Publicat: 16 Martie, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992

De la o săptămână la alta

LUPTE GRELE ÎN SPATELE FRONTULUI

În întîmpinarea Convenţiei Naţionale a F.S.N. părţile implicate în acţiunea secesionistă îşi concentrează tirul

După întîlnirea-maraton de la Sala Dacia şi declaraţiile concluzive ce au urmat, intră în ring şi Grupul pentru Unitatea Frontului, cu un fulminant comunicat televizat.

Formulări „memorabile" ca: „totala dezaprobare şi dezavuare"; „maniera sa tipică, autoritară şi intolerantă"; „dictator în criză de autoritate"; nu a reuşit să-şi formeze partidul său personal"; „penibilă lovitură de forţă"; „spectacol degradant", „adevărata sete de putere a acestui om care încalcă orice principiu, orice normă democratică şi morală pentru a-şi menţine prerogativele" conturează portretul-robot al liderului F.S.N., văzut dinspre zona în care nu s-a bucurat niciodată de prea multă popularitate — cea a Parlamentului.

COLEGIUL DIRECTOR ŞI BIROUL EXECUTIV replicau demn şi sec prin fax: „Nimic, nici minciuna, nici jignirile politice, care ne readuc în memorie nostalgia regimului trecut, condamnat de poporul român şi scos în afara legii prin constituţia democrată a ţării, nu pot să schimbe cursul politicii Frontului spre democraţie şi reformă, spre construcţia unei noi politici naţionale".

DISPUTA DINTRE „VECHI" ŞI „NOU" SE DUCE ACUM PE ALTE COORDONATE GEOGRAFICE: ÎNTRE COTROCENI ŞI MODROGAN! ŞANSA CONCILIERII PARE DEFINITIV COMPROMISĂ DE LIMBAJUL DUR ADOPTAT DE PĂRŢI.

 

Ziarul Libertatea din 16 martie 1992, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ion lliescu

Mai am timp de gîndire!

Se spune că noaptea este un sfetnic bun... Nu ştim cum o fi fost cea de la Cotroceni, dar, exact la 12 ore după declaraţia făcută presei, de dl Petre Roman, la sfîrşitul şedinţei Consiliului Director al F.S.N., desfăşurată, joi, la Clubul "Dacia", dl. Ion lliescu a ţinut să răspundă, la Palatul Cotroceni, întrebărilor ziariştilor. Vădit marcat de cursul evenimentelor din ultimele zile, preşedintele nu a mai găsit resurse pentru utilizarea controversatului său zîmbet, atmosfera încărcată translînd uşor, spre toţi participanţii la dialog. Dialog ce a punctat idei, în replică la cele discutate în acea, nici pe departe, dulce joi, consideraţii asupra naturii seismelor din Front, lăsînd în suspans formulări tranşante asupra deciziilor ulterioare.

S-a menţionat, de la bun început, că solicitarea întîlnirii cu Colegiul Director al Frontului a aparţinut preşedintelui şi că diligenţele de rigoare s-au făcut, pe 24 februarie, prin intermediul preşedintelui executiv al acestuia, dl. Aurel Stoica. Motivaţia acestei cereri viza, pe de o parte necesitatea purtării unei "discuţii de suflet" legată de starea de spirit din Front, caracterizată drept inter-convulsivă, pe de altă parte, dorinţa de a afla, în mod explicit cauzele ce l-au determinat pe domnul Roman să declanşeze "în perioada imediat următoare prezentării demisiei" a unei "veritabile campanii denigratoare". Uzitînd de un scurt memento al derulării ostilităţilor, preşedintele a evocat surprinderea domniei sale vizavi de declaraţiile publice ale domnului Roman "atît în presa internă, dar mai ales în cea internaţională", refuzul acestuia de a accepta —    după cunoscuta scrisoare deschisă către preşedinte — orice dialog, "căutînd să motiveze politic situaţia creată şi inutilitatea oricărui contact". S-a mai amintit faptul că momentul alegerilor locale a potenţat ostilităţile, găzduite de presa spaniolă, elveţiană şi italiană. Referindu-se la conţinutul acestora, dl Iliescu a opinat că ele nu pot fi "echivalente unora exprimate de oameni politici responsabili", ele aducînd "cu cele ale unor oameni din opoziţie ce s-au remarcat printr-o violenţă deosebită faţă de mine". Concluzia acestor precizări a fost cea care a mai dat încă un temei motivaţiei ce a stat la baza solicitării întîlnirii: "Am vrut să cunosc care este poziţia conducerii Frontului faţă de aceste poziţii politice exprimate, faţă de această campanie susţinută de liderul Frontului", dacă ea este împărtăşită sau nu şi în ce măsură. Şi că în funcţie de acest dialog lămuritor, preşedintele ar fi putut dispune de "un material de reflecţie" pentru propria sa atitudine de viitor.
S-a mai precizat că • Presa nu a fost acceptată la "această discuţie între foşti parteneri de drum", întrucît ar fi jenat caracterul deschis şi ar fi presat, psihologic, discuţia • Că nu s-au clarificat discuţiile şi nu s-a conturat o concluzie comună, dar că preocuparea generală asupra consecinţelor unor asemenea "dispute intestine" din Front şi asupra găsirii unei formule de menţinere a coeziunii şi echilibrului a fost prezentă • Că apropiata Convenţie conduce şi la "concluzia sugerată de lider că nu mai este posibilă o conlucrare în viitor cu mine, fiind din punct de vedere politic pe poziţii ireconciliabile", situaţie în care ruptura dintre "fostul candidat al Frontului şi actuala sa configuraţie şi orientare politică" se va produce • Că Frontul trebuie să judece perspectiva şi interesele, abstracţie făcînd de preşedinte, care se poate retrage din cursa electorală • Că s-a ocolit soluţia unui răspuns direct şi a unei poziţii explicite vizavi de conţinutul şi motivaţia "campaniei denigratoare" în care liderul a ajuns să-şi însuşească sloganurile ultimilor doi ani conţinînd bine cunoscutele acuze de "comunist, neo sau cripto, susţinător al vechilor structuri, obstacol in calea democratizării" aduse preşedintelui • Că acesta nu a folosit la sfîrşitul lui februarie, durităţi de limbaj, chemînd la ordine Frontul, ci a tratat problema convocării Colegiului Director prin intermediul domnului Stoica şi în termenii unei sugestii • Că doar viitoarea Convenţie va lămuri problema susţinerii sau nu a unei posibile candidaturi în funcţie de situarea sau nu pe aceleaşi poziţii cu domnul Petre Roman, la amintita şedinţă vizavi de problema "dacă Iliescu, ca persoană politică, poate continua susţinerea politicii de reformă în România", exprimîndu-se "o mare dispersie de opinii" • Întrebării "dacă va candida sau nu" pusă în finalul conferinţei de presă, dl. Iliescu a preferat un răspuns, de astă dată, sec: "Mai am timp de gîndire".

Eugenia POPESCU

Ziarul Libertatea din 16 martie 1992, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 16 martie 1992, pag. a 6-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Presa acum 50 de ani

• DISPOZIŢIILE date de d. Mareşal Antonescu pentru intensificarea activităţii cooperaţiei • MĂSURI în vederea raţionalizării consumului de lemne de foc • „OFENSIVA BOLŞEVICĂ S’A PRĂBUŞIT. Cu toate pierderile lor extrem de grele, sovieticii n’au reuşit să atingă ţintele lor strategice" • MĂSURl pentru împiedicarea grevelor în Statele Unite, (Un decret al d-lui. Roosevelt), • „EFTINIREA VIEŢII prin controlul continuu şi infinit" de Dem. I. Dobreseu • LA ÎMPRUMUTUL REÎNTREGIRII s’au subscris pînă acum 12 miliarde lei. Rezultate satisfăcătoare, dar care trebuiesc mărite. Declaraţiile d-lui general N. Stoenescu, ministrul finanţelor, făcute presei • „FRANCEZII CA APARATORI AI EUROPEI" de Carol Anton prinţ de Rohan e IN MATINEU LA TEATRUL NAŢIONAL- „Marşul Nupţial", cu d-nele Aura Buzesou, Elvira Godeanu, Mimmy Botta, Emilia Cazachievici şi d-nii George Vraca, V. Valeratineanu, M. Gingulescu, N. Dimitriu, N. Motoc • NOU STATUT AGRAR pentru regiunile din Rusia trecute sub ad-ţia civilă germană • MISIUNEA MILITARĂ SLOVACĂ ÎN CAPITALĂ. În sala de onoare a Cercului militar, generalul Turanec a decorat pe ofiţerii români • VICEREGELE ETIOPIEI a încetat din viaţă • MARELE NOSTRU ARTIST profesorul Ion Livescu împlineşte 50 de ani de activitate artistică şi culturală pe altarul scenei româneşti • REVIZUIREA EVREILOR în vederea clarificării situaţiei lor în câmpul muncii naţionale • SFATUL MEDICULUI. „Salicilatul nu atacă inima" de N. Vătămanu • „AUSTRALIA îşi înfruntă singură destinul... în timp ce soldaţii ei luptă pe alte fronturi" • CRONICĂ JUDICIARĂ. Un evreu a încercat să mituiască un comisar, cu 1.200.000 lei pentru a obţine viza de plecare din ţară unor coireligionari ai săi! • EXPLOATAREA FERMIERĂ.

Selecţie de Ion BUTNARU