Publicat: 15 Mai, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1993?

TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

GANGSTERISMUL PUBLICISTIC

Printre „câştigurile" democratice ale societăţii româneşti post-revoluţionare se numără şi un anumit mod de a face presă. Un anumit mod de a scrie. Un anumit mod de a utiliza cuvântul tipărit ca o armă pentru care nu se eliberează permis.
Primele semne au apărut de timpuriu, în efervescenţa creată de setea aproape patologică a românului de a citi altceva decât îi serveau gazetele comuniste în scopul formării sale ca „om nou".
Zonele „tabu" au început să dispară una câte una sub impactul economiei de piaţă. Pornografia s-a unit cu delaţiunea pentru a biciui nervii şi imaginaţia cititorului, a-i exacerba sentimentele şi resentimentele.
A fost, mai ales, apanajul „florei spontane" din câmpia presei, şi multe specii au dispărut la fel de repede pe cum au apărut.
Altele au subzistat şi continuă să-şi aibă publicul lor.
Cel pe care-l merită.
Pentru prima oară însă, toate aceste lucruri — de la procedee până la subiecte, de la manieră până la structurare — au fost abordate în mod "ştiinţific" de creatorii "Evenimentului zilei". Pentru presă în general şi pentru cunoscătorii ei, o asemenea apariţie nu reprezenta nimic nou. Tipul "tabloid" există aproape pretutindeni şi trăieşte la periferia genului, extrăgându-şi vigoarea, ca orice buruiană, din universul instinctual al individului, din curiozitatea lui maladivă, din refuzul reacţiei intelectuale. Astfel de gazete trăiesc, şi trăiesc bine, fără a emite însă niciodată pretenţii. Ele rămân, printr-un sănătos reflex al publicului, ceea ce sunt.
La noi, lucrurile au stat şi mai stau încă, într-un mod oarecum diferit şi acest lucru ţine de un anumit decalaj cultural şi de confuzia morală ce caracterizează momentul pe care-l traversăm. Oferind lectorului ceea ce alte gazete cu pretenţii de "seriozitate" mai mult sau mai puţin justificate îi refuză — uneori poate şi dintr-o incapacitate de receptare a pulsului social sau punctului de observaţie — "Evenimentul zilei" şi-a cucerit rapid un public numeros. Faptul divers, în cele mai necenzurate ipostaze ale sale, a constituit elementul de „captatio benevolentiae", dincolo de care a intervenit, persuasiv şi abil regizat, demersul politic. Aparenta obiectivitate a informaţiei scurte şi practic necomentate îi creează amatorului de violuri şi de curiozităţi sexuale sentimentul că poate avea opinii politice şi că cele ale ziarului coincid fericit cu ale sale. Este un model aproape clasic de manipulare care-şi dovedeşte o dată în plus eficienţa.
Dar nu acesta mi se pare a fi elementul cel mai interesant al manierei de a face presă a dlui. Cristoiu: ci metodele de-a dreptul gangstereşti cu care şi-a cucerit poziţia de „cel mai vândut ziar".
Primele obstacole erau, evident, publicaţiile cu tiraje mari.
Tirul interesului s-a îndreptat, pe rând, spre deţinătorii acestor poziţii : „Adevărul" şi „România liberă". Micile scandaluri, disensiuni, întâmplările din interiorul acestora au fost vânate prompt şi expuse cu lux de amănunte, cu aceeaşi aparentă obiectivitate rece.
Cititorului i-a fost înfăţişată imaginea unei lumi bântuite de ambiţii şi interese.
Frământările de la „Tineretul liber" au fost şi ele vânate nemilos şi târgul pe dolari cu ambiţioşii vânători de zestre publicistică, înfăţişat cu lux de amănunte. Cu fiecare redută tradiţională care cădea, „Ev. z." se instala tot mai comod în fotoliul din care financiarii săi puteau să-şi aleagă prada materială, pe un drum netezit cu abilitatea de reporterii zeloşi şi subiecte-şoc.
Ultima piedică în calea acaparării totale a celei mai importante pieţe — cea bucureşteană — rămăsese „Libertatea".
De aceea a apărut ediţia de prânz.
Marile speranţe puse în aceasta nu s-au justificat.
A fost nevoie de altceva: cazul Florică a dat un minunat prilej turnătorilor profesionişti ai gazetei să atace sub centură şi să mintă.
Cu aceleaşi metode gangstereşti pe care le-a practicat şi în cazul celorlalţi. .
Personal, cred că partida „Evenimentul zilei" este din acest punct de vedere, pierdută.

Cititorul „Libertăţii" nu este şi nu va fi cel al „Evenimentului".
El are pretenţia — aşa sper că l-am obişnuit — să judece cu capul său. Nu să înghită „concentratele" pe care i le-a rezervat trustul Cârciog & Comp.
Are ambiţia de a fi un cititor avizat şi exigent, care nu se lasă manipulat aşa cum o doresc interesele cuiva anume. Are, deci, orgoliul de a fi el însuşi.
El reprezintă garanţia noastră şi-i mulţumim pentru asta.
Pentru că, după PARTIDUL UNIC, să ne ferească Dumnezeu de ZIARUL UNIC, indiferent cum s-ar numi şi în ce interval al zilei ar apărea...

Oclavian ANDRONIC