Publicat: 17 Aprilie, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992

DE LA O ZI LA ALTA

PREŞEDINTELE ILIESCU - ÎNTR-UN CURAJOS TURNEU TRANSILVAN (COVASNA, BRAŞOV). DIALOGURILE SÎNT CANALIZATE SPRE TEME MAI PUŢIN POLITICE ŞI MAI MULT ECONOMICE: PRIMUM VIVERE.

SĂ FIE ACEASTA 0 TATONARE PREELECTORALĂ?

SINDICATUL ŞOFERILOR S-A „MULŢUMIT" CU UN SALARIU MINIM DE 17.500 lei. EXISTĂ PREMISE CA GREVA GENERALĂ SĂ FIE ANULATĂ. VOM ŞTI MÎINE.

A LUAT FIINŢĂ BUBSA ROMÂNĂ DE MĂRFURI
Nu ne mai trebuie decît „obiectul activităţii".

Miniştri şi finanţiştii în consens: SE PREFIGUREAZĂ UN NOU BLOCAJ FINANCIAR

MEMENTO IN PERSPECTIVA CAMPANIEI ELECTORALE:
62 din cei chestionaţi de IRSOP nici n-au deschis televizoarele cînd se transmitea precedenta bătălie pentru sufragii.

Cuvîntul la modă: DELIMITAREA. Îl auzim la microfoane de toate culorile.

CHIRIAŞII DIN CASELE NAŢIONALIZATE - SUB FERESTRELE GUVERNULUI

 

Ziarul Libertatea din 17 aprilie 1992, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

"Excludem doar alianţele cu extremiştii şi conservatorii comunişti" - dialog cu dl. CORNELIU COPOSU, preşedintele P.N.Ţ.C.D. -

— Care va fi soarta Convenţiei Democratice, după decizia Partidului Naţional Liberal privind „tripleta istorică" a opoziţiei în perspectiva viitoarelor alegeri?
—  Chiar înainte de a se vorbi de o formulă nouă de alianţă a opoziţiei, noi ne-am exprimat hotărît, in consultările cu partenerii noştri, pentru menţinerea Convenţiei Democratice, indiferent dacă unele dintre formaţiunile ce au format-o vor ieşi din cadrul ei. Propunerea PNL-ului de restrîngere sau de restructurare a Convenţiei denotă hotărîrea de a nu mai colabora cu Partidul Alianţei Civice şi UDMR-ul. Nu sîntem de acord cu acest lucru, socotind că nu există nici un motiv pentru a ne debarasa de aceste formaţiuini. În privinţa UDMR nu împărtăşim reproşurile ce i se fac pentru lipsa de reacţie -faţă de declaraţiile deplasate făcute de ministrul apărării din Ungaria. Reproşul trebuie făcut guvernului român, deoarece reacţia trebuie să provină fie de la omologul celui ce a făcut declaraţia respectivă, adică de la ministrul apărării al României, fie din partea Ministerului nostru de Externe. Fiind vorba de o problemă de politică externă, socotim că intervenţia unui partid, chiar alcătuit pe principii etnice, era inoportună în concluzie mergem ferm cu Convenţja Democratică, apreciind că actualul moment politic impune solidarizarea întregii opoziţii democratice în scopul eradicării vestigiilor comunismului, Socotim că realitatea politică actuală nu este încă propice unei competiţii ’ programatice, doctrinare, între partidele democratice, această confruntare în faţa opiniei publice urmînd a se produce ulterior, după realizarea unui cadru cu adevărat democratic pentru viaţa politică din România. Pentru moment, orice abatere de la principiul unităţii opoziţiei constituie o acţiune ce nu corespunde intereselor naţionale. 

— Credeţi că ieşirea liberalilor din cadrul Convenţiei va diminua îngrijorător şansele electorale ale acesteia,  

— Ieşirea din Convenţie a Partidului National Liberal ar fi regretabilă, dar apreciez că nu ar duce la o catastrofă electorală pentru Convenţia Democratică. Această ieşire, dacă se va produce în cele din urmă. Va fi însă periculoasă pentru PNL. Conform principiului Hondt, adoptat de legislaţia noastră electorală, o formaţiune politiică ce ar obţine 8-9 la sută din totalul voturilor exprimate nu va avea reprezentanţi în Parlament.

— Socotiţi că anunţarea candidaturii d-lui Nicolae Manolescu pentru funcţia de preşedinte al republicii a avut un anume rol în respingerea de către PNL a elaborării cu PAC-ul?

— S-ar putea să fi avut un efect de impuls. A fost un act, pripit, rău văzut, mai ales după ce stabilisem în principiu că partidele Convenţiei vor face eforturi de a prezenta un candidat unic pentru preşedinţie.

— A încercat, oare, dl. Manolescu să „forţeze mina" partenerilor săi?
— Dacă a avut această intenţie, ea echivalează cu o lipsă de orientare politologică, pentru că dl. Manolescu trebuia să-şi fi dat seama că nu are de-a face cu oameni ce pot ceda la asemenea presiuni. De altfel, dl. Manolescu, care este un intelectual de mare prestigiu, nu poate avea în domeniul politic nici experienţă, nici orientarea pragmatică capabile să-l oprească de la excese ce-i pot aduce deservicii.

— Partidul dv are un posibil candidat pentru preşedinţie?
— Da. S-ar putea să fie dl. Raţiu, pare a declarat insă că se va supune hoţărîrii Convenţiei Democratice.

— Voci liberale autorizate explică inapetenta PNL fată de PAC drept o consecinţă a apropierii acestui partid de FSN-ul d-lui Petre Roman.
— O asemenea apropiere nu este de exclus. FSN-ul n-a fost niciodată un partid, ci o organizaţie pestriţă în
care au intrat cu duiumul fel de fel de oameni. O formaţiune fără program, al cărui singur liant era interesul de moment al aderenţilor. Tendinţele centrifugale — pe care le-am prevăzut şi expus public încă din iunie 1990 — s-au acutizat cînd liantul a slăbit, în momentul în care dl. Roman a pierdut controlul asupra grupului său parlamentar, şi cînd fiecare dintre membrii marcanţi ai FSN-ului s-a îndreptat în direcţia interesului sau orientării sale ideologice. Acest proces de destrămare — care a apărut mai tîrziu decît mă aşteptam — se polarizează în două direcţii majore: un grup cu deschidere spre Occident; altul conservator cu tendinţe comuniste. Din sciziunile şi clarificările doctrinare produse în FSN ar putea rezulta una-două formaţiuni politice valabile. De aceea nu este exclusă în viitor o alianţă între actualii componenţi ai Convenţiei şi partidelor ce se vor contura, din cadrul FSN. Aceasta, cu atît mai mult cu cît nu văd, după viitoarele alegeri, o formaţiune politică care să obţină majoritatea voturilor electoratului, deci care va putea guverna singură. Soluţia va fi un guvern de coaliţie. Desigur, nu văd posibilitatea unei alianţe pentru guvernare cu extremiştii sau cu conservatorii comunişti. Nu vom putea de asemenea face alianţe cu cei care, de pildă, se opun promovării programului nostru de privatizare a agriculturii, sau se împotrivesc reparării nedreptăţilor comise de comunişti, anulării tuturor confiscărilor şi deposedărilor de bunuri.

— Nu vă este teamă de convulsiile sociale pe care le-ar putea determina această
retrocedare a proprietăţilor?
— Nu văd de unde ar veni ele. In programul nostru prevedem, de pildă, o reformă agrară care să înzestreze obligatoriu cu loturi de 5 ha pe toţi specialiştii din agricultură. În domeniul imobiliar, redarea proprietăţii trebuie însoţită de menţinerea pe o perioadă de 5 ani a contractelor de închiriere, cuantumul chiriilor fiind controlat de stat.

— Menţinerea, extinderea Convenţiei Democratice s-ar putea să aibă ca efect şi coagularea stîngii, apariţia unui puternic bloc politic, Ia celălalt pol...
— Orice concentraţie produce o reacţie simetrică. PUNR-ul a apărut ca replică la UDMR, etnicii maghiari neascultîndu-mi sfatul de a se încadra în partidele existente. Există deci şi riscul regrupării stîngli, asemenea tendinţe făcîndu-se deja simţite, Regruparea se vă face în jurul preşedintelui Iliescu a partidului d-lui Surdu, a PUNR, partidului d-lui Verdeţ şi a ramurii conservatoare din fostul FSN.

— Consideraţi, d-le Coposu, că pe fondul general al eroziunii Interne a multora dintre formaţiunile politice de la noi există şi în PNL, după decizia ieşirii din Convenţie, un pericol de sciziune?
— Nu cred, dar există o acţiune de opunere generală la politica impusă de centru. Avem semne din teritoriu că oamenii nu sînt de acord cu participarea pe liste separate, S-ar putea deci ca o parte dintre adepţii PNL să meargă în continuare cu Convenţia. N-am abandonat însă speranţa că liberalii vor reveni în rîndurile opoziţiei unite.

— Desemnarea de către Convenţia Democratică a unui candidat Ia preşedinţie echivalează cu tranşarea disputei republică sau monarhie?
— Nu. Vom participa la scrutin ca un gest electoral şi nu ca unul de concepţie. O facem nu pentru că am renunţat la principiile noastre ci pentru că este un prilej de manifestare a adeziunii populare. Fără îndoială, în ipoteza în care am obţinut învestitura, vom pune de pe această poziţie în practică concepţiile noastre.

Val. VOICULESCU

Ziarul Libertatea din 17 aprilie 1992, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 17 aprilie 1992, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Dl. MĂGUREANU SE EXPLICĂ:

„Este de-a dreptul aberant să fiu considerat omul securitătii"

Joi, în Camera Deputaţilor, după rezolvarea unor probleme organizatorice, şi aprobarea ordinii de zi, a luat cuvîntul, la cererea sa, directorul general al SRI, urmare a interpelării adresate săptămîna trecută de dl. Victor Boştinaru, deputat de Dîmboviţa al FSN privind pretinsa apartenenţă a sa la fostele structuri ale securităţii, depăşirea mandatului în timpul ultimei mineriade şi stimularea pe diferite căi a războiului dosarelor. 

În acest sens, dl. Virgil Măgureanu a precizat că la primul punct, subiectul este de senzaţie ieftină. Preşedintele României, a spus directorul SRI — a fost pur şi simplu interpelat asupra faptului dacă ştie că „Măgureanu a minţit opinia publică din România şi Parlamentul, nerecunoscînd apartenenţa sa la fostele structuri respective". „Am spus încă de la început, încă dinainte de a ocupa această funcţie că pentru 7 luni, în perioada satisfacerii stagiului meu militar, perioada de la 1 septembrie ’72 la 31 martie ’73, am lucrat într-un serviciu de sinteză a fostului Departament de Informaţii Externe". Arătînd că aceasta a fost perioada strict delimitată şi dovedită cu acte, domnia sa a subliniat că orice legătură a sa cu acest organism a încetat definitiv. Dl. Măgureanu a afirmat că dosarul care exista în legătură cu această scurtă şedere în acele condiţii, în instituţia în cauză, a fost furat de către Gelu Voican Voiculescu şi, din motive deloc neinteresate, a dat publicităţii în presă atunci. „Dan acest dosar — a spus vorbitorul — ar trebui şi aceasta este prima rugăminte pe care o fac, acest dosar şi alte probe să facă obiectul unei anchete din partea comisiei de specialitate care verifică activitatea SRI şi, deci, şi a mea. Dacă măcar o virgulă în acel dosar sau în alte acte dovedesc dimpotrivă că eu am făcut activităţi care sînt incompatibile cu statutul meu, vă pun la dispoziţie demisia mea în orice moment, a mai spus directorul SRI. Subliniez faptul că această temă s-a pus în circulaţie din motive de partizanat politic pe logica elementară, altminteri şi din păcate răspîndită azi, loveşte în cutare şi îl vei dărîma pe celălalt".

În ce priveşte amestecul SRI în jocul politic, dl. Măgureanu, nu s-a antrenat în informarea de care se dispunea asupra evenimentelor din septembrie 1991 era incompletă şi defectuoasă şi n-a avut alt obiect decît de a atrage atenţia asupra faptului că orice alt scenariu în afara unor grave deficienţe de natură economică datorate crizei şi datorate probabil involuntar unor greşeli care s-au comis, orice alt scenariu nu este valabil. „Nici un alt document, nici o altă optică asupra acelor evenimente nu este, după părerea mea, valabilă, a continuat vorbitorul. Notez că aşa-zisul raport prezentat atunci, după părerea mea, cu neruşinare în faţă Parlamentului şi a întregii opinii publice româneşti despre un pretins puci în România, o asemenea faptă a produs o adîncă nelinişte în opinia publică românească şi a dus şi dvs. ştiţi deja, că unităţi militare au intrat în alarmă în mod fals. Eu nu spun că societatea românească de azi nu are duşmani, la această temă vreau să mai revin doar cu cîteva cuvinte. Are duşmani. Dar este foarte important pentru noi să ştim cîţi duşmani are şi în ce direcţie acţionează ei, nu să-i inventăm noi în mod artificial, pentru că atunci confuzia va fi totală, iar în condiţii de criză, confuzia, domnilor, se plăteşte scump".

Referitor la stimularea războiului dosarelor, dl. Măgureanu a subliniat că Comisia Berevoieşti este pe cale să-şi prezinte concluziile. La această comisie — a spus el — am afirmat că în România a existat într-adevăr, un război al dosarelor. Domnia sa a reafirmat dorinţa ca unele dintre dosare care n-au nici o legătură cu siguranţa naţională să devină neîntîrziat publice, între care şi dosarele cu informatorii, deoarece sînt oameni care astăzi încearcă să se pfrezinte pe sine drept stindard moral, inchizitori ai societăţii româneşti, aceia care ne dau măsura şi ne fac din degete în ce direcţie trebuie să ne îndreptăm şi pe ce direcţie greşită ne-am plasat de fapt. Aceştia — a spus vorbitorul — unii dintre ei au fost informatori, iar alţii dintre ei, dacă ar exista fosta securitate, ar mai fi şi azi. SRI, a continuat dl. Măgureanu nu s-a antrenat în a.Cemenea malversaţiuni, în mînuirea ocultă a dosarelor pentru a dobîndi nu ştiu ce avantaje politice. Ar fi fost trist. Eu cred că aceasta este un cîştig pentru faptul că noi am avut o viziune moderată şi ne-am abţinut să intrăm în această competiţie. Arătînd că a fost acuzat că l-ar fi urmărit chiar pe preşedintele Iliescu, vorbitorul a subliniat că practic, dacă nu e lege, se poate afirma orice despre oricine. Eu probabil, voi fi silit

să mă adresez justiţiei, pentru că, vedeţi dvs., asemenea acuzaţii sint deosebit de grave. Zeci de mii de dosare au fost distruse din decembrie ’89 şi pînă la data cînd cu tristeţe consemnam acel episod stupid cu Berevoieştiiul. Zeci de mii de dosare în întreaga ţară, practic vreo 50 000. Alte mii au fost sustrase şi sînt deţinute ilegal şi folosite de către unii şi apoi ne acuză tot pe noi, de parcă instituţia aceasta ar fi luat fiinţă ca să fie tot timpul pusă la stîlpul infamiei. Ea are alte misiuni şi astăzi are o lege.

Referindu-se la disidenta sa trecută, dl. Măgureanu a considerat că nu este momentul „să dobîndim acum în mod gratuit capital politic”. „Deocamdată, evenimentele ne-au presat atît de mult, incit asupra acestui trecut n-am putut zăbovi prea mult şi apoi oricum nu doream să o fac. Dar de aici şi pînă la a fi considerat omul securităţii infiltrat, în nu ştiu ce structuri, şi în preajma actualului preşedinte, este de-a dreptul aberant. Vedeţi dvs., se poate scrie mult şi despre orice, dar întrebarea este cît folos are societatea românească de azi de pe urma faptului că noi întreţinem în presă războiul tuturor împotriva tuturor, război fără, de nici un principiu şi război în cadrul căruia adevărul niu joacă nici un fel de rol. Pentru ce să întreţinem această vendetă? Cine cîştigă din ea? Aceasta este o întrebare şi pentru că am auzit din sală cuvintul duşmanii, îngăduiţi-mi să mai fac o reflecţie vizavi de ascensiunea de odinioară a totalitarismiului, inclusiv în societatea românească. Ascensiunea totalitarismului, domnilor, a avut din punct de vedere propagandistic, ideologic, în mod constant o dimensiune care a întunecat minţile multora, fabricarea de duşmani. Propaganda nazistă şi aceea totalitar-comunistă inventa duşmani, momentul ascuţirii luptei de clasă în România şi în celelalte ţări era momentul cel mai primejdios în care a pierit floarea intelectualităţii române şi alte valori ale neamului românesc. Nu cumva aspirăm să ne întoarcem în modul acesta perfect şi legitim sub masca democraţiei la un trecut pe care noi îl considerăm depăşit?"

După răspunsurile la interpelare date de directorul general al SRI, numeroşii deputaţi i-au adresat întrebări, cerîndu-se luarea unei decizii în legătură cu situaţia discutată.     (Rompres)

Ziarul Libertatea din 17 aprilie 1992, pag. a 6-a ▼ Click pe imagine pentru mărire