Publicat: 14 Februarie, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992?

DE LA O ZI LA ALTA

Cursă, cap la cap, CD—FSN

TOŢI PRIMARII DIN BUCUREŞTI VOR FI DESEMNAŢI ÎN TURUL 2

• Competiţia se reia de la „zero“

Atît pentru funcţia de primar general, cît şi pentru cele de primari de sectoare, se va organiza un al doilea tur de scrutin, nici unul dintre candidaţi nereuşind să obţină, la 9 februarie, majoritatea simplă necesară. Duminică 23 februarie, se va da din nou startul alegerilor, candidaţii Convenţie Democratice şi ai Frontului Salvării Naţionale pornind în cursă de la "zero" pentru obţinerea mandatelor. După definitivarea numărării voturilor şi a calculului procentelor, au rezultat următoarele tandemuri: 

PRIMAR GENERAL 

1. CRIN HALAICU (CD)

2. CAZIMIR XONESCU (FSN)

 


Sectorul 1

1. FLOR POMPONIU (CD)

2. ION PURNICHESCU (FSN)


Sectorul 2

1. PAUL RADU POPOVAŢ (CD)

2. IULIAN VELICU (FSN)

Sectorul 3

1. CONSTANTIN TUTUNARU (CD)

2. FLORIAN CHIROVICI (CD)


Sectorul 4

1. EUGEN BUJOREANU (CD)

2. PAUL MAGUREANU (FSN)

Sectorul 5 

1. NICOLAE BAZOI (CD)

2. MIHAI PINTILIE (FSN)


Sectorul 6

1. NICOLAE VEABIESCU (CD)

2. CONSTANTIN PAŢICA (FSN)

Ziarul Libertatea din 14 februarie 1992, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

 

Culmile sindicalismului

Nimic mai absurd, mai penibil mai ridicol şi mai păgubitor decît ceea ce fac de doi ani încoace fruntaşii (o anumită parte a lor) noştri sindicalişti. Căţăraţi în vîrful ierarhiei, o mînă de veleitari şi profitori, care, de regulă, n-au fost buni de altceva decît să dea din gură şi să se bată cu pumnul în piept după o bine cunoscută reţetă proletară, acrită şi aşa destul de agitata noastră societate în numele unor oameni cu care au pierdut de mult orice legătură şi al unor principii care le sînt lor înşile mai mult decît nebuloase. Negăsindu-şi un rost decît în această vînzoleală ce ascunde perfect lipsa de chef de muncă, ne bombardează sistematic cu cele mai absurde şi mai abracadabrante idei, emise de pseudospecialişti dornici şi ei de o căpătuială cît mai rapidă şi mai profitabilă. Războindu-se cu un patronat inexistent, atîta timp cît privatizarea rămîne încă în stadiul de deziderat, corifeii sindicali nu urmăresc decît un singur lucru: să fie băgaţi în seamă! Au ameninţat cu greve şi demonstraţii, părînd a nu avea alt scop decît demisia unui guvern şi punerea în loc a altuia, din care, eventual, să facă şi ei parte. Acum — culmea ridicolului — ameninţă cu greva dacă, cumva, guvernul îndrăzneşte să-şi dea demisia şi să-i lase să vorbească singuri! Vor face chiar şi-un miting în acest sens. Şi dacă tot sînt ei atît de importanţi pentru ţărişoară de ce să stea ei deoparte şi să nu iasă la bătaie? Cum adică, toate partidele şi partiduleţele să apară zi de zila TV, să facă campanie şi să se mai şi aleagă şi ei si stea şi să se uite? Destul cu apolitismul I Marea lovitură sindicală a fost dată: se intră în politică! Nu ştiu care cartel va genera musai un partid. Altul va Iansa, la alegerile generale, „frişca minune" pentru rezolvarea tuturor problemelor! Spectrul ciolanului a învins! Sindicalismul original îşi dă astfel adevărata măsură şi adevărata aramă pe faţă. Forţa care stătea în el — buimacă uneori, manipulată alteori — şi-a găsit făgaşul. Va guverna!
Toate bune, pînă aici, Cu o singură excepţie: cine va mai face... greve? Poate partidele, care vor urma, logic, să se lase de politică?

Octavian ANDRONIC

Ziarul Libertatea din 14 februarie  1992, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 14 februarie  1992, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Avem prea puţine puşcării!!!

Statele Unite au în prezent 1,1 milioane puşcăriaşi. Un grup de specialişti americani a calculat că la 100.000 de locuitori revin 455 de deţinuţi de drept comun. De departe, SUA se află pe primul loc într-o ierarhie care face raportul între puşcăriaşii unei ţări şi populaţia în libertate. Pe locul doi se situează Africa de Sud, care pînă mai ieri era hulită datorită regimului său opresiv de apartheid care îi băgă la zdup cu ghiotura pe discriminaţii afrcani de culoare. Rata puşcăriaşilor sud-africani e de 311 la 100 000 locuitori. Urmează Venezuela cu 177 şi Ungaria, vecina noastră, cu 117. La mică distanţă cu  111 sunt plasate, la perfectă egalitate, Canada (vecina nordică a etalomuilui democraţiei universale cum se  consideră a fi, se ştie, SUA) şi ţineţi-vă bine, China despre care aşa de urît
s-a vorbit. în ultimii ani în asociaţiile şi ligile pentru apărarea drepturilor omului.
Dacă am considera că un încarcerat de drept comun — prin furt, fraudă, viol, omor etc. — a încălcat drepturile omului, drepturile celorlalţi oameni sau ale unei colectivităţi, atunci putem conchide că americanii au, raportat la populaţie, cei mai mulţi „încălcători" (scuzaţi . barbarismul!) pedepsiţi ai drepturtilor omului. Pentru a-i întreţine în închisori federale, statale sau locale, contribiiabilii americani cheltuiesc anual 20 miliarde dolari. 
Probabil că odată şi odată cei ce dau note de bună purtare, celor ce doresc să înainteze pe calea democratizării vor constata că, românii au prea puţini puşcăriaşi. Ungurii, oricum, ne-au luat-o înainte.

—c. n. —

Ziarul Libertatea din 14 februarie  1992, pag. 2 Supliment ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 14 februarie  1992, pag. 3 Supliment ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 14 februarie  1992, pag. 4 Supliment ▼ Click pe imagine pentru mărire

Gura lumii în imagini

Ambidextru

FOTOGRAFII DE GABRIEL MIRON

AUR LIBERALIZAT

Întâmplător sau nu, premiile ASOCIAŢIEI UMORIŞTILOR ROMÂNI (AUR), pe anul 1991, au fost decernate în plină campanie pentru alegerile locale, la puţine zile după împlinirea a 140 de ani de la naşterea lui I. L. Caragiale. Momentul, deci, este propice reflecţiilor mai mult sau mai puţin umoristice pe marginea permanenţei spiritului caragialesc în condiţii schimbate, pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale. Fotoreporterul nostru a privit, ca la carnaval, festivitatea din Piaţa Amzei Liberalizată. Cele mai serioase imagini, te-apucă plînsul, vor să ne stîrnească rîsul!

Simpaticul personaj popular-mitologic - a devenit mascota premiilor AUR. 
Chiar dacă nu are greutatea sau densitatea metalului atit de preţuit de alţii şi dispreţuit de noi, statueta a fost primită de laureaţi cu un zîmbet complice: este echivalentul în aur al umorului cultivat în AUR...

Priviţi, invidiaţi-mă, sînt premiat de AUR! Este diploma cea mai preţioasă, primită pînă acum, tocmai pentru că este unică! Este foarte bine că juriul a caligrafiat, cu verzale, numele meu umoristic: OCTAVIAN SAVA. Pînă acum, toată lumea credea că sînt Octavian Andronic! Or fi ei gazetarii umorişti, dar nici umoriştii nu sîni gazetari!

Aţi acordat muzicii uşoare greutatea în AUR care îi lipsea în perioada de tranziţie de la cîntecul de masă la imnul de piaţă, psalmodiază compozitorul VASILE VESELOVSCHI in faţa juriului parţial vizibil. Ne-aşteaptă o îndatorire de onoare, pe care forţele componistice şi-o asumă cu demnitate şi responsabilitate: pînă Ia alegerile generale, să generalizările sistemul imnurilor proprii pentru toate partidele, alianţele, convenţiile, uniunile, forumurile, asociaţiile, societăţile, grupurile, aripile, fronturile, centralele politice, apolitice, sindicale, antisindicale, civice şi civile ce fragilizează solida noastră democraţie. Epoca marşurilor triumfale a apus! Intrăm în era imnurilor catastrofale...

Scenă dintr-un spectacol radiofonic regizat de laureatul ION IOVA: reporteriţe frenetică RODICA TOTT vrea să afle tot adevărul: de ce a fost premiat doar Radu Zaharescu, nu şi siamezul Horia Şerbănescu?  Răspunsul regizorului este perfect regizat: va fi la prima premieră! Care premieră?, îl întreabă, cu coada gurii, Horia pe Radu.

"ĂAA!", exclamă ANDA CĂLUGĂREANU,cu gura întredeschisă, „UUR r exclamă HORAŢIU MĂLAELE, cu gura înterînchisă. „Mai sînt şi alţi diplomaţi cu AUR?! ...

Îngăduiţi-mi să vă atrag respectuos atenţia că premiul ce vi l-am acordat, stimate ALEXANDRU ANDRIEŞ, a stîrnit mari dispute la Academia AUR! V-aş rămîne recunoscător dacă acceptaţi ideea că nici premiile OS-CAR (un... fel de fildeş acordat de Casa de Ajutor Reciproc dintr-o obscură aşezare americană) nu stîrnesc atîta entuziasm ca AUR-ul nostru în cazul domniilor voastre, disputa rămîne pentru generaţiile viitoare drept un model de ambiguitate semantică: muzica este umoristică sau umorul este muzical ? Ce a fost mai întâi: textul, pretextul sau subtextul?

l-aţi recunoscut pe apostoIii români OCTAVIAN şi GRIGORE, cunoscuţi şi recunoscuţi înainte de sanctificare pre numele de mireni SAVA şi POP, încercînd să covingă pe cei absenţi, DAN (MIHĂESCU) şi MARIN (TRAIAN), că şi ei sînt prezenţi pe diploma de AUR acordată de juriul alcătuit numai din cinci preşedinţi şi cincizeci şi cinci de şedinţi. Ca atare, cei patru umorişti, doi veselii şi doi trişti!

„Dată n-aş fi fost deputat. eram precis laureat", o consolează universitarul ŞTEFAN CAZIMIR, prezidentul neschimbat al Partidului Liber Schimbist, pe fanatica sa admiratoare, teleastă şi telegenică. „Beneficiind însă de imunitate parlamentară, juriul nu s-a, putut atinge de mine nici măcar cu floarea din gura copilului ce reprezintă electrizantul nostru semn electoral ce ne-a adus acel procent, care face cît un cent, din sufragiile publicului prezent in amfiteatrul electoral". În aşteptarea liberului schimb, de la Mitropolie la Primărie, actualul vechi deputat şi viitorul proaspăt consilier rămîne un neîntrecut interpret de texte clasice şi de romanţe moderne, pe care plenul deputaţilor le audiază cu convingerea că participă la un inedit concert-spectacol de cameră...

Primind mănunchiul de urzici veştede şi şopîrle vesele de la RODICA TOTT, RADU ZAHARESCU s-a gîndit imediat ia o tipsie încărcată de produse vegetale şi animale ce pot fi consumate strict verbal, în faţa unui public cu imaginaţia atît de puţin tributară dogmelor şi reformelor, încît trăieşte ficţiunea că realitatea este mai consistentă decît proiecţia ei în vis. Încînţată de efectul de seră produs în inter-locuitor, patroana magazinelor reptilo-vegetariene încuviinţează cu ţepii unui zîmbet în care a lăsat să se prelingă un infim strop de venin...
 

La badea Cîrţan să nu mergi cu sacul

Am vrut să-l văd pe badea Cîrţan la începutul noii sale drumeţii, în straiele şi sub chipul cu care I-a înfăţişat bucureşteniior un fost fotbalist, de o anume faimă. N-a fost nevoie de prea mult timp pentru ca sentimentul de curiozitate provocat de insolitul numelui şi al convertirii patronului la această meserie să se topească. Face parte din paradoxurile foarte gustate afirmaţia că progresele din anumite domenii se datorează, cîteodată unor naivi, a căror inocenţă îi scuteşte de prejudecăţi şi de reluarea traseelor bătătorite. Nu ştiu cît adevăr este înafirmaţie care-i încurajează uneori, pe neaveniţi sa-şi încerce talentul în domenii despre care au cele mai vagi cunoştinţe dar pot afirma că întreprinzătorul care I-a împins în teren pe badea Cîrţan nu va figura cu siguranţă, printre inovatorii cîrciumăritului in România. Nu m-am aşteptat, desigur, ca un nou venit în breaslă să-i egaleze pe profesionişti, sau să-i concureze pe profesionişti. Nu m-ar fi surprins însă că o idee îndrăzneaţă a unui pionier în domeniu să lumineze neclăiala de rutină şi imitaţie. Am fost dezamăgit de la un capăt la celălalt. Amplasamentul într-o fostă locuinţă din zona cartierului Galaţi nu era, în sine, un impediment. Mai mult. aceasta putea fi pivotul unei întoarceri în patriarhal, pe care numele cîrciumei îl evocă. Varianta propusă de fostul fotbalist lasă, însă, doar impresia unei locuinţe pregătite pentru un ospăţ ocazional şi lipsit de fantezie. Mese înghesuite printre care ospătarul poate circula doar cu funicularul fără să te deranjeze, mobilier şî inventar modest, de duzină şi un bar ornamentat în cea mai senină şi opulentă revărsare de kitch, imbraacă localul într-o platoşă de păcate ale unui comerţ anchilozat şi păgubos. Să adaug la aceasta lipsă de calificare şi ţinută a personalului şl sărăcia inexplicabilă a ofertei gastronomice, ca şi a celei de vinuri — n-am băut de mult un riesling de Murfatlar atît de prost — pentru a consemna cîteva din golurile memorabile care fac din fosta glorie fotbalistică un comerciant de divizia a III-a. Pentru a face doar o singură comparaţie în termeni mai apropiaţi de experienţa sa, îi voi spune că bucata de carne care mi-a fost recomandată ca muşchi de vacă seamănă cu produsul amintit tot atît de mult cît seamănă un luft cu un şut dintr-o bucată. Badea Cîrţan primeşte o stea şi preia lanterna ultimei categorii.

 

Ziarul Libertatea din 14 februarie  1992, pag. 7 Supliment ▼ Click pe imagine pentru mărire