Publicat: 14 Iunie, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1993?

LIBERTATEA A AVUT DREPTATE:
Datorită antreprenorilor români incorecţi, patronatul şi sindicatele germane din construcţii cer blocarea activităţilor frauduloase
ROMÂNII "DEŞTEPŢI" CARE AU SPERIAT VESTUL
• "Declaraţia de la Frankfurt" solicită concurenţă loială!
"Libertatea" a adus în atenţie, vineri, 4 iunie, în serialul "Dosarele corupţiei" cazul unor antreprenori români care, profitând de acordurile guvernamentale încheiate cu Germania, şi-au creat beneficii fabuloase prin utilizarea mâinii de lucru pe şantiere la preţuri scandalos de reduse. Iată că situaţia prezentată de corespondentul nostru din Germania este confirmată întru-totul de reacţia patronatului şi sindicatelor germane din construcţii, care sunt lezate direct de activitatea frauduloasă a unor firme din est. În acest sens, sindicatele şi patronatul au semnat "Declaraţia de la Frankfurt" care cere în mod explicit guvernului federal oprirea activităţii acestor firme care practică o concurenţă neloială ce, prin amploarea ei, perturbă climatul social.
Să reamintim că potrivit informaţiilor difuzate de ARACO (Asociaţia Română a Antreprenorilor de Construcţii), la sfârşitul anului trecut lucrau în Germania, cu aprobări legale, circa 70 de mii de constructori din est - din care, 14 mii din România. Numărul muncitorilor ilegali, potrivit aceleiaşi surse, este estimat la 350-500 mii. Să adăugăm, că forţa de muncă din est, legală şi nelegală, reprezintă circa 35-40 la sută din numărul total al constructorilor angajaţi în Germania. Ca atare, activitatea firmelor de construcţii din estul Europei în Germania -potrivit Declaraţiei de la Frankfurt - "s-a dovedit că are o puternică influenţă asupra licitaţiilor de lucrări şi prin aceasta aduce o profundă tulburare pe piaţa construcţiilor" şi, afectând liniştea socială pe şantiere, "poate duce la confruntări duşmănoase faţă de străini". Cazurile recente de atacuri asupra unor "auslanderi" sunt mai mult decât o confirmare a acestor tensiuni. Iată consecinţele "deşteptăciunii" unor antreprenori care sub "umbrela" convenţiilor guvernamentale nu numai că îşi umflă buzunarele proprii, dar pun în pericol chiar viaţa muncitorilor angajaţi.
Patronatul şi sindicatele germane arată că "firmele de construcţii din estul Europei nu respectă tarifele de salarizare, aşa cum s-a stabilit prin convenţiile guvernamentale şi plătesc muncitorii cu salarii care sunt mult mai mici decât cele ale muncitorilor germani". În plus, prin dese asocieri de lucru pe bază de contracte legale şi ilegale, se îngreunează foarte mult desfăşurarea corectă a activităţii. De aceea, în opinia patronatului german "se impune abrogarea reglementărilor privind acordarea permiselor de lucrări", ceea ce va scoate din joc firmele străine. În finalul "Declaraţiei de la Frankfurt" se solicită înlocuirea completă a contingentului de muncitori pe bază de contracte de lucrări prin admiterea relaţiilor de muncă, limitate în timp, a muncitorilor din estul Europei cu firmele germane în aceleaşi condiţii care sunt valabile pentru toţi angajaţii. Deci, patronatul şi sindicatele germane nu doresc eliminarea de pe piaţa forţei de muncă din construcţii a muncitorilor din est, ci a firmelor intermediare, a misiţilor care fraudează atât statul german cât şi statele proprii.
În faţa posibilităţii de a fi blocat accesul direct al firmelor de construcţii din România pe piaţa Germaniei - aşa cum cere Declaraţia de la Frankfurt - ARACO solicită măsuri pentru a nu mai acorda aprobări de lucru unităţilor de construcţii - mari sau mici - care nu respectă legea germană.
În concluzie, procedeele incorecte ale unor firme de construcţii din România, conduse de tipi care se socotesc mai "deştepţi" riscă să lovească în interesele de ansamblu ale statului român, aduc grave prejudicii relaţiilor economice cu Germania. Pentru a putea individualiza firmele corecte, care respectă cadrul acordurilor guvernamentale încheiate, aşteptăm din partea celor care cunosc realităţile şantierelor din Germania, reacţii la rândurile de mai sus.
Dan CONSTANTIN

Sindicatul mecanicilor de locomotivă a declanşat greva
Trenurile circulau însă normal, azi dimineaţă
Azi dimineaţă, la ora 7.00 a fost declanşată, oficial, greva mecanicilor de locomotivă. Potrivit comunicatului sindicatului liber al mecanicilor de locomotivă declanşarea grevei a fost hotărâtă prin votul majoritar al liderilor, care nu au dat curs apelului ministrului Transporturilor, dl Paul Teodoru, de a amâna cu 48 de ore greva. Acelaşi comunicat spune că după ora 7,00 vor porni în cursă doar trenurile cu alimente pentru populaţie şi zootehnie, trenurile militare, cele de intervenţie şi navetele cu păcură şi cărbuni pentru termocentrale.
Contactat telefonic, la ora 8.30 a.m. dl. Aurel Novac, secretar de stat la Ministerul Transporturilor ne-a declarat: "Deşi greva a fost declanşată, din informaţiile pe care le deţinem, în toate regionalele feroviare circulaţia se desfăşoară normal. Au plecat în cursă, conform graficului, toate trenurile de mărfuri şi călători. Ţin să mulţumesc personalului din sectorul de tracţiune care a dat dovadă de raţiune şi înţelegere şi nu s-au raliat grevei" - a adăugat dl secretar de stat. 

SĂPTĂMÂNA POLITICĂ

DIPLOMAŢIA - ULTIMA SOLUŢIE

Ambrose Bierce, cunoscutul scriitor american, definea în al său celebru "Dicţionar al Diavolului" diplomatul, ca fiind "o persoană incomodă, pe care statul o plăteşte, cu condiţia să stea cât mai departe de ţară". Într-o anumită măsură, această accepţiune se verifică, parţial cel puţin în diplomaţia românească post-revoluţionară. Un Gelu Voican-Voiculescu a fost trimis tocmai la Tunis pentru a i se pierde urma şi a se mai linişti spiritele în ţară. Un domn Zissu, ministru anonim în guvernul Roman (s-a remarcat doar printr-o fugă spectaculoasă de la prefectura din Timişoara, într-un moment în care ar fi trebuit să stea de vorbă cu cei de acolo) s-a trezit ambasador la fel de anonim la Bruxelles, într-un post-cheie pentru demersurile europene ale României, unde a fost perfect anonim, până în prezent. Controversatul ministru de externe Celac şi-a găsit un adăpost liniştit la Londra, unde nu s-a agitat, făcând uitate speculaţiile legate de trecutul său diplomatic. Recent, unuia dintre cei mai zgomotoşi şi mai revendicativi "eroi" ai Revoluţiei - dl. Dumitru Mazilu - i s-a închis elegant, gura cu un post de însărcinat cu afaceri în Filipine. Aproape întotdeauna, aceste mişcări au avut rezultate pozitive, în sensul că agitaţia, întreţinută în special de mass-media în jurul acestor persoane, s-a stins în cel mai scurt timp. Există o mai veche dispută între două principii care guvernează împărţirea funcţiilor diplomatice: aceea de a fi încredinţate unor diplomaţi de carieră sau unor persoane publice cu varii merite sau defecte. Americanii au ajuns la un compromis nescris, în sensul că un anumit procent dintre posturile de ambasadori sunt rezervate prietenilor preşedintelui nou ales sau sponsorilor importanţi din campania electorală. Dl. Alen Green Jr. făcea parte din această a doua categorie şi a demonstrat-o cu prisosinţă, problemele pe care le-a creat cu celebra sa lipsă de tact neputând fi nici până azi rezolvate de un diplomat de carieră, plin de bunăvoinţă, ca dl. Davis.
Dar, la urma-urmei, fiecare cu diplomaţii săi. În ceea ce ne priveşte, civilizarea Ministerului nostru de Externe n-a fost o treabă uşoară, şi e departe de a fi terminată. "Militarizat" într-o mare proporţie sub Ceauşescu, debarasarea de personalul compromis a fost o operaţiune dificilă si nu pe deplin rezolvată. Aproape firesc, pentru că diplomaţii buni lucrători în materie de relaţii externe nu se fac peste noapte. Dl. Năstase, cât timp a fost ministru, a demarat o serie de programe şi a iniţiat înnoiri de personal care să schimbe faţa instituţiei. Cu toate acestea, diplomaţia românească a primilor trei ani a stat sub semnul improvizaţiei şi al paradoxului. Amintiţi-vă doar "experimentul Paleologu", propunere îmbrăţişată cu entuziasm de şeful C.F.S.N.-ului, dl. Iliescu şi transformată până la urmă "într-o parodie penibilă". Nu din vina dlui Paleologu - la urma-urmei a făcut şi dânsul ce-a putut şi ce-a crezut eă e bine - ci din aceea a factorilor de decizie care n-au avut curajul înlocuirii lui înainte ca lucrurile să eşueze în grotesc. Păstrând proporţiile, un astfel de fenomen tinde să se repete la Washington, unde dl. Aurel Dragoş Munteanu, datorită unui debut fulgurant determinat de circumstanţele războiului din Golf şi ale aflării României, prin rotaţie, la preşedinţia sesiunii Adunării Generale, a ajuns să sufere de un complex de superioritate diplomatică ce-l împiedică să rezolve chestiuni elementare de relaţii şi de informare.
Fără îndoială, în acest moment diplomaţia este punctul nevralgic al României în încercările sale de a-şi corecta imaginea externă, deteriorată de mineriade, SIDA, copii handicapaţi, nerespectării de embargouri foarte puţini dintre ambasadorii noştri - cred că pot fi număraţi pe degetele de la o mână - au calităţile şi determinarea necesară de a face ceva. Pentru cei mai mulţi diplomaţia continuă să reprezinte o "ultimă soluţie": ori de scoatere din scenă a unor personaje devenite incomode, ori de recompensare a unor servicii făcute în cursul disputei politice.
Săptămâna care a trecut a marcat însă şi o schimbare de registru în acest domeniu; propunerea dlui prof. Botez şi acceptarea sa de către comisia parlamentară, ca ambasador al României la Naţiunile Unite. Din tot vălmăşagul de evenimente al ultimei săptămâni - scandalul Dumitraşcu, începerea activităţii Comisiei Anti-Corupţie, suspiciunile Convenţiei la adresa dlui Coposu, alianţele sindicale - acesta mi se pare a fi momentul cu semnificaţiile cele mai profunde. Dl. Botez este un autentic disident anti-ceauşist, care a avut bunul simţ să nu-şi extindă disidenţa şi asupra ţării, aşa cum mulţi diasporomâni veleitari o fac, în nădejdea că opoziţia face să le crească cota. Profesorul Botez este în acelaşi timp un om cu influenţă în mediile politice, ştiinţifice şi de afaceri ale Americii. Acceptarea propunerii pe care i-au făcut-o Cotrocenii nu reprezintă o chestiune simplă, domnia sa putându-se aştepta oricând la reproşuri de "colaboraţionism" din partea conaţionalilor săi de peste ocean. Gestul său reprezintă însă un important semn de disponibilitate, de responsabilitate. Este prima breşă majoră făcută în zidul de reticenţă şi ostilitate cu care românii din afară şi-au înconjurat ţara. Precedentul Botez poate fi benefic pe multiple planuri şi prin el preşedintele Iliescu marchează un punct important în desprinderea sa şi a anturajului său de o marotă exclusivistă. Diplomaţia devine, de această dată, prima soluţie în abordarea realistă şi eficientă a relaţiilor internaţionale şi inter-româneşti. Un drum de urmat.
Octavian ANDRONIC

Acum 3 ani...
BUCUREŞTIUL IEŞEA DIN PIAŢĂ ŞI INTRA ÎN ŞUT!

 

Un "cadou" pentru generalul Opruţă?