Publicat: 20 Iunie, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992

 

Ziarul Libertatea din 20 iunie 1992, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 20 iunie 1992, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 20 iunie 1992, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 20 iunie 1992, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 20 iunie 1992, pag. a 5-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 20 iunie 1992, pag. a 6-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

 

Gura lumii IN IMAGINI

AMBIDEXTBU

Cartea între cerere si ofertă

Expresie a economiei de piaţă, un tîrg nu poate să fie decît o piaţă a economiei: de carte, de timp şi, mai ales de bani. Au dovedit-o, prin risipa lor scandaloasă, cei care au oferit, cei care au privit şi, mai ales, cei care au tîrguit în complexul expoziţional de la Teatrul Naţional. Ce? Cum? Cit? Unde? Cine? De ce? Gura lumii nu (mai) poate fi închisă...
Auzind, crin gura lumii neacademice că academicianul Marin Sorescu are de gînd să cedeze Nobelul în favoarea sa, academicianul ŞTEFAN AUGUSTIN DOINAŞ a cugetat adânc: E ceva sublim in Danemarka literelor, din moment ce o asemenea revelaţie are loc exact în momentul cind marele nostru editor Cornel Popescu dă peste cap paharul jubiliar!
Fii fericit, scumpe FANUŞ NEAGU: înainte, preţul unui roman de-al tău nu depăşea două halbe de bere românească! Progresul pe culmile căruia ne prăbuşim acum este vertiginos: cel mai modest roman, nu de-al tău, ale tale sînt toate geniale, nu pridideşti să-l iei cu mai puţin de zece halbe de Azuga, Chitila fiind intr-o perpetuă construcţie. Deşi eu, ROMUL MUNTEANU, nu sînt doctor in economie, ci doar în filologie, deduc că puterea de cumpărare a scăzut însutit, in timp ce potenţialul de vinzare s-a diminuat doar de o mie de ori! Concluzia este mobilizatoare: „Cine are carte are parte‘. De ce?

Marile bombe ale Tîrgului de Carte, a pronosticat DAN ZAMFIRESCU, sînt scrise de doi deţinuţi politici • Petre Ţuţea şi Dumitru Popescu: „între Dumnezeu şi neamul meu"; „Timpul lepros". Unul a fost aruncat în puşcărie de viitori comunişti, celălalt este ţinut în puşcărie de foşti comunişti îi uneşte consecvenţa faţă de crezul lor, marcă sigură a intransigenţei lor spirituale. Unul era idealist, celălalt era materialist. Acum e invers unul a devenit materie, celălalt se transformă în spirit. „Laudă materiei“, spune Călinescu. „Laudă spiritului", îi răspunde Popescu. Numai Zamfirescu laudă şi materia şi spiritul ce se ignoră şi se devoră reciproc!
Vizitatorii Tîrgului de Carte au fost primiţi cu atîta căldură, la etajele III şi IV ale Teatrului Naţional, încît înaltul poet FLORIN COSTINESCU a trăit pe viu ecuaţia emersoniană: „Talentul e 99 Ia sută transpiraţie şi 1 la sută inspiraţie“...
Poezia e o chestiune de inteligenţă, nu de sentiment proclamă domnul EUGENE VAN ITTERBEEK, secretar general al Biroului European pentru Promovarea Poeziei. Cind întreaga omenire va gîndi în metaforă n-o să mai fie vieţuitoare teafără; microbul Eric va produce o mutatie senzaţională în peisajul elitei mondiale. Deja avem atîtia preşedinţi dramaturgi, poeţi, eseişti, actori sau chiar regizor şi scenarişti, in meseria lor desăvirşiţi artişti. Ca să nu fie literă moartă, politica are o singură salvare: să fie artă pentru artă.
Parcurgind în zie-zag „cel de-al treilea clasicism românesc’’, cum l-a clasificat un clasic clasat, am ales pentru PRIM-PLA-NUL epocii Nicolae Manolescu pe cei 12 apostoli ai credinţei mele critice, mărturisea ALEX ŞTEFAN ESCU. Ei nu puteau să fie decit piosul Eugen Barbu, sfiosul Cornelia Vadim Tudor, austerul Fănuş Neagu, evlaviosul Radu Theodoru, cucernicul Romulus Vulpeseu, esotericul Dan Zamfirescu, smerita Florica Mitroi, suavul Mihai Ungheanu, etericul George Alboiu, delicatul Florian Popa Micşan, liricul Leohard Gavriliu si subtilul Alcibiade.

Fotografii realizate de Lucian Crisan

Dacă rămin intact pînă la epuizarea „Timpului lepros", parcurs de Dumitru Popescu în asezămîntul special din suburbana Jilava, se imbărbăta DUMITRU THEODORU, mă bate gindul si schimb direcţia Editurii „INTACT» ca o chilie de mănăstire unde să-mi scriu netulburat amintirile Intacte dintr-un timp atit de tact(ic). Ar fi best-sel-lerul acestui sfirşit. De mileniu...
Deşi cititorii săi sînt în vacanţa mare, poeta DANIELA CRASNARU nu părăseşte nici fotoliul directorial de la Editura „Ion Creangă" şi nici banca deputaţilor de pe Dealul Mitropoliei pînă la viitoarele alegeri generale. Dacă data acestora a fost fixată, încă nu s-a stabilit cine, unde şi de ce candidează. Şi-ar fi păcat.    
Prezentînd „Raiul inocenţilor" de Lidia Stăniloae istoricul literar MAGDALENA POPESCU-BEDROSIAN, directoarea „Cărţii Româneşti “, se ia cu mîna de cap: Nu inocenţii ne lipsesc, ci CENŢII!

PRESA ACUM 50 DE ANI

• M.S. Regina Mamă Elena printre răniţii îngrijiţi în aşeză-mintele Sale spitaliceşti • I.P.S. Patriarh Nicodem a luat parte la închiderea cursurilor şcolare de pictură bisericească • "De la adjectiv la interjecţie", conferinţa d-lui I.A. Basaarabescu la Ateneul Român • Măsuri luate în Franţa pentru eliminarea influenţelor evreeşti din economia naţională • Urmărirea şi pedepsirea celor care uzează de cartelă în mod fraudulos • Ce se poartă în Europa, va arată noul număr al revistei germane de modă MODENWELT • Măsuri severi contra comuniştilor în Argentina. Marea majoritate a agitatorilor sunt evrei • La Băneasa Trap. O reuniune de outsi deri • Majorarea preţurilor hârtiei de tipar • Obligativitatea declarării terenurilor virane. Ele vor fi închiriate doritorilor de a le cultiva • De la CFR. Transportul ţărâţelor. Transportul pieilor de miel, oaie şi cârlan • Cronica dramatică Teatrul Municipal: „Heidelbergal de altă dată“, piesă în 5 acte de W. Forster • Politica locuinţei. Pentru un pian naţional de locuire Perceperea drepturilor de autor pentru, executarea în public a operelor muzicale • De la producţia de război la producţia de pace. • Cum s’a produs atacul aerian american asupra Japoniei. Aproape toate avioanele americane au fost doborîte • Cultivaţi cânepa îndemnul ministerului agriculturii • D. Mareşal Antonescu a hotărît împroprietărirea ostaşilor cari s'au distins în războiul actuă precum şi a urmaşilor acestora. Împroprietăririle se vor face în Basarabia şi Bucovina, Comunicat • Sărbătorirea întemeierii Romei la sediul fasciilor din Bucureşti • Foot-ball, Sportul Studenţesc, mai eficace, a învins pe Venus cu 2-0 (1-0). Unirea Tricolor a învins Juventus cu 3-0 (1-0). Punctele au fost înscrise de Sonny Niculescu (2) şi Crăciunoiu

„ŞTIINŢA ŞI IRAŢIONAL"

Conferinţa d-lui Gr C. Moisil, despre care „Universul" consideră că: „Cercetările d-lui Moisil se plasează astfel pe linia clasică a filosofiei româneşti, care începând cu Titu Maiorescu şi continuând cu prof. I. Petrovici, a pus logica pe primul plan al preocupărilor filosofice".

EXPOZIŢIA ANTIMASONICĂ

D. Mareşal Ion Antonescu a vizitat expoziţia antimasonică dela Şosea, organizată de Preşedinţia Consiliului de Miniştri pentru o cât mai dreaptă luminare a publicului românesc în tainele francmasoneriei. Expoziţia cuprinde o întreagă serit de simboluri, figuri, legende, aspecte, cuvinte şi semne cabalistice, toate măestrit alese pentru a da imaginea cât mai fidelă a ceremonialului mason. 

DISCURSUL FUEHRERULUI

Ziarul „Universul" publică discursul Fuehrerului în faţa Reichstagului, cu următoarele subcapitole redacţionale: „Motivele războiului"; „Doctrina Angliei: dislocarea continentului"; „Războaiele Angliei împotriva Europei"; „O catastrofă pândeşte imperiul britanic"; „Primejdia forţei oculte evreeşti"; „Adevărata tinereţe a Europei"; „Ţelurile iudeo-bolşevismului“; „Lupta Italiei"; „Atitudinea statelor europene"; „Europa declară război bolşevismului"; „Zarul destinului va fi aruncat pe câmpul de bătălie din răsărit"; „Debarcarea germană în Norvegia"; „O bătălie unică în analel luptelor; „Sacrificiile bravilor soldaţi germani"; „Eroismu’ aliaţilor"; „înainte de toate victoria"; „Istoria va spune cine a învins iama trecută"; „Lupta contra Angliei". Ideile sînt puţine. Dar fixe!

VĂZUTE DIN AVION 
Intr-o nouă inspecţie din avion, Conducătorul Statului a observat: 1. foarte multă activitate pe câmp; 2. marginile locurilor şi dintre locuri mai bine lucrate. 3. izlazurile nelucrate; 4. curţile oamenilor în special în comunele Căldărăşti, Padona • Raviga, Principesa Elena, nalucrate, multă dezordine, cocenii, paiele, căruţele, bălegarul, răspândite peste tot şi amestceate. Ţăranii trebuie să ştie că murdăria din curte este dusă şi în casă şi odată cu ea şi boala; 5. între Lehliu şi Pantelimon, perdeaua de salcâmi a căii ferate plină de cuiburi de ciori. Premilitarii din satele vecine să le distrugă in cursul săptămînii  6. Şoseaua Lehliu-Păsărea lipsită cu totui de piatră; 7. Gospodărirea gărilor între Lehliu şi Fundulea în mare dezordine... Avionul să fi fost elicopter?

„IN BISERICILE DIN ANGLIA SE CÂNTÂ INTERNAŢIONALA"

în Trafalgar Square, din Londra, s’au putut vedea, zilele trecute, defileuri monstre de steaguri roşii, de pumni închişi, întinşi ameninţători, de secere şi de ciocane... Discursurile pronunţate de agenţii Moscovei au fost salutate cu aplauze frenetice. Deasupra tribunei trona portretul sălbatecului din Kremlin. Zilele trecute, o luxoasă maşină având drapelul roşu cu seceră şi ciocan stopa în faţa bisericii din Sf. Clement d Isiltone (dioceză a Londrei) şi, depunea în faţa intrării pe un vizitator care purta, sub braţ, un darpel roşu făcut sul. Referendul Iridel (...) eşi înaintea personajului important". Din relatare nu reiese cînd s-a produs încriminarea din titlu şi mai, ales unde?

DOMNUL CARE ŞE ÎNDOIEŞTE

Spicuim din articolul publicat în „Curentul" de Pamfii Şeicaru: „De ce nu se teme domnul care se îndoieşte într’o zi i-am rezumat situaţia: Avem de ales între a fi spânzuraţi de o cravată, sau a avea, ca şi acum, o cravată spânzurată la gît. Prin ochii lui am văzut trecînd lumina unei temeri grozave, perspectiva unei spânzurători bolşevice îl îngrozea. Sigur că ruşii trebuiesc învinşi, altă scăpare nu este, dar eu mă întreb dacă îi putem învinge (...) Poate nu ar strica să li se înlesnească acestor firavi ai. tuturor îndoielilor, acestor Haleţi ai certitudinilor româneşti, o cură de înviorare a încrederii: câteva luni pe front (...), în marea bătălie dela Kerc; am fost prezenţi ca întotdeauna"... Adică, la vatră!

„FRANŢA A OPTAT PENTRU EUROPA"

Într-o scrisoare din Paris referitoare la importanta constituirii cabinetului Laval se relatează declaraţia lui Marcel Deat, şeful R.N.P. („Rassemblement Naţional Popuiaire"): „Problema care se pune este aceia de a asigura apărarea Imperiului (...) Este evident că viitorul Franţei este în Africa şi numai printr’o acţiune a noastră, întreprinsă de cealaltă parte a Mediteranei, vom putea garanta şi asigura cel mai bine situaţia europeană a Franţei în ceea ce priveşte Legiunea de vei un tari pe frontul de răsărit ea va lua în curând un caracter oficial. Aceasta trebuie să probeze că Franţa este de acum înainte, hotărâtă să acţioneze în deplin acord cu noua Europă". A cărei capitală (şi) atunci era la Berlin...

Selecţie de Ion BUTNARU

Ziarul Libertatea din 20 iunie 1992, pag. a 8-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

DIN CULISELE GUVERNĂRII POSTREVOLUŢIONARE

Datori să răspundem aprecierilor şi observaţiilor formulate de numeroşi cititori, precizăm că „serialul" nostru nu şi-a propus şi nici nu poate că prezinte, pe larg, toate aspectele importante ale guvernării post-decembriste. Dacă ar fi să redăm doar cele mai semnificative fragmente din dezbaterile care au avut loc în şedinţele de guvern din perioada iunie 1990 — septembrie 1991 ar fi necesare aproximativ 10.000 de pagini dactilografiate. În acelaşi timp, nu este posibil să ne rezumăm -în „serialul" nostru — la desfăşurarea şedinţelor de guvern - pentru că astfel nu vom oferi cititorului o imagine cît de cit concludentă a evenimentelor din diferite etape ale procesului de tranziţie. Aşa că, inevitabil, trebuie să operăm o selecţie a faptelor şi să înfăţişăm, elemente complementare fără de care lucrurile nu pot fi înţelese intoată ţesătura lor. Acestea fiind zise, reamintim că în „episodul precedent ne-am aflat în ziua de 13 octombrie 1990, în Sala Palatului cand primul ministru, Petre Roman, a citit Raportul intitulat: „Stadiul Reformei economice şi necesitatea accejerării acesteia".    
PREA MULT DOUA ŞOCURI...

Dacă Raportul Vătăşescu, prezentat la 10 octombrie 1990, a şocat, prin lipsa de sfială în ceea ce priveşte informarea parlamentarilor, a opiniei publice asupra unor realităţi dure,  neplăcute, Raportul Roman a şocat prin mai multe elemente. În primul rînd, prin „stil". Echipa care îi asigurase „ultima formă" — Petre Roman, Adrian Severin şi Mugur Isărescu (ultimul, recomandat de primul-ministru, intr-o discuţie particulară cu unii parlamentari, ca „băiat din echipa de şoc"; băiat pentru că are numai 40 de ani şi echipă de şoc pentru că este dispus să-şi asume responsabilităţi nepopulare se străduise să marcheze o ruptură decisivă cu limbajul de lemn şi dacă ar fi să luăm în considerare opiniile exprimate în acest sens, reuşise în mare măsură. In al doilea rînd, prin formulări explicite şi prin sub-text, îşi propusese să examineze cîteva teme esenţiale care priveau raporturile cu Parlamentul şi trecerea — de la 1 noiembrie — la „liberalizarea" preţurilor.

Nu puţini au fost aceia care au înţeles raţiunea abordării ample, in Raport, a însemnătăţii Legii nr. 15/1990 (Legea privind reorganizarea unităţilor economice de stat în regii autonome sau societăţi comerciale). Era o replică întîrziată la intervenţia televizată, intempestivă a d-lui Alexandru Bîrlădeanu împotriva unor prevederi cheie ale respectivei legi. Ceea ce nu se ştia atunci şi nu se ştie nici astăzi (în iunie 1992) de către public este următorul fapt: în seara din ajunul zilei în care urmau să fie dezbătute concluzile comisiei de mediere privind textele acestei legi votate în cele două camere, la Palatul Cotroceni a venit dl Dan Marţian. L-a adus cu domnia sa pe profesorul Ionel Blaga, preşedintele Comisiei economice a Adunării Deputaţilor, cu speranţa (infirmată apoi de fapte) că va avea astfel un „aliat" în încercarea de a-l convinge pe preşedintele Ion Iliescu că trebuie, cu orice preţ — blocată legea. Datorită d-lui Vasile Secăreş, pe atunci şeful grupului de consilieri prezidenţiali, a fost posibilă „pătrunderea" la conclavul din noaptea cu pricina (discuţia s-a terminat în zori) a d-lui Adrian Severin, ministru asistent al primului-ministru. Astfel, raportul de forţe a fost net de partea „partizanilor" legii, (3 la 1) preşedintele optînd — pînă la urmă — pentru continuarea firească a procesului de dezbatere şi adoptare a acestui act normativ foarte important pentru declanşarea Reformei.

Momentul pe care îl evocăm acum, în 1992, are — cum se vede — o anume semnificaţie. Acum înţelegem mai bine ce s-a întîmplat în urmă cu aproximativ doi ani pînă la prezentarea de către Guvern a proiectului de aet normativ care avea să devină Legea nr. 15/1990, unele cercuri parlamentare
(şi nu numai), nu luaseră în serios obiectivele din Declaraţia—program a d-lui Roman din 28 iunie 1990, considerînd că „teribilismul" tinerilor guvernanţi va fi „bine temperat", ţinut sub control. Iată, însă, că proiectul legii la care ne referim demonstra caracterul decis al acţiunii guvernamentale ceea ce nu corespundea (ci dimpotrivă, se situa la polul opus) viziunilor perestroikiste ale unor nostalgici. Şi atunci măsurile preconizate în Raportul din 18 octombrie 1990 al primului— ministru aducea noi dovezi în sprijinul ideii de bază care orienta acţiunea guvernamentală cotinuarea Reformei pe o zonă mai întinsă şi în ritmuri mai intense după breşa făcută prin Legea nr. 15 din 1990. Neconformiştii din Guvern n-aveau de gînd să se „cuminţească “. Lucrurile se complicau pentru nostalgici şi ca efect al reacţiei pozitive a majorităţii covir-şitoare a parlamentarilor la Raportul din 18 octombrie. Şi atunci.

DIN NOU, CONSENS

La încheierea prezentării Raportului s-au auzit aplauze. De la masa prezidiului, s-a ridicat preşedintele Senatului care conducea şedinţa. DL Alexandru Bîrlădeanu a ţinut să spună: „Mulţumim domnului prim—ministru pentru Raportul domniei sale pe care acum imediat după ascultare, nu putem să-l considerăm decît ea extrem de substanţial, ca un Raport care într-un regim de cea mai severă economie verbală, a abordat problemele fundamentale ale economiei noastre din momentul de faţă şi a atins punctele nevralgice ale acestei economii";

Cei din prezidiul şedinţei comune s-au îndreptat, pe timpul pauzei, spre culisele scenei de la Sala Palatului. Aici reporterul a avut posibilitatea să consemneze cuvintele pe care dl Alexandru Bîrlădeanu le-a adresat d-lui Petre Roman: „Acum am înţeles strategia voastră. Intr-adevăr, acesta este un program adevărat!“

Primul ministru a recepţionat remarca drept o apreciere pozitivă ceea ce avea să-l coste... Dar, să nu anticipam

Dezbaterile consacrate Raportului n-au început imediat deoasrece dl Roman ti-ebuia să plece peste hotare cum probabil mulţi cititori îşi reamintesc, cu prilejul „turneului" de la finalul lui octombrie 1990, primul— ministru român a semnat, la Bruxelles, acordul comercial al ţării noastre cu Piaţa Comună, a avut tot aici — o întrevedere cu dl Manfred Woerner, secretarul general NATO (prima la acest nivel), la Strasbourg a purtat negocieri cu d-na Catherine Lalumiere, secretar general al Consiliului Europei, iar la Paris a fost primit de preşedintele Francois Mitterrand care a declarat că va da curs invitaţiei de a vizita România în primăvara anului 1991. Nu intenţionam să comentăm rezultatele „turneului". Dacă tot ne propunem să rememorăm cadrul istoric, este suficient să ne gîndim la faptul că în octombrie 1990 era încă extrem de puternic ecoul internaţional nefavorabil al evenimentelor din 13-15 iunie 1990...

Să revenim însă la dezbaterile parlamentare. La 25 octombrie s-au reunit cele două camere pentru a începe dezbaterea Raportului prezentat — tot în Sala Palatului — cu 6 zile în urmă. Era de faţă şi primul—ministru.

In numele FSN au vorbit liderii grupurilor din Senat şi Adunarea Deputaţilor. Pentru caracterizarea cuvîntului lor recurgem la o sursă care nu poate fi acuzată că a făcut „jocul", opoziţiei. Tată ce scria ziarul „AZI", în editorialul semnat de d-na Cici Iordache-Adam; Din păcate, intervenţiile purtătorilor de cuvînt ai FSN — senatorul Vasile Văcaru şi deputatul Liviu Mureşan — s-au situat sub toate aşteptările. Vorbe frumoase, aprecieri prin metafore, mai mult sau mai puţin inspirate, expresii de duh (potrivite mai cu rînd pentru o campanie
electorală) şi prea puţină analiză".

În ceea ce priveşte celelalte poziţii, prezentăm cîteva mostre.

Radu Câmpeanu (preşedintele PNL): „Considerăm că Reforma de care a vorbit primul—ministru este indispensabilă. I-am sus d-lui Roman: „Este a doua oară cînd ne luaţi programul!"

Ion Raţiu (liderul grupului parlamentar PNŢCD din Adunarea Deputaţilor); „Eu sînt foarte mulţumit... In ultima sa formulă, programul Roman nu este decît o versiune atenua, tă a aceea ce am susţinut eu tot timpul".

Vida Iuliu (deputat UDMR); „Reforma este concepută corect. Trebuie însă accelerată".

Mihai Bălănescu (pe atunci, deputat MER): „Recomand Guvernului mai mult curaj în aplicarea programului de Reformă".

Dumitru Teaei (deputat PDAR): „Apreciem în mod deosebit atît sinceritatea Raportului cît şi soluţiile pe care ie propune".

Ne oprim aici cu exemplificările deoarece şi celelalte aprecieri sînt asemănătoare celor de mai sus. Ar mai fi însă CEVA de consemnat.

ADEVĂRUL CARE FRIGE

In şedinţa comună din 25 octombrie, puţinele rezerve exprimate în timpul dezbaterilor s-au referit numai la cererea Guvernului de a i se acorda urnele drepturi privind emiterea - pentru cazuri urgente — a Hotărîrilor şi Ordonanţelor care vizau instituirea de taxe şi termenele de aplicare a cîtorva legi. In schimb, în şedinţele comune din 1 şi 7 noiembrie accentul s-a pus pe rnăsura de „liberalizare “ a preţurilor intrată — intre timp — în vigoare. Manifestaţiile de protest desfăşurate în imediata apropiere a Sălii Palatului influenţau considerabil starea de spirit a multor parlamentari. Pentru a se lămuri cât de cît lucrurile, preşedinţii celor două camere s-au înţeles cu primul—ministru ca la şedinţa din 1 noiembrie să prezinte unele explicaţii d-nii Eugen Dijmărescu (ministru de stat) şi Theodor Stolojan (ministrul finanţelor)

Cum în expunerea d-lui Dijmărescu, s-a afirmat că Hotărîrea Guvernului privind trecerea la „liberalizarea" preţurilor fusese transmisă Parlamentului Ia 18 octombrie, s-a redeschis o aprigă dispută pe o temă la care ne-am referit în precedentul „episod" a fost sau n-a fost informat Parlamentul (şi, în general, opinia publică) în legătură cu măsurile care urmau să fie aplicate începînd de la 1 noiembrie?

Din explicaţiile date de dl. Dan Marţian a rezultat că respectiva Hotărîre a fost trimisă la 19 octombrie, dar fiind vineri, textul a ajuns la „Monitorul Oficial" abia luni 22 octombrie. Cei care lucrează la „Monitorul Oficial" au constatat (tot potrivit afirmaţiei d-lui Dan Marţian) unele necorelări terminologice. Din proprie iniţiativă au oprit tipărirea Hotărîrii. Dl Dan Marţian a mai spus că s-a încercat contactarea conducerii Guvernului (de către lucrătorii „Monitorului Oficial"?), dar fără succes în consecinţă, după două zile, la 24 octombrie lucrătorii de la „Monitorul Oficial" au decis (?!) să publice textul prezentat iniţial de Guvern. Cînd credeţi că s-a tipărit Hotărîrea? La 31 octombrie; Şi aceasta, în condiţiile în ţare lucrătorii de la „Monitorul Oficial" dovediseră, de multe ori că pot să tipărească de astăzi pentru astăzi texte mult mai lungi.

Odată cu această ciudăţenie cel puţin alte două fapte, (alături de cele prezentata în „episodul" anterior) confirmă larga circulaţie a Hotărîrii cu pricina înainte de 1 noiembrie 1990.

Presa scrisă şi Radioteleviziunea au publicat şi respectiv, transmis numeroase declaraţii ale participanţilor străini la TIB ’90 prin care au salutat precizările oficiale ale d-lui Eugen Dijmărescu, privind intenţiile guvernului în legătură cu un nou curs de schimb leu/dolar, deschiderea licitaţiilor valutara şi „liberalizarea" preţurilor. Un alt fapt îl constituie conferinţa de presă desfăşurată, la 26 octombrie 1990, sub egida Cartelului sindical ALFA, Alianţei Intersindicale, Confederaţiei „Hercules", la care dl dr. Constantin Cojocaru a combătut cu textul Hotărîrii în faţă (de unde l-a „procurat"?) intenţiile Executivului. 

Cît despre dreptul Guvernului de a adopta o asemenea Hotărîre trebuie
spus că ea era prevăzută in articolul 48 al Legii nr. 15/1990 (din nou trebuie să evocăm această lege!), iar Parlamentul a fost informat, pe larg despre ea prin Raportul primului-mi-nistru din 18 octombrie. In general, se cere observat că este absurd să pretinzi ea fiecare Hotărîre a Guvernului să fie adoptată după avizul Parlamentului. În acest caz, Executivul n-ar mai fi abilitat să adopte acte normative. Şi atunci cum ar mai guverna?

Dar, să admitem că era vorba de o Hotărîre deosebită, ceea ce impunea o atitudine deosebită. Dacă Parlamentul ar fi considerat că trebuia să intervină ar fi avut două posibilităţi: să accepte sau să respingă măsurile preconizate de Guvern. N-a făcut nici una, nici cealaltă, apreciind astfel că era de resortul Executivului să acţioneze, aşa cum declarase oficial primul-ministru şi cum se prevedea într-un act normativ perfect legal.

Cît despre cererea privind acordarea dreptului special privind emiterea unor Hotăriri şi Ordonanţe, redăm aprecierile d-lui Alexandru Bîrlădeanu: „Veţi constata că nici un drept al Parlamentului nu este cedat Executivului. Părerea mea este că acest proiect de hotărîri este pentru a sprijini Guvernul în opera lui atît de dificilă". Deci la acest capitol lucrurile se lămuriseră.

A venit însă momentul final al dezbaterilor parlamentare consacrate Raportului primului-ministru. în dimineaţa zilei de 7 noiembrie 1990,     17 parlamentari au vorbit de la tribuna şedinţei comune. S-a solicitat apoi de către participanţi o pauză. Mai erau înscrişi la cuvînt 4 senatori şi deputaţi.

In timpul pauzei, în culisele Sălii Palatului, dl. Adrian Severin a telefonat primului-ministru pentru a-l informa în legătură cu stadiul dezbaterilor şi a-l chema să asiste la faza lor finală. Atunci, dl. Bîrlădeanu a intervenit şi i-a spus d-lui Roman că prezenţa primului-ministru nu este absolut necesară deoarece nu s-au formulat obiecţii de fond la programul guvernului şi nici nu se aşteaptă ca acum la final să se întîmple altceva. Dl. Roman a rămas să-şi vadă de treburi la Palatul Victoria.

La reluarea şedinţei după epuizarea listei celor înscrişi la cuvînt a intervenit (surpriză!) dl. Bîrlădeanu. După ce a declarat că „trebuie să abandonăm odată pentru totdeauna acest sistem de oglinzi deformate în care am trăit în domeniul preţurilor", a cerut să se amîrie aplicarea măsuilor cu 3—4 luni „pentru crearea posibilităţilor de concurenţă". S-au auzit voci din public: „vom crea posibilităţi de concurenţă în 3—4 luni?", „ce se va schimba radical în 3—4 luni?“ „Care este adevăratul motiv pentru care vă opuneţi?“. La toate acesta, dl. Bîrlădeanu a răspuns: „Am impresia că nu sînt pe placul unora. Rămîn cu nedumerirea de ce nu se poate face această liberalizare a preţurilor cu 3—4 lunni mai tîrziu". Cei mai mulţi dintre participanţi rămăseseră cu nedumeriri mai multe între care absenţa argumentelor de ordin economic în afirmaţiile academicianului Alexandru Bîrlădeanu.

Atmosfera de stupoare din Sala Palatului avea să constituie prefaţa la ceea ce au urmat în derularea raporturilor dintre Legislativ şi Executiv. Pe „faţă", dar — mai ales — în „culise"...

(va urma)

Toma BĂBEANU

Ziarul Libertatea din 20 iunie 1992, pag. a 9-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 20 iunie 1992, pag. a 10-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 20 iunie 1992, pag. a 11-a ▼ Click pe imagine pentru mărire