cu ceva i-a dat afară, a făcut curăţenie la o instituţie unde cinstea trebuie să fie exemplară.
Puterea s-a simţit lezată, în momentul în care dl. Florică a denunţat cazuri de corupţie. (...)

P. M. BĂCANU
România liberă, 6 mai 

 

Marele jaf

Încă înainte de a se fi stins conflictul grevei generale, atenţia opiniei publice s-a îndreptat spre ceea ce tinde sa devină şi la noi "scandalul corupţiei".
De la o zi la alta se înmulţesc dezvăluirile din presă, au apărut şi liste cu aspect spectaculos, se flutură nume din ce în ce mai mari deşi, în mod cu totul straniu, se întâmplă să fie vorba numai despre "actuali", ceea ce ar trebui să sugereze opiniei publice că mafioţii autohtoni s-au născut, abia în ultimele luni, după ce din decembrie încoace, cinstea si corectitudinea au fost principalele atribute ale puterii.
Nici cei mai naivi dintre noi nu pot uita, însă, marele jaf comis imediat după decembrie '89 când vistieria ţării a fost golită ca o puşculiţă personală şi când în fericirea libertăţii care ne cuprinsese, s-a trecut de urgenţă la împărţirea vilelor, a spaţiilor comerciale, a bunurilor de patrimoniu, a atâtor şi atâtor avuţii naţionale devenite, între timp, bunuri personale, sau, mai grav, scoase discret peste graniţă la mezat internaţional.
Orice scandal al corupţiei din România trebuie să pornească de la acele zile şi de In acel jaf făcut în numele revoluţiei din decembrie şi al revoluţionarilor autentici (săracii!).
Afaceri de mare anvergură, care au zguduit presa noastră, nu şi-au primit nici astăzi un răspuns oficial si n-am auzit încă despre un fost "cepeunist" care să fie luat la bani mărunţi, retroactiv.
Comisia parlamentară nou înfiinţată ar trebui să pornească treaba de la anchetarea foştilor primari, vice-primari şi demnitari care au împărţit ce au vrut şi cui au vrut, după bunul lor plac.
Ar fi foarte edificatoare o anchetă oficială şi amănunţită despre prosperele lor afaceri de astăzi.
Apoi, să se meargă înainte, până la cei acuzaţi acum, verificându-se de urgenţă în ce măsură sunt vinovaţi sau nu.
Corupţii să plece, nevinovaţilor să li se ceară scuze, iar celor care au acuzat gratuit să li se pretindă daune.
Nu apărăm pe nimeni si nici nu acuzăm pe cineva anume dar o stranie coincidenţă face ca în vizor să se afle în exclusivitate oameni de pe o singură parte a baricadei.
Cum însă. "baricada" aceasta datează de numai câteva luni, unde sunt ceilalţi, de pe vremea marelui jaf post-decembrist?
Nu cumva se află... de cealaltă parte a baricadei, transformaţi 'tocmai ei în acuzatori?

Horia ALEXANDRESCU
Cronica română, 8 mai 

 

 Când Octavian Andronic nu e... Octavian Andronic

ISTORICUL UNEI "COLABORĂRI"

Bănuim că plasarea „Libertăţii" şi a redactorului şef printre "marile afaceri“ şi "marii corupţi" ai dezvăluirilor "senzaţionale" ale fostului comisar i-au contrariat (măcar) pe cititorii noştri.
Pentru elucidarea acestei situaţii, se cuvin câteva referiri la evoluţia relaţiilor dintre Garda Financiară şi "Libertatea", dar mai ales dintre fostul său comisar şef şi "Libertatea".
Ziarul nostru a consemnat, ori de câte ori a fost cazul, succesele Gărzii în combaterea evaziunii fiscale şi a traficului ilicit.
Până în momentul în care a devenit clar că dincolo de aceste succese se ascundeau afaceri de anvergură din care unii gardişti prosperau pur şi simplu peste noapte, în frunte cu şeful lor.
Prima reacţie a dlui Florică a fost aceea de a-şi trimite, unui dintre adjuncţi, să colinde pe la negustorii arabi luaţi în vizor de "Drumul Kentului" îndemnându-i să dea "Libertatea" în judecată pentru calomnie!
După arestarea prietenului său Nassar a început, prin emisari, diligenţe în vederea evitării acestui subiect din ziar.
Văzând că nu înregistrează în acest fel nici un succes şi-a trimis un colaborator din Mafie (dotat cu tehnică de înregistrare) pentru ca, în cadrul unei discuţii "confidenţiale" să propună redactorului şef o serie de avantaje pentru ziar şi o călătorie de documentare în Cipru!
Ambele încercări au fost consemnate, de altfel, de „Libertatea".
În disperare de cauză, văzând că nu poate cădea "la pace", cum încercase, de altfel, să facă cu Poliţia, tot fără succes, şi-a lansat "câinii de vânătoare" în explorarea registrelor comerciale, pe principiul că cine scormoneşte găseşte.
A găsit, intr-adevăr, numele de Octavian Andronic, la o societate care edita o revistă pentru femei.
De bucurie, nici n-a sesizat că datele de stare civilă nu corespundeau cu cele ale redactorului şef (fiind vorba de altă persoană), şi s-a grăbit cu documentul la „Evenimentul".
Meseriaşi hârşâiţi prin cele securistice, băieţii de acolo au pus problema în aşa fel încât să reiasă o "afacere Libertatea — SRI" deşi între cele două instituţii nu a existat nici o legătură, alta decât cea normală, între un ziar şi o instituţie a statului.
Ultima tentativă — dinainte cu două zile de momentul "dezvăluirilor" — era formulată în termenii clari ai şantajului: "Ori mă lasă în pace, ori dau în vileag cum e cu casa lui".
Pentru că între timp dl fost comisar mai descoperise o chestiune senzaţională (pe care o putea afla mult mai uşor întrebând): că redactorul şef este proprietarul unei... garsoniere în Panduri, prin jur mai existând şi alţi proprietari, ceea ce ducea (la mintea dlui Florică) la o "evidentă" relaţie ocultă...
Da, dle Florică, într-adevăr m-aţi dat în vileag: sunt proprietarul unei garsoniere şi al unui autoturism Dacia, cumpărat în 1986.
Soţiei mele i-a făcut cadou SRI-ul (galanţi băieţi !) o vilă în str. Londra, iar fetiţei mele o... bicicletă, în Occidentului.
Despre celelalte proprietăţi (vile la munte şi la mare, conturi în străinătate, terenuri, maşini) rămâne să mai aprofundaţi cercetările când veţi avea ocazia.
Până una-alta însă va trebui să explicaţi dv. câteva lucruri, asupra cărora vom reveni - nu din răzbunare, pentru că am exclus întotdeauna un astfel de sentiment din demersul publicistic.
Pur ai simplu de dragul adevărului.
Octavian ANDRONIC