Publicat: 15 Noiembrie, 2013 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu două decenii, în 1993?

DE LA O SĂPTĂMÂNĂ LA ALTA

Astăzi, la Tiraspol...

TRIBUNALUL NISTREAN VA HOTĂRI DACĂ ILAŞCU ŞI AI SĂI RĂMÂN EROI SAU DEVIN MARTIRI

Cea mai sinistră farsă judiciară a ultimilor ani se desfăşoară sub privirile nepăsătoare ale instanţelor democratice europene, mai preocupate de "drepturile" homosexualilor decât de vieţile celor care cutează să-şi exprime crezul patriotic.

15 noiembrie 1985

ACUM 8 ANI, LA BRAŞOV, MUNCITORII AU IEŞIT ÎN STRADĂ CERÂND PÂINE ŞI CĂLDURĂ

Obiectivele de azi au cam rămas aceleaşi.

Acum cinci ani ar fi fost suficiente motive pentru...

ÎNTRERUPEREA CIRCULAŢIEI RUTIERE!

Pe când aşa, au întrerupt-o, pe unde a fost cazul, frigul, bateriile uzate şi... bunul simţ. Nu este de neglijat, totuşi, faptul că s-au înregistrat numeroase accidente având drept numitor comun imprudenţa şi neadaptarea conducerii la condiţiile carosabilului.

GERUL ŞI NINSOAREA DE SĂPTĂMÂNA TRECUTĂ N-AU CONSTITUIT DECÂT UN AVERTISMENT CONFORM PROGNOZELOR METEO (CARE N-AU ANTICIPAT GERUL BRUSC DE JOI) SE ANUNŢĂ...

NINSORI MASIVE MARŢI Şl MIERCURI Şl UN NOU VAL DE TEMPERATURI SCĂZUTE, DE JOI

Condiţii destul de improprii pentru proiectatele acţiuni sindicale de protest programate pentru 18 noiembrie. Este previzibilă o amânare a lor...

PENTRU VREMURI MAI... BUNE!

 

SĂPTĂMÎNA POLITICĂ

XENOFOBIE ŞI MONARHIE

Dacă ar fi să luăm lucrurile în ordinea importanţei lor strict materiale, atunci cu siguranţă că evenimentul politic "numărul unu" al săptămânii care a trecut poate fi considerat ninsoarea care a adus cu sine o iarnă pe care analiştii guvernului nu o prevăzuseră la o dată atât de timpurie, neprevăzând nici efectele ei: cheltuielile energetice suplimentare, dificultăţile create în procesele de producţie, neterminarea lucrărilor agricole, creşterea tensiunii sociale, atât de sensibilă la tot ce înseamnă frig şi foame. Dincolo însă de acest element de rezistenţă putem desprinde două aspecte a căror semnificaţie depăşeşte cadrul curent: răspunsul Parchetului General la scrisoarea preşedintelui Iliescu în legătură cu editarea lucrării lui Hitler "Mein Kampf" şi cu recrudescenţa unor mişcări de sorginte legionară şi mesajul fostului suveran în care-şi exprimă dorinţa de a participa la sărbătoarea de la 1 Decembrie în calitate de simplu cetăţean care recunoaşte ordinea de drept instaurată în România.

Corespondenţă Iliescu - Manea Drăgulin

Aproape că uitasem de scrisoarea adresată Parchetului General de către preşedintele Iliescu, în urmă cu patru luni, scrisoare care la data respectivă fusese interpretată ca o luare de poziţie suficientă pentru a linişti agitaţia produsă în cercuri interesate, pe fondul discutării reacordării Clauzei către România. Răspunsul întârziat al Parchetului General poate să pară acum de-a dreptul neinspirat prin valurile pe care le-a stârnit, cu reverberaţii până la Washington.

Răspunsul procurorului general poate fi interpretat în mai multe feluri şi, desigur că cea mai tentantă interpretare ar fi aceea a aducerii unui afront preşedinţiei din partea unei instituţii tot mai dispuse să-şi afirme o independenţă de fond. Lucrurile nu stau însă aşa. Sunt îndeobşte cunoscute cele câteva marote ale preşedintelui, între care se numără mişcarea legionară (pe care dl Iliescu a văzut-o şi în 13-15 iunie) şi generalul Antonescu (pe care tot domnia sa refuză să-l recunoscă drept un erou al naţiunii, acuzându-l de compromisul cu legionarii). Este de presupus că scrisoarea preşedintelui, deşi răspundea unor urgenţe de ordin extern - presiunile lobby-ului evreiesc - exprima o serie de convingeri şi de temeri propriii. De asemenea, răspunsul dlui Manea Drăgulin se înscrie nu atât în afirmarea zisei independente, cât respectării LITEREI legii. Pentru că nu există în legislaţia în vigoare motive pentru a se porni acţiuni în justiţie împotriva dlui Oliviu Tocaciu, editorul opului nazist şi nici împotriva lui Marian Munteanu şi Radu Sorescu, liderii formaţiunilor politice ce-şi asumă o descendenţă gardistă. Chestiunea ar fi putut fi considerată închisă dacă reacţia stârnită în America (cu "ajutor" dinăuntru, evident) şi ameninţările Congresului Mondial Evreiesc nu ne-ar pune în situaţia de a evalua cu îngrijorare şansele de a rămâne în posesia Clauzei. În acest context se va ajunge, probabil, la "soluţia Moses Rosen" ("DACĂ NU EXISTĂ LEGE, FACEŢI UNA!") prin adoptarea unei legi care de pe acum poate fi bănuită a aduce atingeri principiilor democratice pe care dorim să ne fundamentăm existenta de naţiune liberă. Nu este însă prima dată când constatăm că atât LIBERTATEA, cât şi DEMNITATEA trec prin nişte "filtre" cărora nu le-a rezistat nici Bush, de exemplu...

În aşteptarea Marelui Voievod de Alba Iulia

Mesajul regal de la Versoix conţine o idee care va afecta profund raporturile tradiţionale ale României post-monarhice cu regalitatea. Fostul suveran a aplicat, în scrisoarea sa, tactica Gorbaciov din tratativele de dezarmare cu americanii: a făcut, brusc, o ofertă care depăşea considerabil estimările partenerilor. Mihai de România a lăsat de la el mai mult decât i se ceruse şi decât calculase actuala conducere de Ia Bucureşti: a renunţat, practic, la particula "DE"!

Puse în faţa acestei situaţii, guvernul şi formaţiunile politice cere-l sprijină vor putea găsi cu greu motive rezonabile pentru a putea împiedica prezenţa fostului suveran Ia sărbătoarea Unirii. S-ar cere, în consecinţă, un răspuns inteligent - invitarea oficială a acestuia şi acordarea onorurilor şi protocolului care i se cuvin în calitate de persoană care a contribuit la scrierea unor pagini importante din istoria acestei ţări - indiferent cât de controversate mai sunt încă şi persoanele şi evenimentele. O astfel de poziţie l-ar obliga pe Mihai la o definire şi mai concretă a poziţiei sale faţă de realitatea prezentă şi a rolului său în evoluţia procesului democratic din ţară.

Mă îndoiesc însă că lucrurile se vor petrece astfel. Mai întâi pentru că nici Guvernul şi nici forţele radicale ale coaliţiei nu vor avea tăria de a pune luciditatea şi calculul politic înaintea unor resentimente şi a spaimelor nedefinite generate de Paştele de anul trecut. Mă îndoiesc, de asemenea, şi de intenţia reală a fostului suveran de a reveni ACUM în tară, manevra sa fiind mai ales una tactică, menită să-i confere un nou avantaj moral în cazul în care va fi împiedicat. Pentru că este de presupus că nu va reitera să altereze imaginea de excepţie a vizitei pascale în care a fost protagonist unic, cu una estompată de figuraţie pe care va trebui să o facă acum, pe fondul unei scăderi sensibile de popularitate prin acceptarea cvasigenerală a statu-quo-ului republican.

În această situaţie cred că sărbătoarea de la Alba Iulia se va desfăşura în absenţa - regretabilă - a "Marelui Voievod de Alba Iulia" - titlu purtat de Delfin ("descoperit" de Nicolae Iorga) înainte de a accede pentru a doua oară la tron.

Octavian ANDRONIC

Greu se urnesc "catârii putere" ai tranziţiei. Mai ales iarna...

IARNA PE ULIŢA EXISTENŢEI NOASTRE

Minunea a durat doar o noapte.
O noapte ireală, luminată mirific de albul zăpezii care a căzut, fără încetare, acoperind cu un val de puritate sordida noastră existenţă urbană.
Apoi a venit ziua şi cenuşiul a început să se însenineze tot mai mult maculând aparenţa de curăţenie a unui oraş copleşit de imperfecţiune.
Sunt zece ani bătuţi pe muchie de când venirea iernii nu mai aducea oamenilor acestor locuri nici o bucurie. De când sărbătorile de iarnă sunt doar un prilej de amăgire a lipsurilor, de peste an.
Sunt zece ani de când am fost îndemnaţi cu cinism "să mai punem o haină" pentru a putea îndura frigul din suflete.
Sunt zece ani de când, cu toată schimbarea de azimut, iarna continuă să simbolizeze calvarul pe care suntem pedepsiţi a-i parcurge pentru a putea lua de la capăt calea speranţei. Iarna - anotimp tradiţional al tihnei, bucuriei şi generozităţii în lumea civilizată, nouă, ne-aduce doar nelinişte îngrijorare şi egoism.
Doar copiii - cu inocenţa vârstei - se mai bucură de fulgi, exact atât cât durează pentru ca aceştia să se transforme în mâzgă cenuşie şi rece ce ne împroaşcă la fiecare pas...
Pe uliţa existenţei noastre, iarna continuă să fie anotimpul blestemat, pentru a cărui metamorfoză nu suntem încă în stare să găsim reţeta.
Poate pentru că am reuşit doar să-i acceptăm urâţenia, pe care o merităm...

Octavian ANDRONIC 

 

Venind grăbită şi neprogramată...

IARNA PROVOACĂ NOI NECAZURI GUVERNULUI VĂ[I]CĂROIU