Publicat: 17 Februarie, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992?

PARTY PRESS LA COŞ

• Guvernatorul Băncii Naţionale anunţă deschiderea BURSEI!

Este prima iniţiativă de acest fel şi faptul că ea vine din partea unui „Cavaler al afacerilor" de talia domnului George C. Păunescu, proprietar al firmei G.C.P.-Poolgec şi P.D.G. al Societăţii „Curierul Naţional", exponent de frunte al noului curs generat de fenomenul privatizării, nu este întîmplător. Pentru că îmbinarea între activitatea economică propriu-zisă şi si aportul logistic pe care-i oferă instrumentele de acţiune în mass-media este specifică, caracteristică oricărei societăţi care funcţionează pe principiile concurenţei şi ale liberei iniţiative. Ne îndoim că o invitaţie ca cea lansată de domnul Păunescu ar fi avut acelaşi impact, reunind sub acoperişul Casei Oamenilor de Ştiinţă personalităţi de primă mărime ale vieţii noastre publice, începînd cu preşedintele lliescu, continuînd cu fostul şi cu actualul prim-ministru, cu alţi membri ai guvernului, dacă expeditorul era un simplu om de afaceri, fie el cît de prosper. De data aceasta, ceea ce a cîntărit în balanţa răspunsurilpr a fost, desigur, elementul determinant al influentei pe care „Complexul Economico-Publiicistic“ o poate genera în zona suprastructurii societăţii noastre aflate în plin proces de tranziţie.
Spuneam deci că invitaţiei de a „participa la un party-press pe teme financiar-bancare" i-au dat curs un mare număr de personalităţi care au avut şansa schimbului activ de opinii într-o manieră pur informală, cu un pahar în mînă, în saloanele şi pe terasa cochetei clădiri academice, prilejuind contacte dificil de realizat in alte condiţii. Polii de interes ai reuniunii i-au constituit, cum era şi firesc, preşedintele şi cei doi... prim-miniştri, guvernatorul Băncii Naţionale, domnul Mugur Isărescu, preşedintele Băncii Române de Comerţ Exterior, Dan Pescariu, alţi reprezentanţi ai zonei tematice. Elementul de pitoresc I-a dat întîlnirea — neprogramată — dintre preşedintele lliescu şi domnul Petre Roman, al căror dialog „pe picior" a făcut deliciul asistenţei („Ce mai face domnul lider, naţiona?!“. "Ce pot, domnule preşedinte. Şi ce mai po?"...) precum şi abordarea neprotocolară de către (aproape) toţi cei interesaţi a domnului Theodor Stodojan, în chestiuni de mai mare sau mai mică actualitate. O zonă de discuţii aplicate şi la obiect s-a constituit în jurul domnilor Mircea Coşea şi Dumitru Popescu, alături de proaspătul subsecretar de stat Daniel Dăianu, pe problemele tranziţiei în varianta financiar-bancară. Reacţii diverse a generat anunţul guvernatorului Băncii Naţionale, domnul Mugur Isărescu, referitor la promovarea în parlament a unei Legi a Bursei. Nu e încă prea devreme? — a întrebat recentul candidat la fotoliul de primar general, domnul Călin Popescu Tăriceanu, opinînd că ar trebui ca întîi să se nască Bursa, abia apoi urmînd să se introducă reglementări şi corecturi. În cursul unui scurt dialog, domnul Mugur Isărescu ne-a mai informat că pînă la revenirea în vechiul său local (pentru ale cărui consodidări vor fi  necesari vreo doi ani) Bursa va funcţiona în holul renovat al Băncii Naţionale. Domnul Dan Pascariu, asaltat de întrebări referitoare la o posibilă raţionalizare a sumelor vehiculate prin casele de schimb valutar, a dat asigurări că în nici un caz nu vor fi posibile intervenţii cu măsuri restrictive asupra banilor privaţi, fie ei valută sau nu. Cu acest prilej radioul, televiziunea şi numeroşi reprezentanţi ai ziarelor au lucrat din plin, „mărimile" fiind supuse unor intense tiruri şi interogatorii. La finele întrunirii — care a durat mai bine de trei ore — domnul George Păunescu ne-a oferit o scurtă declaraţie: „Sîntem bucuroşi că acest prim party-press a beneficiat de o participare atit de prestigioasă şi sînt sigur că schimburile de idei şi convorbirile purtate se vor răsfrînge benefic asupra modalităţilor de abordare a noii noastre realităţi economice şi, in special, asupra mecanismelor financiar-bancare, pîrghii esenţiale ale tranziţiei pe care o parcurgem. Din punctul meu de vedere, cel mai remarcabil lucru legat de reuniunea organizată de societatea noastră este acela că un mare număr de oameni politici Importanţi — pe lingă reprezentanţii executivului an venit şi domnii Câmpeanu, Ceontea, Surdu, Gabrielescu — s-au aflat, în plină campanie electorală, alături de preşedinţi de bănci, conducători de instituţii financiar-bancare, acordînd toată atenţia necesară unei intilniri cu pronunţat caracter economic".

Octavian ANDRONIC 

MIRCEA DINESCU :
„Am şanse mari să moştenesc coroana Majestăţii Sale Ion Cioabă“

 

Ziarul Libertatea din 17 februarie 1992, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

"Vînzarea" Nan Jing-ului

O AFACERE DUBIOASĂ

Mărturisesc că nu mă număr printre cei care văd în fiecare tentativă de privatizare cine ştie ce intenţii dolosive şi beneficii ilicite ascunse de cineva. Privatizarea în sine se dovedeşte, mai mult decît ne-am închipuit, un proces complex şi complicat, prin ineditul trecerii unor valori din proprietatea "întregului popor" în proprietatea cuiva anume.
O cale predilectă de privatizare, justificată teoretic de atît de necesarul aport de valută forte, o constituie societăţile mixte. Şi în acest domeniu pleşcarii şi profitorii au reuşit să acutizeze suma reticenţelor prin devalorizarea acestui mecanism pe principiul „voi puneţi un milion, eu pun 500 de dolari, şi facem pe din două ce cîştigâm". Pentru noi, 500 de dolari înseamnă, încă, foarte mult. Pentiru ei înseamnă, sau ar trebui să însemne, ceea ce erau pentru noi 500 de lei. Şi, mai nou, ceva ăsta e principiul pe care merg cam toate afacerile noastre cu privatizări mixte...    '
Restaurantul „Nan Jing“ cu specific chinezesc — singurul de acest fel din tară — şi-a început activitatea în urmă cu vreo 10 ani. Dotat cu specialişti de înaltă calificare şi prestind un serviciu constant bun, restaurantul şi-a cîştigat un binemeritat renume, selectîndu-şi o clientelă stabilă şi remarcîndu-se ca una dintre cele mai rentabile unităţi din reţeaua noastră turistică. Nan-jing-ul şi-a conservat atuurile şi după Revoluţie, ajungînd să fie cotat ca una dintre primele 5 unităţi de ailimentaţie publică. Valul economiei de piaţă a trecut peste el fără să-i afecteze, nici în bine, nici în rău. Personalul a continuat să-şi vadă conştiincios de treabă, dînd beneficii substanţiale statului şi întreprinderii titulare (Societatea Comercială NORD), între timp, alte unităţi au păşit pe calea economiei de piaţă solicitînd şi obtinînd locaţii de gestiune şi alte formule conformei cu legislaţia. O tentativă de acest gen a făcut şi personailul Nan Jing-ului, prin vara trecută. Numai că, în timp ce NORD, DIPLOMAT sau HERĂSTRĂU au primit astfel de „paşapoarte", restaurantul chinezesc n-a primit. Ba, mai mult, după mai bine de 8 luni de la depunerea unei astfel de cereri, în 3 februarie 1992, S.C. NORD răspunde petiţionarilor: „Referitor Ia solicitarea dvs. adresată de la S C. NORD S A. cu privire la cauzele amînării licitaţiei pentru darea în locaţie de gestiune a restaurantului Nan Jing vă informăm că s-a examinat situaţia de la Complexul Minerva. În acelaşi timp, au fost luate în considerare şi celelalte oferte propuse de diverşi parteneri. S-a reţinut soluţia cea mai favorabilă pentru societate, constituirea unei societăţi mixte".
Adresa provoacă nedumeriri din mai multe puncte de vedere.
În primul rînd pentru că petiţiei, care cerea lămuriri în legătură cu amînarea unei licitaţii, i se răspunde că licitaţia a şi avut loc! Cum? Cînd? Unde? în ce condiţii? Mister total. Rezultă doar că societatea, grijulie, a luat în considerare oferta cea mai avantajoasă: o societate mixtă!
Ca să trecem mai departe, cîteva precizări se impun. Nan Jing era, cum spuneam o unitate rentabilă. Foarte rentabilă. Poate şi de aceea S.C. GRAND a ţinut-o pe lîngă ea, în timp ce altor surate, mai puţin eficiente, le-a dat drumul, pentru a-şi putea menţine suprastructura birocratică din veniturile aduse de bucătăria chinezescului. Cum se face însă că tocmai aceasta e aleasă pentru a se Constitui o societate mixtă, pentru a fi rentabilizată? Adică mai bagă partenerul ceva dolari şl apoi împărţim pe din două ceea ce cîştigăm şi aşa! A doua chestiune: brusc, restaurantul este cuprins în „complexul MINERVA", pus în aceeaşi oală cu hotelul cu care vreme de 10 ani n-a avut nici în clin nici în mînecă. Pentru că hotelul este „calul troian" pe care I-a utilizat investitorul străin şi susţinătorii săi autohtoni pentru a pune mîna pe Nan Jing. Se au în vedere, chipurile, mari operaţiuni de modernizare cărora ar trebui să le cadă victimă, şi restaurantul, modernizat doar cu vreo doi ani în urmă!
Revenind, deci, la oile noastre, să notăm că doar la cîteva zile după ce colectivul primeşte răspunsul amintit, în birourile S.C. GRAND se semnează contractul cu firma RADFREDCO IMPEX S.R.L., societate israeliană (din sorgintea lui „Dona“, oare?). Totul se face pe ascuns, nu cumva să se afle şi — după cum au lăsat să se înţeleagă unii şefi ai societăţii, în urma unor presiuni constante din partea domnului ministru al turismului, Grigoruţ. Nu ştim şi nu băgăm mîna în foc că domnul Grisoruţ ar fi făcut astfel de presiuni, dar ştim că domnia sa are relaţii mai mult decît cordiale cu Israelul şi cu reprezentanţi ai unor cercuri de afaceri de
pe acolo, aşa că n-ar fi exclus. Nerăbdarea celor de la Nan Jing a fost sistematic temperată „de sus“, pe motiv că nu e nimic serios, că e ceva doar de ochii lumii, în timp ce domnul Rabinovici, preşedintele amintitei societăţi, inspecta cu interes anexele şi restaurantul...
Încă o dată, nu punem sub semnul îndoielii bunele intenţii ale partenerului care, nu-i aşa, e firesc să-şi dorească a prinde un asemenea chilipir. Punem , însă la îndoială bunele intenţii ale unora dintre cei implicaţi în această afacere, dubioasă din capul locului, atîta timp, cît Nan Jing-ul nu avea nevoie să fie „ajutat" prin asemenea cooperări. De ce n-au avut în vedere cei de la S.C. GRAND punerea pe picioare prin cooperare internaţională a altor unităţi, nerentabile? De ce s-a procedat în mare secret si cu fereală la organizarea unei licitaţii la care participarea primilor interesaţi — lucrătorii unităţii — a fost împiedicată? Cine înnoadă iţele acestei afaceri care, pînă la proximele clarificări, rămîne una dubioasă? Am mai lansat cîteva semnale pe această temă. Ministrul Comerţului şi Turismului a făcut, însă, ureche surdă şi şi-a văzut de treabă. Credem că e momentul ca această tranzacţie - una dintre multe altele - să fie făcută transparentă. Dacă nu o va face ministerul, o vor face celelalte instituţii de resort. Prezentul articol poate fi considerat tocmai ca o notificare.

Octavian ANDRONIC

Ziarul Libertatea din 17 februarie  1992, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 17 februarie  1992, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 17 februarie  1992, pag. a 5-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 17 februarie  1992, pag. a 8-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

MARLBORO dă buzna in România

"Calul Troian" este discoteca VOX MARIS

Sîmbătă seara, la VOX MARIS, mare show mare: ceremonia de deschidere a primului club din România creditat şi sponsorizat de cea mai importantă firmă mondială producătoare de tutun:     PHILIP MORRIS. De sîmbâtă, deci, cocheta discotecă de la C.C.A. se numeşte "VOX MARIS MARLBORO NO 1 CLUB" şi evenimentul a fost marcat de un spectacol pe potriva sponsorului: parada modei, concert, bufet cu şampanie şi icre de diferite culori, personalităţi politice, economice, de cultură şi odihnă. I-am identificat pe Ia mese nu neapărat într-o ordinie anume, pe celebrul nostru tenisman Ilie Năstase, pe actorul şi profesorui Mircea Albulesou, asaltat de studentele şi absolventele recunoscătoare, pe Ştefan Bănică Senior, alături de Ştefan Bănică Junior împreună cu Cristina Ţopescu, pe patronul firmei internaţionale  Bucureşti — Berlin, domnul Sandu Faig împreună cu consulul german Horst Wendrich, pe patronul firmei Grafitti, domnul Cristian Burci, pe „rechinii" TV Gabriel Giurgiu, Mihai ,Tatulici şi Petre Popescu, pe patronui cofetăriei Ana, pe doamna şi domnul Adrian Sîrbu (firma MEDIA PRO), pe domnul Dinu Rizescu, patronul firmei PROSPERIMPEX şi posibil consilier municipal din partea partidului Liber-Schimbist... Masa de onoare a fost rezervată ministnului de externe Adriain Năstase, cu soţia, care a ţinut să acorde, prin prezenţa ea, o semnificaţie deosebită cooperării cu o firmă de talia lui Philip Morris. Prestigiul mesei de onoare a sporit brusc odată cu apariţia spectaculoasă, în plin show, a liderului naţional FSN, domnul Petre Roman, însoţit de data asta nu de vreun membru al Colegiului Director, ci chiar de doamna Mioara Roman, îmbrăcată într-o rochie de culoare verde şi de fiica lor, în negru. Pe acest fond, Loredana Groza, aflată în plin recital, a ţinut să dedice oaspetelui în mod sugestiv .cunoscutul cîntec spaniol „VOLARE“. A zbura, adică. N-am înţeles subtextul... Spectacolul a debutat printir-o şocantă paradă a modei, cu modele create de Dorina Levinţa şi Dan Coma. Modele îndrăzneţe, prezentate de fete frumoase care învaţă să meargă tot mai bine, principalul element de noutate aduicîndu-i diferitele variante de cilindru puse pe capul manechinelor. Printre participanţi s-a numărat — din off — şi actorul Ion Caramitru care a declarat, scurt şi convingător, „bună seara iubito!“, restul dialogului fiind susţinut, muzical, de Loredana Groza. Un cert interes printre spectatori a stîrnit şi prezenţa lui Valentin Ceauşescu, în calitate de simplu cetăţean „cazat" la masa lui Iile Năstase. După terminanrea spctacolului oaspeţii s-au amastecat pe la mese, plecarea intempestivă a liderului naţional concentrând asupra sa toate flashurile fotoreporterilor şi operatorilor. Am surprins un scurt dialog între domnul Adrian Năstase şi domnul Sorin Nicolau, patronul unei importante firme de taxiuiri marca Mercedes, de natură să aducă unele clarificări legate de economia de piaţă. („Domnule ministru, iertaţi-mă că vă întreb: Dumneavoastră ce leafă aveţi?" „27.000 de lei", „Pai bine, domnule, la mine ultimul şofer are 30.000 !“. „Vă rog să-mi rezervaţi şi mie un loc după alegeri. Conduc bine, şi Mercedes-ul e o maşină care-mi place!"). După vizita de rigoare la bufetul cu şampanie şi icre negre, dansul a fost deschis de perechea Adrian şi Dana Năstase, urmaţi ca la un semnal de un mare număr de invitaţi. Gazdă neobosită, patronul Nicuşor Năstase a reuişit să acorde atenţia necesară tuturor invitaţilor, spre satisfacţia managerului pentru Europa de Est al firmei Philip Marris, domnul Marco Teribilini care, în alocuţiunea sa, a ţinut să atragă atenţia asistenţei că după „fosta" Iugoslavie, România este prima ţară din blocul de est în care concernul său a declanşat acţiuni de promoţie şi sponsorizare. Nu ne rămîne decît să urăm, să fie cu noroc. (And. O.)