Publicat: 15 Februarie, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1993?

DE LA O ZI LA ALTA
NOI POPASURI PE „DRUMUL KENTULUI"

Dacă v-aţi închipuit cumva că ancheta judiciară declanşată în cazul contrabandei cu ţigări a diminuat ceva din zelul negustorilor iliciţi, v-aţi înşelat.
Astăzi, la Complexul Expoziţional, se vînd de zor ţigări (cu vamă, dar fără accize):
• Pavilionul VI, Standul 127 - ţigări WINCHESTER (importator ADEL ABOUD).
• Pavilionul W, standul 21 - ţigări MONTE CARLO (importatori - GEORGES SAJKALI şi RAHAL HASSAN, prin firma AL HALABI COMPANY)
Putem să vă dăm veşti şi despre "atentatorul" la „pudoarea" d-lui comisar general al Gărzii Financiare, Gheorghe Florică. Libanezul Hussein Younhes a cumpărat, în urmă cu cîtva timp, două TIR-uri de ţigări de la Georges Sajkali şi Hassan Rahal, pe care n-a fost în stare să le plătească. Strîns cu uşa, a acceptat rolul ambiguu de mituitor-turnător care i-a dat comisarului general prilejul să facă vîlvă într-o anumită parte a presei în legătură cu incoruptibilitatea sa.
SPERAM CĂ PROCURATURA A DAT CURS SESIZĂRII DIN OFICIU, PENTRU A DECLANŞA CERCETĂRILE ÎN LEGĂTURĂ CU ACEST CAZ MAI MULT DECÎT SUSPECT. PRIN CONTRADICŢIILE ŞI RETRACTĂRILE SALE.

MAFIA COMUNICĂ SOFISTICAT!
După declanşarea scandalului „Drumul Kentului", mafioţii şi-au luat măsuri suplimentare de prevedere.
LA ACEASTĂ ORĂ EI SE AFLĂ ÎN POSESIA A CIRCA 40 DE RADIOTELEFOANE ULTRASOFISTICATE, CARE LE PERMIT SĂ COMUNICE ATÎT IN DIRECT, CIT ŞI PRIN SEMNALE SAU CODURI NEIDENTIFICABILE DE CĂTRE APARATURA NOASTRĂ GONIO-METRICĂ.
Acestea sînt folosite atît la ghidarea şi la asigurarea transporturilor ilicite, cît şi la alertare în caz de pericol.

NE ÎNTREBĂM DACĂ EXISTĂ VREO EVlDENŢĂ SAU VREO APROBARE A AUTORITĂŢILOR ROMÂNE PENTRU ACEST SISTEM PRIVAT DE COMUNICAŢII, CARE LA NEVOIE AR PUTEA FI FOLOSIT ÎN SCOPURI TERORISTE?

BURSA NEAGRĂ - SUB CONTROL?
Spuneam că o dată cu întărirea măsurilor de ordine în Grozăveşti, presiunea dolarului asupra leului „la negru" a scăzut spectaculos. Rămînînd însă la o cotă artificial de ridicată, aflată în directă legătură cu nevoia acută de lichidităţi valutare a traficanţilor de ţigări.
SE ESTIMEAZĂ CĂ NUMAI LA COMPLEXUL EXPOZIŢIONAL VOLUMUL ZILNIC AL TRANZACŢIILOR ILICITE ESTE ÎNTRE ZECE ŞI DOUĂZECI DE MILIOANE DOLARI !
În Grozăveşti, lucrurile s-au „reglementat" prin aceea că tranzacţiile se fac acum doar la restaurantul "BLIDA". Cu măsuri de securitate excepţionale!                                       

            

AUTOPSIA UNEI DECIZII ADMINISTRATIVE

Florin Iorga nu este primul şofer de taxi care cade victimă violenţei străzii. Astfel de cazuri s-au înregistrat şi înainte de 1989 cînd se presupune ca poliţia stăpînea mult mai bine strada şi lumea interlopă, din motive pe care n-are rost să le reiterăm. Au mai fost violenţe împotriva taximetriştilor şi după 1989. Atacarea sălbatică a lui Florin Iorga şi moartea sa tragică, după absurdul traseu interspitalicesc parcurs în comă, a generat însă prima măsură „administrativă" radicală din întreaga perioadă ce a trecut de la Revoluţie. În aceşti trei ani ziarele, mass-media în general, au semnalat nenumărate cazuri de abateri flagrante de la normele convieţuirii sociale, ale cinstei şi corectitudinii, parte din ele susţinute de probe indubitabile. Niciodată nu s-a luat însă vreo măsură. Amintiţi-ne un singur director - nu îndrăznim să mergem mai sus - înlăturat din funcţie pentru matrapazlîcurile comise şi ne vom scoate pălăria. Rememoraţi-ne un singur caz în care forurile tutelare au procedat radical şi vom recunoaşte că nu avem dreptate. Ba, mai mult, aproape matematic, orice situaţie adusă în discuţie a generat replici dure din partea taberei interesate, scandalul stingîndu-se aproape de la sine în faţa acestor permanente „echilibrări de forţe". Fostul premier Stolojan a încercat la un moment dat să demonteze mecanismul acestor derobari de răspunderi în faţa autorităţii care se trezeşte că, deşi chestiunea o limpede, nimeni nu poate fi tras la răspundere.
Destituirea din funcţiile deţinute a medicilor implicaţi în tergiversarea nejustificată a acordării ajutorului (ce nu-i mai folosea la nimic) şoferului Florin Iorga, de către ministrul sănătăţii a venit, din acest punct de vedere, ca o lovitură de trăznet, constituind prima breşă în acest monstruos sistem al responsabilităţii generale. Dacă decizia ar fi fost amînată pînă după definitivarea unor cercetări, cu siguranţă că ea nu ar mai fi fost luată. A apărut limpede din dezbaterea televizată de sîmbătă că nimeni nu se consideră răspunzător, că toţi au făcut ceea ce trebuiau să facă şi, că pînă la urmă de vină e doar... mortul. În acest context măsura luată de ministrul sănătăţii nu mai este un simplu act administrativ. Ea este o decizie politică, menită să demonstreze unei opinii publice, din ce în ce mai dezamăgite de ineficienta aparatului de stat că speranţa nu e pierdută. Ea a fost luată cu riscul ca printre cei sancţionaţi să se afle şi persoane nevinovate, sau a căror vină poate fi cu greu demonstrată, atîtu timp cît erorile sînt de fond şi ele aparţin în primul rînd sistemului, organizării asistenţei medicale. Mi se pare un simptom reprezentativ faptul că potrivit ultimului sondaj, I.R.S.O.P. românii se tem cel mai mult de boală. Probabil că nu de boală în sine - care la urma urmei este un dat, poate inevitabil - cît de perspectiva intrării în „universul con-centraţionar" al spitalelor. Degradarea conţinutului a bazei materiale a reţelei medico-sanitare a fost dublată, nefericit, de o degradare şi mai pronunţată a relaţiei medic-pacient şi a climatului moral. Rigorile economici de piaţă, lipsurile, mizeria în general, şi-au pus amprenta asupra acestui segment al vieţii contemporane într-un mod care poate duce la disperare. Nu vreau să spun că deontologia, umanismul, respectul au dispărut cu totul în spitalele noastre, că nu mai sînt medicii care să-şi respecte misiunea şi pacienţii. Vreau să spun doar că indiferenţa, cupiditatea, imoralitatea au atins cote de alarmă şi că în mod evident în spitalele româneşti se moare astăzi cu zile. Nu cred că, per ansamblul societăţii româneşti, asistenţa medicală, face notă discordantă situaţia este aproape aceeaşi în mai toate domeniile. Efectele nu sînt aceleaşi. Nu cred că indiferenţa sau cupiditatea unui profesor, de pildă e mai puţin nocivă. Rezultatele aici se produc însă pe temen lung. În medicină termenul e unul singur: viaţa.
Reverberaţiile „cazului Iorga" nu se vor stinge aici. Nu mă refer la surprizele pe care ni le-ar putea oferi ancheta poliţiei şi amănuntele sordide asupra unor relaţii posibil tenebroase între victimă şi asasini. Este însă - poate fi - punctul de plecare al unui necesar mod de tratare a inadvertenţelor circuitelor sociale. România suferă acum de o boală gravă, de o cangrenă, şi dacă asupra acesteia nu se va interveni hotărît, cu bisturiul, existenţa normală a societăţii este grav ameninţată. Ascultîndu-i pe cei care, pe stradă îşi dădeau cu părerea, m-am întrebat şi eu dacă cea mai potrivită măsură n-ar fi fost, totuşi, destituirea ministrului sănătăţii? Dar cum nu domnului profesor Mincu i se datorează viciile de organizare, cred că putem reclama o astfel de măsură abia dacă, după concluziile de rigoare, acţiunile se vor dovedi la fel de ineficiente...

Octavian ANDRONIC

Tag-uri Nume: