Publicat: 12 Noiembrie, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992?

DL Roman a avut doar o mineriadă...
PARLAMENTARIADA DLUI STOLOJAN!
De la sublimul la ridicolul unora dintre cele peste 150 de interpelări n-a fost decît un pas, care s-a făcut cu multă nonşalanţă!
Apocalipsul, acum:
"UN MILION DE COPII AU FOST UCIŞI ÎN TIMPUL GUVERNĂRII DV!"
Suavul poet creştin a făcut şi... o mărturisire senzaţională: „Şl NOI NE RUGĂM, CÎŢIVA, ÎN SECRET, AICI LA SENAT!" Pentru ce, oare?
VENERABILUL PREZIDENT GHERMAN A NUMĂRAT ÎNTREBĂRILE Şl TURURILE PRECUM STEAGURILE DE LA CATEDRALĂ, RUGÎNDU-ŞI COLEGII: STIMABILILOR. FIŢI SCURŢI
ŞI LA OBIECT!

Cea mai pertinentă întrebare:
"PREȚUL MUNCII A FOST ȘI EL ECHIVALAT FAŢĂ DE RAPORTUL LEU-DOLAR ?"
TEHNICA STOLOJANĂ A TEMPORIZARII A FUNCŢIONAT IMPECABIL, CU CONCURSUL UNUI EX-CABINET, BINE RODAT ÎN ASTFEL DE ACŢIUNI

Cea mal hazlie secvenţă: Interpelarea dlui CAIUS DRAGOMIR, fost membru al Executivului!
AMBIVALENŢA CRONICĂ A OMULUI POLITIC ROMÂN:
Nu puţini dintre cei aflaţi în „boxă" s-ar fi putut muta, liniştiţi, în sală, pentru a-şi pune singuri întrebări, în dubla lor calitate de foşti miniştri şi actuali parlamentari.
„EXAMINAREA" GUVERNĂRII STOLOJAN -
O PARODIE IEFTINĂ DIN CARE CETĂŢEANUL
IESE MAI BUIMAC CA ORICÎND! 

 

DIVORTURI PE RUPTE
de Ecaterina Oproiu

Se divorţează pe rupte. In anii ’60, în Europa, se înregistra un divorţ la 18 mariaje. In ’91, se înregistrează un divorţ la trei căsătorii.

Divorţează, populaţiile în tnanziţie. In România anului trecut, au fost cu 9. 300 mai puţine căsătorii, dar cu 4100 mai multe divorţuri.

Se divorţează cu foc şi în societăţile stabile şi în mediile în care eşecul conjugal aduce prejudicii mărcii fabricii. Presa anului în curs a acordat un spaţiu vast tribulaţiilor conjugale ale Dianei şi ale lui Sarah, devenite, mai ales cu acest prilej, cele mai fotografiate femei de pe planetă". Cisterne de cerneală, despre dezamăgirile cuplului Diana-Charles, despre pasiunile doamnei (în special, pentru automobilele non britanice), despre tentativele ei de sinucidere, dar şi despre performanţele atinse de "prinţesa de fier" în viaţa publică (n-a făcut ea, din rangul de prinţesă, o profesiune exercitată, se spune, cu maximă calificare?), dar şi despre exorbitantele  condiţii puse de Lady Di, în perspectiva unei despărţiri oficiale, (nu va fi ea mama moştenitorului moştenitorului tronului?) în ceea ce-o priveşte pe cumnata, Sarah zarva provocată de aceasta a fost mai puţin lacrimogenă, dar mult mai picantă de vreme ce de ca se leagă fotografii stânjenitoare, poveşti cu miliardari texapi şi netexani, dar şi servicii secrete, dar şi revelaţia unor date strict confidenţiale ale vieţii de la curte, etc., etc.

Că se divorţează în mediile artistice cele mai selecte nu-i nici o noutate. Noutatea ar fi furia cu care divere personalităţi devenite simboluri îşi fac harcea-parcea imaginea şi nu e nici o îndoială că recordul autodemolării îi aparţine în ’92, supraintelectualului Woody Allen şi supra-mămoasei lui ex-soţii, Mia Farrow. După ce ani şi ani ei au alimentat legenda unui cuplu în care copiii — copiii proprii şi copiii înfiaţim— reprezentau o raţiune supremă, celebrismele personaje au dat buzna pe prima pagină a ziarelor cu o dandana avînd în centru pe el, tatăl, adoptiv ce-i drept, dar cam incestuos şi pe ea mama care, departe de a avea vocaţia sacrificiului matern... etc. etc. 

Ultimul val de imprimate pune la loc de frunte pe faimosul Jack Nicholson cunoscut la noi, în primul rînd, din Zbor deasupra unui cuib de cuci. Revenirea în actualitate nu se datorează unei noi capodopere, ci unui alt răsunător proces de divorţ în care el, după patru ani de viaţă comună cu ea, chelneriţă într-un bar şi prietenă a ficei sale, ... etc. etc.

Lumea oamenilor politici — de la Rocard, artizanul "cuplului perfect", dar iată că perfecţiunea nu i-a ajutat la nimic, trecînd pe la poarta unui Mandela nevoit să renunţe la "Mama Naţiunii" din raţiuni de stat şi ajungînd în buclele unei campanii prezidenţiale transoceanice care a încercat, e drept, zadarnic, să blocheze un candidat băgînd pe fir "metresa" (dacă ne-am lua după chestii de-astea — zicea un politician francez — clasa noastră politică ar fi de mult în aer), deci lumea oamenilor politici n-a stat nici ea în afara seismelor de acest tip.

Precum se vede, nici gloria, nici banii nici rangul, nu pot face mare lucru cînd er vorba de fericirea personală. Deşi, după cît se pare, cînd, s-a împărţit fericirea, ea, ca şi caracterul nu era dăruit nici pe baza de sistem social, nici după culoarea politică, ci pe o cartelă strict  individuală şi netransmisibilă.

EVRIKA!

Prinţul Dimitrie Sturdza dacă nu va conduce, cum se zvonea, Guvernul României va conduce, în schimb, în finala "Cupei Davis“ echipa de tenis a Elveţiei, fiind desemnat căpitanul ei nejucător. Şi într-un caz şi într-altul ar fi avut sau are de-aface cu... Statele Unite ale Americii.