Publicat: 14 Noiembrie, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992?

TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

Un guvern de "lăsata secului"...

Există, e adevărat, şi o obsesie postrevoluţionară a raportării evenimentelor contemporane la semnificaţiile calendarului ortodox, dar există şi o potriveală ce nu poate scăpa observatorului. De la acel legendar „De Crăciun ne-am luat porţia de libertate" la „Duminica Orbului" a alegerilor din 20 mai 1990 s-au brodat multe speculaţii pe marginea contextului mai ales negativ pus în evidenţă de sărbătorile tradiţionale.
Nu mai puţin spectaculoasă este această comunicare a configuraţiei noului cabinet într-o vineri, zi de „13" şi în pragul „lăsatei secului". Ideea „postului mare dc Crăciun" nu se putea să nu rezoneze în imaginaţia tuturor celor care văd cum situaţia lor — în special cea alimentară — se înrăutăţeşte de la o zi la alta. Care văd că liberalizarea brutală a preţurilor n-a avut nici pe departe efectul de a umple rafturile magazinelor şi că produsele de bază, de mai proastă calitate şi mult mai scumpe sînt la fel de dificil de procurat. Cabinetul Văcăroiu se află, din acest punct de vedere, în cea mai proastă poziţie. Dacă dl. Roman a moştenit măcar rezervele valutare strînse de răposatul în maniera cunoscută, din care a dat mînă liberă întreprinzătorilor să importe tot ce le-a trecut prin cap şi dacă dl. Stolojan, mult mai puţin larg la pungă a fost nevoit să utilizeze creditele date cu zgîrcenie de străinătate, cu preţul unei consistente datorii externe, la această oră, dl. Văcăroiu n-ar mai avea acum, la dispoziţie, decît... praful de pe toba Reformei cu care predecesorii săi ne-au asurzit, vorbindu-ne despre un vechi mecanism economic care trebuie distrus şi despre o permanentă racordare a preţurilor (nu şi a veniturilor) la cursul dolarului. Într-un context politic dificil, în care partidele din „opoziţie" nu manifestă nici cea mai vagă dorinţă de a accede (acum) la putere, preferînd să aştepte vremuri mai bune,  lui Văcăroiu i-a surîs şansa formării unui guvern „în amestec" (în care nu se ştie prea exact cine sînt oamenii de partid şi cine tehnicienii), cu şanse de a trece de furcile caudine ale acceptului parlamentar fără prea multe emoţii. Ideea continuării Reformei, dar cu un indice superior de „intervenţionism" ai statului transpare şi din componenţa cabinetului său care moşteneşte vreo 7 dintre vechii miniştri. Preocuparea de bază ar fi, deci, să se ţină în mînă anumite procese care, luînd-o razna, ar putea afecta grav cursul Reformei. Toate bune, numai că acest lucru nu prea se mai potriveşte cu ceea ce au iniţiat predecesorii săi. Din această contradicţie ar putea rezulta tensiuni suplimentare, alimentate de pauperizarea pronunţată a marii mase de cetăţeni, prin divergenţa de curs a preţurilor şi a veniturilor. Cum vor mai putea dl. Văcăroiu şi oamenii săi să ţină în frîu aceste procese? Cum va aborda noul cabinet noua etapă de reducere a subvenţiilor de la 1 ianuarie, poate cea mai dură prin impactul pe care-l va avea asupra costurilor energiei casnice? Ce soi de etatism s-ar putea dovedi operant într-un sistem atins de „morbul" privatizării? Principala sarcină a acestui guvern a fost considerată ieşirea din iarnă. O sarcină greu de îndeplinit mai ales în condiţiile în care intrarea se dovedeşte o mare problemă.
Intrăm în postul mare al Crăciunului, cu un „guvern de lăsata secului", ignorînd un element capital: pînă la ce... Paşte va dura acest post?

Octavian ANDRONIC