Publicat: 12 Iunie, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1993?

TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

DESPRE ERADICAREA PROSTIEI...

Suntem, în general, victimele unei iluzii: aceea că oameni aflaţi într-o anumită poziţie pe scara socială sunt deosebiţi de ceilalţi, au ceva în plus care-i face concordanţi cu rangu.Lucrurile nu stau aşa.
 Iar cel mai pertinent exemplu ni-l oferă Parlamentul României.
 Teoretic, în înaltul for ar trebui să acceadă cei mai buni dintre cei mai buni. Părinţii Patriei! Purtătorii responsabilităţii pentru dreapta alcătuire a sistemului de legi care ne guvernează existenţa.
 Practic, accesul în înaltul for se face într-un mod în care - permisă fie-ne exagerarea - şi ultimul prost ar putea îmbrăca toga acestei demnităţi.
Se văd aici, mai bine ca oriunde, limitele democraţiei şi viciile sistemelor electorale.
 Totul este, deci, ca cineva să-l pună pe prostul în cauză pe o listă şi semnul cu care lista intră în bătălia electorală să starnească oarece entuziasm. Şi chestia nu e valabilă doar pentru proşti.
E valabilă şi pentru psihopaţi şi pentru maniaci şi pentru paranoici - atâta timp cât nu se recurge, dacă nu la un test de inteligenţă, atunci măcar la unul medical, cum de altfel s-a cerut,  în incinta celor două Camere.
 În aceste condiţii, ce să se mai mire bietul cetăţean cu drept de vot de ce ceea ce se întâmplă în Parlament şi de ce-i aduce la cunoştinţă toată această mass-media aiuritoare.
De ce să se mire că un deputat dă cu capul în gura altuia (fie el şi nedeputat)?
De ce să se mire că domnii parlamentari vin la serviciu cu pistolul din dotare pentru care  administraţia ar trebui să le facă un rastel? De ce să se mire că domnul Dumitraşcu emite o gogomănie ce-l descalifică.
 Cel puţin ca istoric. Si nici măcar nu catadicseşte să o retracteze?
Nu mirarea sau consternarea simplului cetăţean este aici problema.
 Pentru că el, de la un moment dat, poate să ignore chestia, să apese butonul televizorului sau să arunce ziarul la coş.
 Problema e că unul mai slab de înger sau de minte, aruncă piatra şi pe urmă toţi deştepţii nu mai reuşesc s-o găsească.
 Îngrijorător mi se pare automatismul care s-a instalat la Parlament: în timp ce teancuri de legi stau necitite, nevăzute, neanalizate, după fiecare năzbâtie se pierd zile în şir cu incriminări, expuneri de poziţii, cereri de sancţiuni şi instituiri de comisii.
Pare, la un moment dat, un fel de joacă, dar diavolul scenaristicii ne dă ghes şi ne face să ne întrebăm: nu cumva?
 Ultimul incident, cel cu dl. Dumitraşcu şi cu sentinţa sa, a picat tocmai când carul parlamentar se urnise să are ogorul controlului asupra S.R.I.-ului
 Este printre ultimele condiţii pe care mofturoasa Europă ni le tot pune şi de care depinde primirea noastră în corul democratic.
De ce oare, ori de câte ori a fost vorba să se aştearnă lumea pe treabă, s-a ivit câte ceva?
 Şi cine garantează că nu se va ivi în continuare?
 Poate că o soluţie - într-un viitor incert - va fi o încercare de eradicare globală a prostiei.
 Va rămâne însă disponibila - cum a rămas mereu - necinstea...

Octavian ANDRONlC

Panică şi disperare la Palatul Victoria:
EXECUTIVUL SUPUS UNOR SANCŢIUNI "EXPRESE": EV. Z. BOICOTEAZĂ SIMPOZIONUL DE LA COSTINEŞTI!