Publicat: 15 Iulie, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992?

GUVERNUL FACE "URECHE SURDĂ"

INTERPELAREA D-lui SENATOR RADU CÂMPEANU ÎN LEGĂTURĂ CU DUBLAREA IMPOZITELOR COLABORATORILOR NU SE AUDE PÂNĂ LA PALATUL VICTORIA!
DOMNII T. STOLOJAN, G. DANIELESCU ŞI M.D. POPESCU DATOREAZĂ UN RĂSPUNS OPINIEI PUBLICE
O măsură abuzivă şi păguboasă, din care statul nu cîştigă mai nimic iar agenţii economici ies în pagubă
PIRATERIE FISCALĂ SADEA!

„Partidul bancherilor" iese la rampă
 

ÎNTRE TENTAŢIA DICTATURII ŞI NECESITATEA DEMOCRAŢIEI BANULUI

Observatorul atent al actualităţii nu poate să nu remarce că din lupta politică ce angrenează forţe dintre cele mai diverse tinde să rezulte un învingător necombatant! Şi anume bancherii. Am ajuns să ne convingem că fără ei nu se poate. Mai grav este faptul că ei înşişi, bancherii, par să fi ajuns la această concluzie care, într-un fel, justifică acuzele la adresa unei „dictaturi bancare" instaurate pe tăcute, în timp ce lumea scuipă-n sîn de teamă (sau din dorinţa?) uneia militare. Banii n-aduc fericirea — şi asta o ştiu bancherii mai bine ca oricine — dar aduc o anume siguranţă, un sentiment de stăpînire a jocului, cu atît mai valoros cu cît regulile pot fi ajustate din mers, după nevoi. Şi mai aduc necesarul oxigen fără de care orice economie — darămite una în tranziţie, ca a noastră — s-ar sufoca fără doar şi poate. Aşa că, înţelegînd prea bine rostul şi rolul lor în lumea de azi, bancherii noştri au hotărît să facă front comun în faţa eventualelor vicisitudini coordonîndu-se în cadrul unei „Asociaţii a Bancheriilor" care, ieri, i-a avut ca primi invitaţi (în ideea unei posibile alianţe) pe ziarişti. Două puteri (cum s-a şi spus acolo), care împreună — se sugera la un moment dat — le-ar putea surclasa pe celelalte. Discuţia purtată într-un cadru informal, la Palatul Elisabeta a demonstrat însă că nu de confruntări e nevoie azi, că presa şi bancherii pot face — împreună ori separat — mai multe pentru traversarea dificilei noastre tranziţii şi că singurul lucru care ne mai lipseşte pentru a construi capitalismul multilateral dezvoltat este... capitalul! În rest, e bine, dolarul s-ar putea să se stabilizeze pînă-n 400 (de lei) şi că pînă la urmă va trebui să ne apucăm, totuşi, de muncă.

Octavian ANDRONIC

Ziarul Libertatea din 15 iulie 1992, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

FOILETON: Gunoistică si deşeologie

In sfîrşit, s-a adeverit că datorită mai multor factori interni şi externi, precum şi prezenţei în guvern a Mişcării Ecologiste din România am dobîndit, în aproape toate judeţele ţării, mormane uriaşe de gunoaie europene. Domnul preşedinte al partidului în chestiune Toma George Maiorescu a fost surprins aflînd a-ceasta drept care i s-a conferit titlul de preşedinte de onoare. După ce s-a constatat că surprinderea preşedintelui de onoare a ajuns la stupefacţie el a fost suspendat din partid. Ce înseamnă a suspenda un preşedinte de onoare? Probabil a-i lua onoarea pentru cîtva timp. Dl. Marcian Bleahu a declarat că n-a ştiut nimic despre nici un fel de deşeuri adăugînd că uimirea domniei sale nu cunoaşte margini cînd i se spune că un ministru al mediului trebuie să ştie ce se întîmplă în mediu. De aceea, suspendarea sa din partid l-a lăsat pur şi simplu în derută. Dl. profesor Dolphl Drimer nu şi-a negat amestecul în afacere explicînd că prin importul conştient de deşeuri şi arderea lor aici - cenuşa otrăvitoare urmînd a fi păstrată în pămîntul, apele şi aerul ţării - ea, ţara s-ar fi transformat într-un ICAB planetar îmbogăţindu-se într-un timp atît de scurt şi atît de tare prin tomberoanele cărate la noi cu trenurile, vapoarele şi avioanele, încît n-am mai fi avut nevoie de nici un fel de alte resurse. Scoaterea dumisale din minister l-a lăsat perplex. Suspendarea din partid i-a mărit într-atît gradul de perplexitate încît nici nu ştie cum să mai reacţioneze, e probabil că va întemeia o catedră nouă de Gunoistică şi Deşeologie la universitatea ecologică pe care o conduce pentru a-şi teoretiza convingerile.
Mă rog, toate acestea sînt treburi interne de mişcare politică. Problema e însă ce se va întîmpla cu mizeriile aduse în tară -şi care continuă să vină în virtutea contractelor încheiate de persoane şi întreprinderi. Aici apar mai multe sugestii. Unii pretind că ar fi normal ca dl. Toma George Maiorescu să ceară a i se aduce la locuinţa personală masele plastice degradate pentru a fi depozitate în  casă, în boxa de la subsol şi în spălătorie, demonstrîndu-se astfel că nu-s vătămătoare şi că se poate trăi cu ele. Tot atît de normal ar fi - zic alţii - ca dl. Bleahu să folosească la propria-i maşină cauciucurile flendurite aduse din Germania pentru a arăta că ele sînt refolosibile. Iar dl. Drimer ar putea lua ca material didactic arsenicurile, cianurile, vopselele arzătoare şi alte asemenea delicate substanţe pentru a-şi argumenta în continuare "bunele" intenţii iniţiale. Incinerînd în cuptoarele facultăţii cîteva zeci de mii de tone din murdăriile de care dispunem, el ar arăta lumii întregi că faptul e posibil, că atît corpul didactic cît şi studenţii îşi conservă o sănătate înfloritoare şi că e-cologismul românesc poate avea mai multe fete - evident şi mai multe dosuri.
Ni se spune, în cronici vechi, că etruscii nutreau credinţa vindecării, bolii sciatice prin cîntece de flaut. Prin asociaţie de idei, aşteptăm cu interes noi declaraţii ecologiste despre modul în care putem înflori ca naţiune din punct de vedere sanitar, prin consumul de resturi ale altora. 

Valentin SILVESTRU
 

Ziarul Libertatea din 15 iulie 1992, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


 

Ziarul Libertatea din 15 iulie 1992, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire