Publicat: 11 Ianuarie, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992?

DE LA O SĂPTĂMÎNĂ LA ALTA

În faţa ameninţării puhoiului de turişti din fosta URSS
AUTORITĂŢILE ROMÂNE ANUNŢĂ INTRODUCEREA UNOR NOI REGLEMENTĂRI DE TRECERE A FRONTIEREI PENTRU CETĂŢENII DIN CSI ŞI GRUZIA
Intrarea se va face pe bază de invitaţii autentificate la notariat şi cu obligaţia întreţinerii şi asigurării asistenţei sanitare.
REGLEMENTAREA NU SE APLICĂ TURIŞTILOR DIN BASARABIA

FDSN atacă sistemul bancar
DORNIC SĂ-ŞI ASIGURE ŞI CONTROLUL ASUPRA BĂNCILOR PARTIDUL DE GUVERNĂMÎNT CAUTĂ SOLUŢII PENTRU ÎNLOCUIREA CONDUCERII (ALESE) A BĂNCII NAŢIONALE. Executivul nu se pronunţă în legătură cu acest aspect

CRIZA APEI
PREŞEDINTELE ŞI PRIMUL MINISTRU DAU EXPLICAŢII
DIFERITE, CARE NICI NU CURG ŞI NICI NU ŢIN DE SETE

După amiază soseşte la Bucureşti

Ministrul de externe francez, Roland Dumas
Va avea consultări cu preşedintele, cu primul ministru şi cu omologul său. Se vor discuta şi detaliile apropiatei vizite a preşedintelui Iliescu la Paris.

Disidenţă în FSN
CAIUS DRAGOMIR N-A ACCEPTAT FUNCŢIA DE "MINISTRU FANTOMĂ!"

<DRUMUL KENTULUI»
UŞOARĂ ACALMIE PE „FRONTUL MARII CONTRABANDE CU ŢIGĂRI"
PREŢUL ŢIGĂRILOR DE IMPORT N-A URCAT NICI PÎNĂ ACUM LA NIVELUL IMPUS DE TAXELE VAMALE ŞI DE ACCIZE. SEMN CA REZERVELE SÎNT SUBSTANŢIALE.
Gurile rele zic că...
NU S-AR FI PLĂTIT NICI MILIOANELE (DE DOLARI) CAUŢIUNE PENTRU ELIBERAREA LUI ELLIE NASSAR ŞI CĂ LOCUL DE „DETENŢIE" AR FI FOST O VILĂ SPECIALĂ DIN NOMENCLATORUL MILITAR.

„PARADISUL CONTRABANDEI" RĂMÎNE PORTUL CONSTANŢA. ACOLO, ÎN CONTEINERE BINE PLASATE, SE AFLĂ ACUM MARI CANTITĂŢI DE ŢIGĂRI, BERE ŞI WHISKY CARE AŞTEAPTĂ „LINIŞTIREA APELOR"
În curînd, amănunte despre a doua „filieră libaneză", cea a maşinilor furate         

 

 

Caricatura de ANDO: Principii

Caricatura de ANDO: Principii

 

SĂPTĂMÎNA POLITICĂ

Chiţibuşeală avocăţească

„Atracţia" săptămînii trecute a constituit-o polemica declanşată de prezentarea, în cadrul unei emisiuni de televiziune, de către preşedintele Iliescu, a unui document al Congresului american în care se semnala faptul că Convenţia Democratică din România nu susţine acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate! Acest lucru se întîmpla nu cu mult timp înaintea scrutinului electoral şi preşedintele a folosit acest fapt ca argument al lipsei de fair-play a opoziţiei. '
Mărturisesc că am intrat — absolut întîmplător — în posesia broşurii editate de Congresul american cu vreo lună în urmă, prin intermediul unui amic din New York. Am fost, de ce să nu recunosc, oarecum şocat, dar nu mi-am imaginat nici un moment că aducerea ei la cunoştinţa publicului ar putea stîrni o asemenea viforniţă de pasiuni ca cea declanşată de amintita emisiune. Nici preşedintele, cred, nu şi-a închipuit că prestaţia sa ştearsă va putea fi salvată (e un fel de a spune) de această dezvăluire. Din păcate, tot ceea ce a urmat — şi probabil că va continua — nu face altceva decît să definească statura disputei de idei de pe scena politica romaneasca, în care autoritatea argumentelor şi a raţionamentelor este înlocuită de o infinit de inventivă chiţibuşeală avocăţească, ce nu face decît să-l dezorienteze şi mai tare pe simplul cetăţean, dornic să păşească pe nepătrunsele căi ale politicii.
În primul rînd, preşedintele a folosit o sintagmă laxă şi extrem de aproximativă: „scrisoarea d-lui Coposu". Formularea a fost de natură să prăvălească asupra venerabilului lider creştin-democrat întreaga nemulţumire — mai mult sau mai puţin populară — legată de neacordarca clauzei şi să reitereze acuzaţiile de nepatriotism adresate opoziţiei în general. Ceea ce este, evident, nedrept şi incorect. La rîndul său, dl. Coposu a folosit aceeaşi manieră aproximativă, respingînd cu indignare orice acuzaţie! Speculaţiile din mediile apropiate opoziţiei au mers pînă la formula aberantă a reproducerii unor facsimile în care, în prealabil, se operase cu
foarfeca asupra pasajelor neconvenabile. Reacţiile personalităţilor politice s-au împărţit automat în două: cei care „nu cred", „nu e posibil" sau au dubii şi cei care ştiu exact, ba chiar şi ceva pe deasupra, condamnînd ferm. În focul disputei se uită, paradoxal, să se facă apel tocmai la documentul în cauză, care pare să nu mai prezinte nici o importanţă. Substanţa polemicii rămîne duplicitatea unor oameni politici din opoziţie care una spun în ţară şi alta peste hotare — concluzie, din păcate, alimentată de cîteva episoade anterioare suficient de explicite.
Cu puţină răbdare se poate vedea că problema are nuanţe şi că scrisoarea d-lui Coposu (ai cărui partizani cer cu vehemenţă documentul olograf, în stilul clasic al unor replici actualizate: „Documentul, stimabile!" şi „Proba, proba!") e de fapt un fax pe care fruntaşul creştin şi democrat îl adresase comitetului ad-hoc american, în numele Convenţiei Democratice, şi în care erau specificate cîteva dintre elementele care argumentau opinia că în România climatul democratic necesar reacordării clauzei nu se realizase încă. Ne-am aflat în situaţia paradoxală în care pe formă toată lumea avea dreptate, iar pe fond contradicţia devenea flagrantă.
Nu s-a discutat aproape nici un moment pe marginea a ceea ce reprezintă esenţa chestiunii. Şi anume că pentru realizarea unui climat de autentică democraţie este necesară o opoziţie puternică şi concret structurată şi că, în acelaşi timp, opoziţia nu se poate plasa la infinit în postura — cel puţin aparentă — de oponentă a intereselor generale ale ţării. Şi că nu pot exista două categorii de poziţii şi de declaraţii: unele de uz intern şi altele de uz extern, unele pentru cîştigarea electoratului şi altele pentru recoltarea simpatiilor şi suportului internaţional. Trebuie să învăţăm odată că limbajul democraţiei este unul singur şi că lupta politică nu are ca finalitate anihilarea fizică a adversarului. De cîte ori istoria a luat-o pe o astfel de cale s-a ajuns invariabil la opusul democraţiei.

Octavian ANDRONIC