Publicat: 12 Mai, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992

12 Mai 1992 * De la o zi la alta

INCREDIBIL, DAR ADEVĂRAT!

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A ADMIS CEREREA DE RECUZARE A TREI DINTRE JUDECĂTORII LUI NICU CEAUŞESCU

Recursul se va judeca abia la 8 Iunie!

Nedumeririle d-lui MANOLESCU:
"NU ÎNŢELEG DE CE TREBUIE SĂ MERGEM LA CHIŞINĂU PENTRU A GĂSI UN CANDIDAT LA PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI?"
Se pare că scopul manevrei MER-iste a fost acela de a bloca o candidatură a lui Marcian Bleahu!

Din cele două aripi disidente ale PNL-ului
S-A CONSTITUIT ALIANŢA LIBERALĂ! 

 

 

 

Ziarul Libertatea din 12 mai 1992, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Candidatul de dincolo

TABLETA DE INDEPENDENT de SILVIU BRUCAN

Propunerea Mişcării Ecologice ca Mircea Druc să fie candidatul ei la preşedinţia României este ceea ce se numeşte în politologie o soluţie excentrică.

Toată admiraţia noastră pentru statele lui de serviciu în lupta fraţilor moldoveni pentru dreptul de a folosi limba română şi alfabetul latin, încununată de victoria independentei republicii Moldova. A fost unul din conducătorii cei mai viteji şi curajoşi ai luptei de eliberare naţională, iar desemnarea Iui ca şef al primului guvern al republicii ne-a apărut firească şi perfect legitimă. La timpul ei ne-a bucurat pe toţi.

Aşa cum arată, însă, experienţa noilor state naţionale apărute pe ruinele imperiului sovietic, opera de consolidare a noilor libertăţi şi drepturi cucerite de poporul moldovean şi de edificare a noului stat se dovedeşte mult mai complexă decît cucerirea independenţei. În general, în politică este mai greu să construieşti ceva nou decît să dărîmi ceva vechi. Curajul si capacitatea de a organiza şi înflăcăra masele în lupte de strada nu mai sînt deajuns, Conducătorilor li se cere inteligenţă politică, tact si abilitate strategică; iar pe aceste planuri Mircea Druc n-a mai făcut faţă, a eşuat. Parlamentul Republicii Moldova l-a dezavuat şi demis cu o majoritate zdrobitoare. Unele ziare locale apreciau cariera lui politică terminată. Lovitura a fost atît de năpraznică încît Mircea Druc s-a dat la fund, ieşind la suprafaţă după un timp tocmai la Bucureşti, unde lumea s-a dovedii mai primitoare şi mai putin exigentă. Aşa se şi cuvenea faţă de un oaspete drag, iar omul politic moldovean a început să se simtă mai la largul său de această parte a Prutului. 

Dar una este compasiunea noastră pentru greu încercatul popor moldovean şi cu totul alta este postul de preşedinte al României, tot aşa cum una este îndîrjirea nobilă cu care luptă M.E.R. pentru salvarea mediului înconjurător şi cu totul alta este perspicacitatea lui politică. Am putea doar adăuga că, în politică, avem şi noi faliţii noştri şi, deci, nu mai avem nevoie să-i importăm pe cei de la Chişinău.

Cît priveşte atitudinea de opozant a Iui Mircea Druc, ea a găsit mediu prielnic în cercurile noastre politice cărora le plac libertăţile aduse de democraţie, dar strîmbă din nas cînd e vorba de votul popular. Aşa încît au făcut toţi cor în atacuri nesăbuite împotriva preşedintelui Mircea Snegur, ales de popor cu o majoritate covîrşitoare tocmai pentru înţelepciunea şi fermitatea cu care conduce destinele tînărului stat moldovean printre valurile şi stâncile din fostul imperiu sovietic.

A fost, însă, nevoie să se producă şocul secesionist din Transnistria pentru ca unioniştii pripiţi să-şi dea seama cît de naivă fusese schema lor strategică şi să-şi declare, mai bine mai tirziu decît niciodată, sprijinul pentru politica preşedintelui Snegur. Dar dacă lozincarii realipiţii peste noapte a Basarabiei care strigă la Bueureşti au scuza că pină recent nici nu auziseră de Dubăsari; Mircea Druc ar fi trebuit să ştie că ceva colcăie printre rusofonii de dincolo de Nistru.

Bilanţul carierei politice a candidatului Mircea Druc sună deci cam asa: ascensiune rapidă urmată de o cădere bruscă în popularitate şi autoritate politică, iar la strategie nota este sub 5. Omul este tînăr şi poate să înveţe, dar nu cred că Palatul Cotrocehi este locul cel mai nimerit pentru un examen de corigentă.

Ziarul Libertatea din 12 mai 1992, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire