Publicat: 15 Mai, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992

15 mai 1992 * Cât costă o nostalgie scînteistă?

— Adnotări la proverbul cu paiul şi bîrna -

Că uneori „opiniile liber convertibile" nu fac doi bani ne-o demonstrează pretinsa analiză etică pe care o compune şi o publică cotidianul intitulat „Adevărul", de ieri, în cel mai deplin dispreţ al bunului simţ şi al modestiei, reiterînd cu forţa tirajului moştenit de la abonaţii „Scînteii" pilda cu paiul din ochiul altuia şi bîrna din cel propriu. Bîntuit în continuare de fantomele scînteiste, "Adevărul" de astăzi procedează precum organul de altădată, erijîndu-se în judecător suprem şi instanţă definitivă a oricărei cauze ce-i cade în mînă. Este vorba — bineînţeles — de cazul „Triţă Făniţă" şi de pretenţiile de cavaleri fără prihană ai dreptăţii - cum se văd, fără motiv, unii dintre colegii noştri, în oglinda ciobită a adevărului lor.

Să fie bine înţeles: nu am militat, în paginile ziarului nostru, nici pro şi nici contra lui Triţă Făniţă. Dacă este sau nu vinovat de ceea ce i se impută o vor hotărî instanţele (mobilizate de „profesionalismul" celor doi autori în amintirea sprijinului pe care, cu doar trei ani în urmă, erau obligate să-l dea „organului"). Dar, "Adevărul" ţine morţiş să se audă doar adevărul său. Exact ca pe vremuri, şi aşteptîndu-se la acelaşi curs. Vă mai amintiţi, probabil, că o critică în „Scînteia" era semnul
decapitării — morale sau penale — sigure a împricinatului - livrat de forurile superioare ale partidului. A mai scris „Scînteia" cu sfîntă mînie proletară despre Triţă Făniţă (mira-m-aş ca  autorii să nu fie aceiaşi) şi acum vreo zece ani şi a urmat o arestare. De ce nu s-ar întîmpla la fel şi acum — se întreabă confraţii (o anumită parte a lor) de la fosta Casă a Scînteii, furioşi nevoie mare că — refuzîndu-i-se dreptul la replică, in loc sa-i fie acordat, um ar fi fost normal şi firesc, la gazeta care-l acuză — acesta este nevoit să şi-l caute în altă parte, şi că-l şi găseşte. În condiţiile pe care le practică cam orice gazetă confruntată cu economia de piaţă, inclusiv „Adevărul". „Sub pretextul publicităţii se poate scrie chiar orice?" se-ntreabă editorialistul de serviciu al întreprinderii, care se face că uită, de pildă, un episod sugestiv din biografia instituţiei proprii: campania furibundă dusă de „Adevărul" în timpul alegerilor locale, împotriva lui Cazimir Ionescu, finalizată de o splendidă pagină publicitară pe care s-a încasat vreo jumătate de milion! „Cu bani suficienţi poate fi cumpărat chiar orice" — ca să-l parafrazăm pe chiar autorul filipicei. „Adevărul" ne oferă o largă paletă de argumente în favoarea acestei idei. Campionii eticii profesionale se fac sistematic că uită modul fraudulos în care s-au privatizat, însuşindu-şi bunurile PCR-ului pe care le aveau în ^dotare printr-un subtil artificiu ce i-a pus în proprietatea multor milioane cu care şi-au construit „autoritatea etică" de astăzi. Pentru „Adevărul" este o chestiune de profundă etică acceptarea sponsorizării din partea Fundaţiei Soros, sub nevinovata formă a publicităţii şi în dispreţul celor mai elementare principii, în faţa demersurilor şi obiectivelor acestei instituţii cu apucături de caracatiţă, a cărei vocaţie antiromânească nici măcar nu mai este mascată.
Răzbate din toate colţurile oţărîtului pamflet din cotidianul autointitulat „Adevărul", o puternică nostalgie scînteistă: aceea de a nu mai fi ce-ai fost odată, de a nu ţi se mai recunoaşte o autoritate pe care o dădea nu valoarea, ci subordonarea umilă în faţa intereselor de partid, plătite în moneda vremii. Orbit de acest regret, cotidianul autointitulat „Adevărul" nu mai vede decît paiele din ochii altora şi nu se sfieşte să dea lecţii de morală. O morală pe care chiar cazul încriminat (s-ar putea afla cît de curînd) o pune sub semnul întrebării. 

Ziarul Libertatea din 15 mai 1992, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 15 mai 1992, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 15 mai 1992, pag. a 5-a ▼ Click pe imagine pentru mărire