Publicat: 13 Februarie, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă un sfert de secol, în 1993?

DIVERSIUNEA TeVe(rac)

Nici un subiect din ultimii vreo doi ani nu a reuşit să umple primele pagini ale ziarelor cu producţiuni atît de pline de mînie şi revoltă ca primele două apariţii, sîmbătă, după Actualităţi, ale noului director general, domnul Paul Everac, cu tabletele sale editoriale. Atîta timp cît le-a scris vineri de vineri, mai bine de un an în ziarul nostru, n-a sărit nimeni în sus. Ba, aş spune că avea parte de cititori fanatici, capabili să-i memoreze aproape în întregime producţiunile. Cum se explică atunci reacţia marii majorităţi a editorialiştilor „independenţi”?
Probabil că ea ţine de impactul deosebit al imaginii, şi al televiziunii şi al picăturii de otravă pe care moralistul dramaturg o prelinge pe replicile unui text care se vrea bonom. Dar nu e. Cu toate acestea, reacţia este disproporţionată, chiar dacă ea vine doar dintr-o anumită parte a presei. Sau poate tocmai de aceea. Impresia mea este însă că avem de-a face cu un reflex. Reflexul spaimei şi al îngrijorării unora dintre cei cărora le este teamă că le va fi tăiată porţia de publicitate gratuită generos oferită de către harnici arendaşi ai micului ecran. Revolta din afară este ecoul spaimei dinăuntru. De la Răzvan încoace, televiziunea este sat fără cîini, în care fiecare realizator îşi face politica proprie, zăpăcindu-l pe contribuabilul care, naiv, îşi va fi plătind cumva taxele. Perspectiva unui zăvod în cuşca de la etajul XI dă probabil fiori celor care au experimentat de zor principiile economiei de piaţă pe banii statului, cu dividende în folos propriu. Domnul Everac se află într-o situaţie de invidiat: nu are nimic de pierdut! Are doar de cîştigat acea parte a publicului care, neavînd unde să scrie, tace şi înghite cele 25 de ore de aiureală. Mai mult sau mai puţin cotidiană. Înghite interminabilul şir de reclame pentru ţigări pe care nu se ştie cine le plăteşte şi pentru misterioasa răzătoare Worner. Corul de înjurături nu face decît să-i construiască dlui Everac piedestalul de pe care să poată avea îndreptăţirea de a tăia în carne vie. Că o va face nu mă îndoiesc. Niciodată nu l-a dat diplomaţia afară din casă. Dar tare mi-e teamă că diplomaţia unui Aurel Dragoş Munteanu şi a unui Răzvan Theodorescu au făcut din Televiziune ceea ce este: un Turn Babel, cu o mie de sindicate şi 500 de 'sindicalişti', cu mai mulţi realizatori decît emisiuni, cu mai multe interese personale decît pricepere profesională. Un „cumplit meşteşug" de zăpăcire a cetăţeanului simplu căruia - pe fondul crizei actuale - nu i-a rămas altă distracţie. În mod cert, dl. Everac este o nouă diversiune a Puterii.
O diversiune prin care se încearcă aducerea la exasperare a celor care de trei ani încoace încearcă cu orice preţ să pună mana pe acest instrument politic. Nereuşind, nu din alte motive decît din acela al propriei incompetente, al neputinţei de a da o înfăţişare normală, credibilă, alternativei trîmbiţate.

Octavian ANDRONIC     

                     

Tag-uri Nume: