Publicat: 14 Decembrie, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu cu un sfert de secol, în 1992?

LIBERTATEA a declanşat investigarea celei mai ample acţiuni de contrabandă: DRUMUL KENTULUI

Un „memento" pentru cei care nu-şi citesc decît propria gazetă: „afacerea Ţigareta" — ce, se pretinde a fi fost semnalată de Evenimentul Zilei, în 6 Decembrie, este de fapt „DRUMUL KENTULUI" - apărut în Libertatea încă din 24 noiembrie şi care a declanşat, practic, cercetările legate de această enormă operaţiune de trafic ilicit de ţigări. Reproducem, spre edificare, cîteva pasaje din articolul menţionat:
Fraudă de mari proporţii ?

....EXISTĂ O FILIERĂ A KENTULUI. Între Anvers şi Bucureşti. Un drum străbătut în ultimul an, după calcule suficient de riguroase, de circa 500 de camioane încărcate cu Kent. O oficialitate a concernului Browen & Wiliamson, producătorul acestei mărci, a declarat că numai în primul semestru al acestui an au fost vîndute în România 3,6 miliarde de ţigarete.
Oricît de incredibilă la prima vedere, cifra este reală. Dar ea nu se regăseşte, în mod cu totul şi cu totul paradoxal, în taxele vamale percepute de statul român. Pentru că — spun specialiştii — din totalul taxelor vamale percepute anual de statul român, cam o treime — circa 16 miliarde lei ce ar trebui să provină de pe urma ţigărilor — se volatilizează în mod inexplicabil. Camioanele intră prin vamă cu acte în regulă, dar după aceea ele pur şi simplu nu mai pot fi găsite. Se găsesc însă, peste tot, ţigări, Kent, mult sub preţul normal.

Ce se întîmplă? Rarii importatori care recunosc faptul că solicită preschimbarea în valută a banilor cu care importă ţigări Kent pretind, de regulă că ei le achiziţionează cu 12 dolari baxul, ceea ce ar explica, chipurile preţurile pe care şi le permit. Ba, mai mult, nu sînt rare cazurile în care importurile sînt plătite, nu din banii firmelor, ci din... conturi curente personale!
Evident, nu este treaba noastră să lămurim aceste lucruri. Le lăsăm pe seama numeroaselor instituţii şi organe responsabile. Noi semnalăm doar fenomenul. Şi zvonul — probabil nu lipsit de ceva substanţă — că pentru fiecare camion de Kent nevămuit cineva — evident, nu ştim cine — încasează 500 de dolari! O sumă, nu? Omul se pare că există, el trebuie doar căutat. Găsindu-l, poate fi găsită şi „filiera belgiană" a acestei fraude de incredibile proporţii".

Octavian ANDRONIC

Un lucru greu de explicat

20 MILIOANE DE ŢIGARETE FĂRĂ DOCUMENTE DE VAMĂ AFLATE ÎN DEPOZITE DIN UNITĂŢI MILITARE!

- UM 02473/D din Calea Plevnei şi 02512 Clinceni -
REŢINEREA DE CĂTRE POLIŢIE A LIBANEZULUI ELIAS NASSAR, PATRONUL FIRMEI „ELMA"...
I-A PUS ÎN GARDĂ PE UNII DINTRE CEI IMPLICAŢI!

Nassar a fost eliberat vineri, în urma demersurilor unor persoane „sus-puse"
În cursul cercetărilor ordonate de primul ministru şi de ministrul Finanţelor, au fost vehiculate cîteva nume de generali ca fiind in diverse legături cu cazul.

Şeful Gărzii Financiare, generalul Gheorghe Florică se abţine:
Rezoluţiei puse de ministrul deFinanţe, Florin Georgescu, i-a răspuns printr-un bileţel: „D-le ministru, aş ruga să nu particip la această anchetă din considerentele pe care le cunoaşteţi".

Ce "considerente"?

ESTE IMPLICATĂ ARMATA?
O GENERALIZARE ar fi pripită şi nedreaptă. Sînt, probabil, implicate PERSOANE care fac parte din ARMATĂ. Ce nu este nici pripit şi nici nedrept este nedumerirea legată de prezenţa unei firme străine în incinta unor unităţi militare cu profil special.
• Nimeni nu prezintă documente; în special cele de vamă, pe care a fost aplicată ştampila falsificată • Fratele negustorului libanez, Mike Nassar,  este comerciant de arme şi ar avea un contract de 70 milioane de dolari cu armata• Camionul unei firme particulare stă, de regulă, parcat în incinta unităţii militare • La unitatea din Calea Plevnei soseau, în urmă cu un an şi containere de la Constanţa • Poliţia a ridicat documentele legate de caz.
VOM REVENI

Din corespondenţa lui Laszlo Tokes

LOGICA DEFORMATĂ A REFORMATULUI

Binecunoscutul nostru compatriot Laszlo Tokes, fidel principiilor sale şi concepţiei proprii faţă asupra noţiunilor de patriotism, loialitate şi toleranţă, dă publicităţii la Budapesta, o scrisoare deschisă în care-şi exprimă „indignarea" în legătură cu alegerea preşedintelui Ion Iliescu ca membru de onoare al Asociaţiei de Prietenie ungaro-române din Pecs.

„CALITATEA DE PREŞEDINTE DE ONOARE AL U.D.M.R. A LUI LASZLO TOKES REPREZINTĂ O BATJOCURĂ LA ADRESA IDEII DE ONOARE, PENTRU CĂ U.D.M.R.-UL CONDUS DE TOKES CONSTITUIE UN PARAVAN PENTRU PROPAGANDA IREDENTISTĂ. LASZLO TOKES POARTĂ RĂSPUNDEREA PENTRU TOATE EVENIMENTELE TENSIONATE DE DUPĂ 1989. ACTIVITATEA LUI TOKES NU CONTRIBUIE LA DEZVOLTAREA PRIETENIEI UNGARO-ROMÂNE, CI, DIMPOTRIVĂ, LA ÎNDEPĂRTAREA ROMÂNILOR DE UNGURI".

Spune cuvioşia sa:
„Calitatea de membru al Asociaţiei de prietenie din Pecs conferită lui Ion Iliescu constituie o batjocură la adresa ideii prieteniei între popoare. Frontul Democrat al Salvării Naţionale condus de Iliescu constituie un paravan pentru propaganda naţional-şovină incitantă. Iliescu poartă răspunderea pentru evenimentele din martie 1990 de la Tîrgu Mureş. Activitatea lui Ion Iliescu nu contribuie la dezvoltarea prieteniei ungaro-române, ci, dimpotrivă, la îndepărtarea ungurilor de români".

După logica deformată a episcopului reformat reciproca apare perfect valabilă şi, de ce să nu recunoaştem, i se potriveşte de minune:

Şi la îndepărtarea credincioşilor de biserică, am adăugat noi, datorită intoleranţei înverşunate practicată necreştineşte de neonorabilul episcop deformat. 

 

Caricatură de ANDO

SĂPTĂMÎNA POLITICĂ

Atacul la idee

Clasa politică românească începe să simtă nevoia delimitărilor teoretice. Este un semn care nu poate fi trecut cu vederea şi care îşi are explicaţiile sale. După trei ani în care disputa politică a făcut abstracţie de doctrine sau le-a redus la ultima expresie în care hotărîtoare au fost percepţiile de ordin afectiv, manevra era desigur necesară. Căci, chiar şi ultima campanie electorală s-a consumat la un atare nivel. Au intrat în luptă nu concepţii, nu doctrine, ci persoane, iar acestea cu bagajul lor de charismă şi de imagine; întrebaţi orice alegător normal ce a reţinut din programul partidului pe care l-a susţinut şi veţi vedea că aprecierile se opresc la nivelul: Iliescu e bun, ţine cu poporul,a trăit aici printre noi; F.D.S.N.-ul a promis că nu va lăsa să fie aruncaţi chiriaşii în strad; Petre Roman a vrut să facă ceva, dar nu l-au lăsat vechii nomenclaturişti; ţărăniştii vor să reînfiinţeze moşiile şi să-l aducă pe rege că să-i dea înapoi proprietăţile; numai societatea civilă mai poate salva naţiunea de la dezastrul către care au dus-o feseniştii; Iliescu este un vechi comunist care vrea să reînfiinţeze C.A.P.-urile; liberalii vor să vîndă ţara capitalului străin; pe vremea lui Ceauşescu se asigura un loc de muncă, un acoperiş şi hrana de fiecare zi — acum te lasă pe drum fără să le pese; Coposu strigă „Jos Securitatea!", dar a fost omul Securităţii; Câmpeanu s-a înţeles cu Iliescu să-i dea la o parte pe ţărănişti; Petre Roman a vrut să distrugă industria ca să ne-o cumpere ieftin străinii — şi aşa mai
departe. Nu veţi auzi nimic despre strategia economică — care este cheia tranziţiei, nu veţi auzi nimic despre tranziţie care este înţeleasă doar ca un transfer către o societate in care omul are la dispoziţie totul fără să facă eforturi prea mari.

Ne-am face iluzii dacă am crede că pe undeva prin lume percepţia politică la nivelul bazei electorale este cu mult mai exactă. În ţările cu tradiţii democratice există avantajul clarificării mai pronunţate a profilului şi a obiectivelor fundamentale ale formaţiunii politice şi asta este o chestiune care ţine de timp şi de exerciţiu. Peste tot există o elită politică ce-şi asumă responsabilitatea analizei şi a dezbaterii conceptelor. Este îmbucurător să putem constata că s-a constituit o astfel de elită şi că ea este realmente hotărîtă să depăşească stadiul disputelor interpersonale în favoarea atacului la idee. În săptămâna care a trecut s-au consumat două manifestări a căror importanţă mi se pare, din acest punct de vedere deosebită. A fost mai întîi simpozionul România între tranziţie şi stabilizare organizat de către Fundaţia „Un viitor pentru România". Iniţial grup de reflecţie, cu rădăcini în „Clubul Trocadero", acest nucleu a ezitat între o angajare politică, de genul unei a treia căi în Front şi statutul de structură independentă, optînd pentru acesta din urmă. În jurul mesei rotunde au stat personaje de diverse facturi şi este de-a dreptul miraculos că oameni care alaltăieri şi-ar fi dat cu ceva în cap, iar ieri nu s-ar fi salutat, astăzi discută deschis, găsindu-şi chiar calităţi unii altora. Greu de imaginat nu cu mult timp în urmă, un compliment de genul celui pe care dl. Coposu (P.N.Ţ. - C.D.) i l-a făcut d-lui Pasti (F.S.N.) referitor la obiectivitatea analizei politice a studiului prezentat. Dar el s-a produs. S-au încrucişat floretele intelectuale ce demonstrează că în fiecare partid important şi care se respectă există creiere care gîndesc fenomenul politic dincolo de implicaţiile lui interumane imediate. Dar, mai ales iese în evidenţă o dorinţă sinceră de a răspunde la cîteva dintre întrebările fundamentale ale acestei etape istorice: de unde am plecat, către ce mergem şi mai ales cum? Din acest punct de vedere, demersul Fundaţiei rămîne de excepţie prin capacitatea de a iniţia dialogul — condiţie fundamentală a oricărui progres.

În aceeaşi categorie ideatică s-a înscris şi masa-rotundă „Liberalismul şi liberalii", iniţiată de Alianţa Liberală. Eşecul electoral al P.N.L. a fost intens resimţit de toţi adepţii, liberalismului şi el a constituit un semnal de alarmă faţă de reculul pe care mişcarea l-ar putea înregistra într-un moment în care arena politică îl reclamă, ca pe unul dintre pilonii esenţiali ai opţiunii pentru economia de piaţă. Şi aici vechile poncife şi adversităţile de ordin personal au lăsat loc unei analize lucide şi pertinente. S-au pus în evidenţă filiaţii mai puţin bănuite, cu formaţiuni politice faţă de care se manifestase un antagonism de-a dreptul feroce. Nădejdea că glasul clopotului unirii liberale va fi auzit de către toţi cei ce se consideră ca făcînd parte din această familie. Din păcate, inadvertenţe de ordin tactic în sensul... tactului au făcut să se rateze o primă şansă de a-i aduna la aceeaşi masă pe toţi cei care împărtăşesc această doctrină, scaunele rezervate P.N.L. şi N.P.L. rămînînd, din păcate, neocupate.

Dar şi aici dialogul s-a declanşat şi, dacă există dorinţa intensă ca el să continue, vom putea asista la debutul unui fenomen politic pozitiv: după şocurile neîntrerupte, produse de sciziuni şi divorţuri — o reunificare a familiei liberale. Şi poate şi a altora. O săptămînă, deci, în care demersul teoretic a devansat hotărîtor tribulaţiile de ordin practic în care atacul la persoană a lăsat loc atacului la idee.

Octavian ANDRONIC

Tag-uri Nume: