Publicat: 16 Noiembrie, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992?

DE LA O SĂPTĂMÎNĂ LA ALTA

Istoricul „cabinet din 13" iese la rampă:
Un guvern pentru postul mare!

Începînd de astăzi parlamentarii vor stabili modalităţile de audiere şi de validare a miniştrilor propuşi de dl. Văcăroiu. Povestea s-ar putea să mai dureze şi ea vreo săptămână. Pînă atunci, cîteva observaţii:

• SCOR EGAL ÎN „MECIUL" FEDESENIŞTI - APOLITICI: 11-11
• A FOST UITAT MINISTERUL ECONOMIEI?
• CELE MAI „DISCUTATE" PORTOFOLII PAR DEJA SĂ FIE CELE ALE INTERNELOR ŞI RELAŢIILOR CU PARLAMENTUL

Nota Bene: De cînd va putea să primească dl Stolojan ajutorul de şomaj?

Intermezzo la Şoferiadă
NEGOCIERI „TARI" GUVERN-SINDICATE PENTRU PREŢUL BENZINEI
Propunerile, ce urmează a fi analizate în viitoarea şedinţă de guvern, sînt:
•100 lei litrul - bonuri; 160 lei litrul - liber; 120 LeI litrul - motorina
RĂSPUNSUL: ABIA MIERCURI!

Îşi va trece în cont guvernul Văcăroiu această cedare strategică în faţa presiunilor sindicaliste?

Astăzi, prof. univ. dr. DUMITRU STĂNILOAIE, eminent teolog de reputaţie internaţională, împlineşte vîrsta de 89 de ani!

SĂ-I DEA DOMNUL SĂNĂTATE!

 Eveniment monden
"VICTORIA" trage de noi spre EUROPA:
S-A DESCHIS ŞI CAZINOUL!

Prefaţată de un spectacol care ne-a amintit celebrele „Antena vă aparţine", cu un pitoresc amestec de profesionism şi amatorism, de umor şi de jale — TRANSMIS DE TELEVIZIUNE ÎN DIRECT ŞI LA O ORĂ DE VÎRF — seara inaugurală a dat prilejul celor care au bani (verzi!) să-i piardă sau — mai rar — să-i înmulţească.

AVEM ŞI NOI RULETA NOASTRĂ!

Săptămâna politică

Între două guverne

Cele mai spectaculoase evenimente ale săptămînii politice interne s-au consumat la nivelul Executivelor. Al celui care şi-a predat bilanţul şi al celui care aşteaptă să-i preia atribuţiile. S-ar  putea spune, în noul limbaj de lemn, că am avut de-a face cu o săptămînă a tranziţiei puterii de la o formulă guvernamentală la alta.

Exerciţiu inchizitorial la Senat
Ideea unui raport de gestiune şi a unei predări-primiri a fost intens vehiculată, cu atît mai mult cu cît aşa ceva nu s-a produs încă. Nici Dăscălescu nu i-a predat ceva lui Roman, în decembrie '89, cu atît mai puţin la transferul de putere din iunie '90, de la Roman cel provizoriu numit de Iliescu, la Roman cel definitiv numit de cîştigătorul scrutinului prezidenţial. Cu atît mai puţin ar fi putut fi vorba despre aşa ceva în septembrie-octombrie '91, cînd transferul de putere s-a făcut în condiţiile dramatice cunoscute. Scrupulos cum îl ştim, dl. Stolojan şi-a întocmit un astfel de raport, l-a prezentat presei şi l-a depus la Parlamentul cel vechi, ai cărui membri, luaţi cu problemele alegerilor, n-au mai avut timp şi nici chef să-l dezbată. I-a venit un astfel de chef, brusc, noului Senat (noua Cameră declarînd, prin dl Năstase, că are alte lucruri mai bune de făcut) a cărui sete de afirmare în faţa opiniei publice este deja notorie. Aşteptat cu interes, spectacolul promitea să strălucească prin oratorii de gazetă sau de piaţă pe care-i reunea, n-a dezamăgit nici în cele cîteva repetiţii generale şi nici în show-ul de 13 ore, în două serii prin care cei ce nu aveau, teoretic măcar, un astfel de drept, i-au cerut socoteală primului ministru şi expiratei sale echipe. Nu dorim să reamintim scenariul după care s-a desfăşurat audierea. „Torţionarii" au apărut mai preocupaţi de propriul lor discurs, decît de eventualele răspunsuri, care - oricum - nu le foloseau la nimic. De aceea şi majoritatea celor peste 150 de întrebări au fost mai mult retorice sau s-au referit la anumite atitudini afective ale cabinetului faţă de ceea ce se considera rezultatul muncii sale. Modalitatea aleasă de fostul premier pentru a răspunde interpelărilor a demonstrat că anul petrecut la Victoria n-a trecut fără folos, că a învăţat ceva din tactica menită să descurajeze adversarul, iar membrii cabinetului s-au dovedit la înălţime. Ce vreau să spun: că pe măsura enormităţilor lansate de domnii senatori şi a impreciziei aserţiunilor lor, răspunsurile au vădit aceeaşi lipsă de concreteţe învăluită în multe vorbe. A fost, la propriu, un dialog al surzilor care nu numai că nu a lămurit nimic dar, transmis în direct, a reuşit să-l buimăcească definitiv pe cetăţeanul ce încearcă să-şi formeze o brumă de spirit. civic. Aşa cum nu s-au soldat cu nimic celebrele rapoarte ale comisiilor parlamentare ce au cercetat tot soiul de abuzuri reale sau imaginare, aşa cum nu s-a soldat — şi nu se va solda, probabil — cu nimic această repriză inchizitorială „asupra unui guvern care n-a făcut nimic". Sau nu mare lucru din ceea ce putea obiectiv să facă. Desigur, un bilanţ obiectiv şi, oricum, mai exact, al guvernării Stolojan va trebui făcut. O analiză pertinentă a contextului în care a evoluat cabinetul său este necesară, dar aşa ceva e clar că nu s-a întîmplat cu prilejul parodiei dramatice de la Sala Omnia.

Cine va rîde la urmă...
Fără îndoială că dl. Văcăroiu n-are sprinteneala de verb şi apetitul pentru neologisme şocante a dlui Roman şi nici harul exprimării fruste şi umorul involuntar al dlui Stolojan. Dînsul pare să fi deprins bine lecţia rapoartelor tip BOB care ambiţionau să acopere totalitatea ideilor şi sfîrşeau inevitabil cu situaţia internaţională. Spre deosebire de maniera mult mai directă şi mai exactă a discursului prezidenţial de învestitură (unde se aşteaptă mai degrabă aşa ceva), schiţa de program a prim-ministrului desemnat, prezentată vineri în Dealul Mitropoliei a cufundat asistenţa într-o toropeală din care au fost greu de desluşit ideile de bază ale demersului pe care şi-l propune noua echipă. Am înţeles că se va continua Reforma, dar nu aşa, la întîmplare, ci în conformitate cu programul FDSN (partid al cărui membru dl. Văcăroiu, în mod nefiresc, nu este) şi că se va exercita o presiune suplimentară prin pîrghiile cunoscute pentru protejarea intereselor statului. Neglijate aproape trei ani, interesele statului riscă să fie apărate într-un moment în care acest lucru nu mai foloseşte la nimic, venind, în plus, în contradicţie cu cursul reformei, şi cu necesitatea privatizării rapide a tuturor sectoarelor apte de a fi scoase de sub tutela acestui prost administrator care este statul. Cîte ceva din strategia ascunsă în stufoasa expunere s-ar putea descifra şi din componenţa noului cabinet, în care au apărut portofolii noi — precum şi cercetarea ştiinţifică — dar ar fi dispărut unul esenţial: economia. Sau din ideea creării unor super-miniştri în persoanele celor patru „miniştri de stat". Pînă una-alta rezultă doar o tendinţă de „refacere a unor structuri" complicate la nivel ministerial cu şanse minime de a optimiza procesul decizional, mai ales că unii dintre cei propuşi ca titulari ai unor portofolii nu prea sînt ei înşişi de acord cu aceste opţiuni.
Să nu ne grăbim, însă, a trage concluzii. Schiţa de cabinet este pînă la validare doar o schiţă, iar programul, conform recunoaşterii autorului său, nu acoperă (deocamdată!) mai mult de trei luni dintr-un mandat care se spune că va fi totuşi de patru ani. Pragmatic, monocolor, cabinetul apare acum mai degrabă incolor prin raportul dintre oamenii de partid şi presupuşii tehnocraţi, iar prezenţa în fruntea sa a unui specialist în taxe şi impozite îi face pe noii noştri oameni de afaceri să privească viitorul cu circumspecţie. Rămîne, însă, de văzut, vorba dlui Văcăroiu, cine va rîde şi cînd...

Octavian ANDRONIC