Publicat: 17 Ianuarie, 2020 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990?

ÎN VIZITĂ LA "LIBERTATEA"

Regizorul Lucian Giurchescu:

"DORESC SĂ LUCREZ DIN NOU ÎN ROMÂNIA"

Pe regizorul Lucian Giurchescu nu l-am mai văzut din vara lui 1979. In toamna acelui an avea de onorat un nou contract la Teatrul municipal din Aarhus (Danemarca) şi n-a mai revenit. L-am reîntîlnit, în redacţie, datorită unui aparat telex. Povestea acestui aparat este o mărturie a solidarităţii umane ce înconjoară acum România liberă. Deci, cineva de la societatea daneză de aparatură electronică "Vejborg-Tele Punkt" a văzut pe micul ecran un interviu acordat de un coleg de-al nostru Televiziunii suedeze, în care se vorbea despre precaritatea înzestrării tehnice a redacţiei şi tipografiei. Cum îi putem ajuta? Mai întîi vom trimite un telex. S-a luat legătura cu profesorul Pehrsson, a cărui soţie, doamna Berindei, este româncă. Ea i-a telefonat lui Lucian Giurchescu, care tocmai se pregătea să revină în România. A preluat, deci, aparatul şi ni l-a transmis la Aeroportul Otopeni.

- Domnule Giurchescu, vă asigur că nici colegii de teatru, nici publicul bucureştean nu v-au uitat. Nu v-au uitat spectacolele, care s-au mai jucat şi după plecarea dumneavoastră (fireşte, fără nume pe afiş), între care "Livada de vişini" de Cehov, sau "Plicul" de Liviu Rebreanu, montate la Teatrul de Comedie, pe care l-aţi slujit aproape douăzeci de ani, dintre care vreo zece ca director. Scopul principal al revenirii dumneavoastră?

- În primul rînd să văd cu ochii mei ce s-a petrecut în ţară, această minunată revoluţie a tineretului; ale cărei multe, foarte multe imagini le-am urmărit la televizor, în Danemarca. Să nu uit. Cele două televiziuni daneze au organizat un show, în urma căruia s-au adunat ajutoare pentru români în valoare de 19 milioane de coroane. Mi-am revăzut rudele, prietenii, am început să mă întîlnesc cu colegii de teatru. În cele două săptămâni cât voi rămîne în Bucureşti, doresc să văd spectacole.

- Prea puţini ştiu amănunte despre activitatea dumneavoastră regizorală desfăşurată, zece ani, în lume. Pe scurt, ce aţi făcut?

- Am montat multe spectacole în Danemarca (la Aarhus, dar şi la Teatrul Regal din Copenhaga), în Suedia, Canada, Israel etc. între acestea se numără "Pelicanul" de Strindberg, "Rinocerii" de Eugen Ionescu, "Femeile savante" de Molière, "Trei surori" de Cehov, "Opera de trei parale" de Brecht, ca să amintesc doar cîteva piese cunoscute. În februarie voi pleca în Canada să perfectez un contract pentru a pune în scenă o dramatizare proprie după memoriile marelui balerin Nijinski. La Aarhus voi ţine cursuri la Şcoala de teatru.

- Ce vă doriţi la o viitoare revenire în România?

- Dacă mi se va ivi prilejul (colegii de la teatru mi-au şi vorbit despre asta) doresc să lucrez din nou în România.

Eugen COMARNESCU

AZI        

I.C.V.A. mulţumeşte pe această cale participanţilor la manifestaţia din 12 ianuarie pentru sprijinul acordat în îndeplinirea planului de achiziţii a sticlelor goale.   

Pentru bucureştenii care doresc să obţină un paşaport turistic

Bucureştenii care doresc să obţină un paşaport turistic se vor prezenta la circumscripţia da poliţie de care aparţin cu domiciliul astfel: la circumscripţiile 3 - pentru cei domiciliaţi în sect. 1; 8 pentru sectorul 2, 12 pentru sectorul 3, 14 pentru sectorul 4, IV pentru sectorul 5 şi 20 pentru sectorul 6, unde vor completa o cerere tip de o jumătate de filă (vechiul formular conţinea 8 file) şi vor depune 2 fotografii 5/4, precum şi o chitanţă CEC pentru suma de 65 lei. După depunerea cererii, paşaportul va fi eliberat solicitantului in minimum 2 zile şi maximum 20 de zile, solicitantul urmînd să ) prezinte, la ridicarea acestuia, o chitanţă CEC pentru suma de 250 lei - costul actului. Paşaportul dă dreptul la călătorii, fără vize de intrare, în Iugoslavia, Bulgaria, U.R.S.S., Ungaria, Cehoslovacia, R.D.G., precum şi în Austria, Norvegia, Turcia, Finlanda, Cipru, San Marino, Mexic, Costa Rica, în unele state africane cu care există convenţii de desfiinţare a vizelor. Cu celelalte state este necesară viză de intrare, care se obţine de la ambasadele acestor ţări la Bucureşti.

La ieşirea din ţară, cetăţenii trebuie să prezinte două adeverinţe - una de la unitatea în care lucrează şl una de la circumscripţia financiară, din care să rezulte că nu au datorii, avînd data eliberării în interiorul a 15 zile. Pensionarii vor depune talonul de pensie. Turiştii nu au voie să treacă frontiera cu livretul militar.


​Pag. a 2-a


Chestiunea zilei

​Caricatură de ANDO


​Pag. a 3-a

Precizări

Ieri, la orele 12-12.30, m-am pomenit la uşa apartamentului în care locuiesc cu o echipă de "ziarişti străini" (erau patru persoane), pe neanunţate, fără a avea, deci, nici o înţelegere pentru realizarea unui interviu. Da, fiindcă acesta era scopul impetuoasei lor a-bordări: realizarea unui interviu (in cinci, cum se spune, nu in doi). Despre ce?! "Despre cartea pe care aţi scris-o despre Ungaria". Am refuzat, bineînţeles, ţinînd cont de faptul că eu nu am scris nici o carte despre Ungaria. Am scris o carte despre Transilvania - "Cuvînt despre Transilvania" -, ceea ce e altceva, după cît se pare, cartea, aceasta fiind denigrată violent de către neo-revizionişti, din punctul lor de vedere, desigur. Dar asta nu înseamnă că eu mă dezic acum de ceea ce am scris in 1982 (despre Transilvania şi nu despre Ungaria, să fie clar), aşa cum nu mă voi dezice niciodată de "Toamnă fierbinte", ocupaţia horthystă a unei părţi din Transilvania fiind un fapt concret de sinistră aducere aminte. Tocmai asta vroiam să spun, ca să nu mai fiu abordat de nimeni în chip atît de ultimativ şi de provocator: că nu retractez nimic din ceea ce am scris în aceste cărţi, pe care intenţionez să le retipăresc în ediţii noi, urmînd ca abia atunci să realizez, eventual, un interviu, numai cu un ziarist însă, nu cu patru, şi în condiţii de civilitate minimă - unde nu-i civilitate neputînd să existe nici frăţietate.

ION LĂNCRĂNJAN

TELEGRAMĂ

adresată de domnul IOSIF CONSTANTIN DRĂGAN ministrului apărării naţionale, general de armată NICOLAE MILITARU

"Ca nou şef al glorioasei armate române, care - după sacrificarea ignobilă a ministrului apărării naţionale ce a refuzat să ordone masacrarea fraţilor de sînge, a arătat încă o dată întregii lumi loialitatea faţă de popor, valoarea morală şi puterea de sacrificiu a soldatului român pentru apărarea patriei nemuritoare şi a neamului nostru româ-nesc, în acest crud şi sîngeros război civil provocat de odioşii tirani şi terorişti internaţionali care au înar-
mat bande de securişti infami şi mercenari, străini contra paşnicilor români care cereau pîine şi libertate, vă adresez dumneavoastră şi întregii armate române expresia celor mai vii sentimente de admiraţie pentru eroismul şi biruinţa obţinută cu mari jertfe asupra inamicilor interni, care a ridicat prestigiul în străinătate al neamului nostru, decăzut şi înjosit de fosta dictatură, biruinţă ce a redat sentimentul mîndriei naţionale".


​Pag. a 4-a 

Le Nouvel Observateur: MONŞTRII SUB LUPĂ (Il)

- Fabulosul document asupra lui Ceauşescu marchează, totuşi, limitele televiziunii -

Săptămînalul francez "Le Nouvel Observateur" dedică, în primul său număr din acest an, aproape nouă pagini corespondenţelor din România. Titluri ca "Atunci cînd peste tot democraţia îşi ia revanşa". "Sfîrşitul Bărbuleştilor", "Fericirea poetului", Ultimele zile...", marchează interesul deosebit de care se bucură în continuare revoluţia română, evenimentele care se derulează în ţara noastră după doborîrea dictaturii. Am ales pentru a vi le prezenta, consideraţiile pe care Françoise Giroud le face asupra documentarului realizat la procesul intentat cuplului da tirani, autentic "best seller", retransmis de mai toate reţelele de televiziune din lume.

"Mussolini a fost masacrat de mulţime, Hitler s-a sinucis, Stalin s-a stins în patul său, Ceauşescu a mers la moarte practic sub ochii noştri. Fabulos documentul pe care "5" a avut curajul să-l difuzeze integral. Ne-a făcut aproape rău să constatăm că omul nu era chiar antipatic. Nu-şi purta sufletul pe chip. L-am fi vrut hidos, marcat de dementă. Dar fostul cizmar avea aerul unul bătrin ţăran autoritar, nimic altceva.
Văzindu-l cum îsi frăminta căciula de astrahan, uitindu-se la ceas, ai fi vrut să fie un oarecare. Era, însă Diavolul în pijama!

Ea, ea semăna cu o turistă care şi-a pierdut valizele, după o noapte petrecută în aeroport. Deloc frumoasă, cu fata ei lungă, dar nu respingătoare. Ordinară. Gestul prin care el a încercat de mai multe ori să o facă să tacă părea afectuos, conjugal. Aşezaţi la masa de melamină, aveai impresia că aşteptau o cafea. Nu moartea, nu, aplombul lor era intact, sperau încă în partizanii lor, ignorau faptul că soarta le fusese hotărită. La întrebările puse de vocea unui procuror invizibil, Ceauşescu dădea din cap, excedat parcă de ceea ce i se întîmpla. Fabulos document.

Incomparabilă în transmiterea emoţiilor "la cald", televiziunea este săracă, în revanşă, la capitolul analizei. Înţelegerea evenimentelor a suferit întotdeauna o întîrziere în fata electronicii. Nu este vorba despre modul de funcţionare al cutiei cu imagini, nici la noi nici în altă parte. Pretutindeni, cînd vrei să vezi, deschizi televizorul, cînd vrei să înţelegi, citeşti ziarele. Dar peste tot se organizează aceleaşi eterne mese rotunde la care nimeni nu are timpul să dezvolte un raţionament. Cîteodată para să plutească ceva în aer. Ca acest dialog, între doi români: "O persoană din trei este securist", spune unul. "Nu", zice al doilea, "nu sint mai mulţi de unu din opt". Dar aşa se văd românii între ei. Este infernul postum pe care ni l-a lăsat Ceauşescu. Un infern postum...

Este desigur, un mod de a privi lucrurile. De la distantă. Instalat comod într-un fotoliu, într-o încăpere bine încălzită si avînd în mînă o ceaşcă de cafea aburindă. Atunci, da îti pot apărea, el ca un bătrîn ţăran autoritar, ea ca o turistă nedormită. Dar atunci cînd i-ai văzut, zi de zi, vreme de două decenii, în cuprinsul celor două sau trei ore de emisie, într-o cameră înghetată, după o zi de extenuantă alergătură după "ceva" de mîncare, imaginîndu-ti gustul unei cafele veritabile în timp ce-ti înghiţi nechezolul cu noduri, sentimentele nu mai pot fi aceleaşi. Nu-ţi mai poţi permite nici măcar indiferenta. Dar, cum spuneam, depinde de unde priveşti problema: de la Paris sau de la Bucureşti...

Octavian ANDRONIC

Dosare ale poliţiei secrete din R.D.G., se află sau nu în România?

BERLIN. - Un înalt funcţionar al Consiliului de Miniştri din R.D.G., Manfred Şauar, a dezminţit zvonurile potrivit cărora dosare ale poliţiei secrete din R.D.G. (STASI) ar fi fost remise securităţii din România, înainte de căderea regimului Ceauşescu, informează agenţia France Presse. Întrebat de participanţii "Mesei Rotunde", Sauer a declarat că factorii responsabili însărcinaţi cu desfiinţarea securităţii din R.D.G, i-ar fi declarat "intr-un
mod credibil" că dosarele nu au fost trimise în România.

Anterior, pastorul Rainer Eppelmann, membru al partidului "Reînnoirea Democratică", a informat că un întreg tren de marfă ar fi transportat dosarele în România. Potrivit declaraţiilor pastorului, un membru al preşedinţiei partidului său ar fi constatat, în timpul unei vizite recente în România, că dosare ale securităţii est-germane s-ar fi aflat în localuri ale securităţii române.