Publicat: 21 Decembrie, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992?

DE LA O SĂPTĂMÎNĂ LA ALTA

Uriaşa contrabandă cu ţigări continuă
DRUMUL KENTULUI - O AFACERE DE 30 MILIOANE DOLARI PE LUNĂ!

Aşa cum am promis, iată, astăzi „ORGANIGRAMA" MAFIEI care de mai bine de doi ani introduce prin diverse mijloace
clandestine sute de camioane cu ţigări pentru care nu se plătesc (oficial) vamă, ICM, accize. O afacere extrem de profitabilă pentru „colaboratorii" români ai mafiei, soldată cu peste...

40 MILIARDE LEI PAGUBĂ ÎN BUGETUL STATULUI!
Punctul de plecare (via ANVERS): CIPRU!

Aici se află boss-ii comerţului cu ţigări din sud-estul Europei:
JUBRAN TUOMI (reprezentantul firmei PHILIP MORRIS), SARKIS SARKI, ARZ TUOMI, GEORGE KASSO, AMIN MATE

„Comerţul" în România e specializat, pe mărci:

• MONTE CARLO, CAMEL, WINCHESTER:

Importator — HAMRA ROM S.R.L. (GEORGE SAIKALI). Distribuitori: ADEL ABOUD, HASSAN RAHAL, ALI SBAITI.
Alte firme-fantomă: ZANUBIA, LAITANY S.R.L. (cu datorii de miliarde), I.F. NADINE SRL.

SAMEL, CAMEL LIGHT: „Importatori" — TONI TOMI, SAMIR AKAD, ELIE NASSAR. Sediul în Ştirbei Vodă 20 şi magazii în zona magazinului UNIREA.

VICEROY: Importator — IHAB ELLEON, prin firma NUSHI S.R.L., fără sediu. Are acum camioane în Chitila.

L.M., HOLLYWOOD: Importator — SALAH KOPROSLI, cu sediul în str. Plantelor, nr. 63. Recent, la TV, au apărut aspecte de la un control care s-a întrerupt brusc. Distribuitor — VICTOR ISSA, care are datorii de peste 2 miliarde pentru ICM-ul neachitat de unele firme-fantomă.

PARISIENNE, LONDON: Importator — VICTOR SARKIS, cu sediul în Ştirbei Vodă 162. Distribuitori — ALI AHMED şi NABIL SIRII. Firme-fantomă pe numele cărora intră marfa — HAPPY FAMILY şi JADIANA S.R.L.

LUCKY STRIKE, GITANE, GAULOISE, ROYAL: Importatori - ISMAIL SRAD şi HUSSEIN EL MUSSAWI. Sedii în Ştefan cel Mare. Firmă-fantomă — MONALISA.

KENT: În ultimii doi ani, unic „importator" a fost GEORGE KAZI. „Sarcinile" i-au fost preluate de ELLIE
NASSAR. Depozite — în unităţile militare 02473/D Calea Plevnei şi 02512 Clinceni. Distribuire prin HUSSEIN HASAN, cu sediu în căminele de la Grozăveşti şi prin magazinul BLIDA SRL din Grozăveşti. Reţinut pentru o zi pentru cercetări şi eliberat. ELIAS NASSAR a fost reţinut vineri de către Direcţia Economică a I.G.P.

VÎNZAREA SE FACE DIRECT ÎN VALUTĂ, CARE ESTE „REPATRIATĂ" SĂPTĂMÎNAL ÎN CIPRU PRIN VALIZE DIPLOMATICE. CÎTE 20—30 MILIOANE DOLARI O DATĂ!

Nu veţi regăsi, oricît veţi căuta, aceste sume la licitaţiile interbancare. Pentru că, oficial firmele implicate importă... biscuiţi!
"FIRUL" AFACERII A FOST APUCAT ŞI ACUM SE TRAGE DE EL. RISCĂ SĂ SE „DEŞIRE" PRESTIGIUL UNOR INSTITUŢII IMPORTANTE, IAR PERSOANE CU „GREUTATE" SĂ RĂMÎNĂ PE TALERUL JUSTIŢIEI. 

======================================================

SĂPTĂMÎNA POLITICĂ

O GREVĂ CU IMPLICAŢII GRAVE

Sentimentul de solidaritate dintre ziarişti şi tipografi are o îndelungată tradiţie pe care Revoluţia nu a făcut altceva decît să o confirme şi să o întărească. Îmi aduc aminte cu emoţie că, în 22 decembrie, cînd am decis să scoatem „Libertatea" ne-am înţeles, practic, doar din priviri şi sentimente şi că un proces care în alte condiţii ar fi luat 5—6 ore, s-a consumat în numai 2, astfel încît, la orele 16 „Libertatea" - prima atestaredocumentară a miracolului Revoluţiei - se afla în mîinite oamenilor. Comuniunea aceasta a fost atunci una firească, naturală. Apoi, aproape pe nesimţite, a început să se nască o fisură pe care în mod obiectiv au generat-o mecanismele pieţei. Cererea de tipărituri enormă şi oferta tot mai puţin competitivă au făcut să se apese pe pîrghii înainte practic necunoscute. A mai intervenit, în peisajul publicisticii, posibilitatea de a face rapid bani, şi nu puţini, prin renunţarea la mesaj şi la acurateţe în favoarea senzaţionalului ieftin şi a agresivităţii verbale.
În urmă cu un an, atunci cînd cîteva cotidiane au hotărît să intre în grevă, în semn de protest faţă de decizia Guvernului da a scumpi din nou hîrtia la un nivel inacceptabil, tipografilor nici nu le-a trecut prin cap ideea unei solidarizări, încă prost plătiţi pe state, şi-au văzut de treabă, comenzile curgînd şi nevoile fiind presante. Solidarizarea a fost însă de la sine înţeleasă acum, cînd liderii lor au hotărit că trebuie să intre în grevă, Guvernul nesatisfăcînd exorbitantele lor cereri. O solidaritate cam cu de-a sila, de nevoie, pentru că nimeni din conducerea sindicatelor n-a considerat necesară o consultare cu redacţiile sau cu organizaţiile ziariştilor. Puse în faţa faptului împlinit, ziarele s-au conformat, cu excepţia unora care au încercat să dea de înţeles că participă la grevă într-o formulă originală, adică apărînd în altă parte. O conotaţie în plus adaugă acestui episod evoluţia diferită în timp a celor doi parteneri: în timp ce ziarele s-au privatizat în proporţie de 90 la sută, tipografiile au rămas în aceeaşi proporţie de stat.
Or, în atari condiţii, gazetele nu mai pot constitui un partener şi am asistat la fenomenul straniu al solidarizării patronatului cu sindicatele împotriva statului! Un stat fără interese vitale — cel puţin pentru moment — în zonă.
Printr-o întîmplare pe care puţini sînt dispuşi să o considere... întîmplătoare, ziarele au tăcut într-un moment în care tensiunile sociale şi politice se amplifică parcă tradiţional, spre finele anului. Nu cred că domnii Iliescu sau Văcăroiu ar fi suferit prea tare din cauza publicaţiilor care n-au apărut. După cum nici cele care au „spart" greva — din raţiuni mai mult sau mai puţin politice, nu au înregistrat efectele scontate. Cititorii au reacţionat calm la acest post impus, din care decurge un risc imens pentru o presă şi aşa aflată în declin: ca omul obişnuit să constate că poate trăi mult mai liniştit fără corul de proorociri sinistre cu care este bombardat în fiecare zi. Să afle că ziarele sînt cele care-l alienează şi-l împiedică să-şi vadă, normal, de treabă. Să ajungă la concluzia că realitatea este cea pe care o percepe el şi nu cea pe care i-o servesc gazetele.
În aceasta rezidă efectul cel mai grav al grevei. Efect ce se va răsfrînge prin clasica înlănţuire cu cauzele asupra tipografilor înşişi. Falimentele şi reducerile de tiraje pe ei îi vor afecta, mai mult decît pe cititori sau pe guvernanţi.
Sentimentul de nesiguranţă al patronatului gazetăresc în faţa unor evenimente de acest fel îi va face pe mulţi să caute rezolvarea în achiziţionarea de tipografii proprii, chiar cu condiţia aservirii unor interese politice care acum le sînt străine. Aceste tipografii vor fi în mod necesar mai moderne, mai eficiente şi vor reclama mînă de lucru mai puţină şi mai calificată. Inclusiv această victorie, aşa, parţială, obţinută în negocierile cu Guvernul, riscă să se întoarcă împotrivă - prin creştere  obligatorie a tarifelor şi — implicit — a costului ziarelor. Teoretic, după 1 ianuarie, costul unui cotidian nu se va putea situa sub 50 lei, concomitent cu un val de scumpiri generalizat, determinat de ultima etapă de reducere a subvenţiilor. Toate acestea vor afecta clasele de mijloc şi de jos în care se situează marea majoritate a cititorilor de ziare. În aceste condiţii, greva tipografilor riscă a nu fi fost altceva decît preludiul unui dezastru pe care introducerea de taxe vamale la importurile de hîrtie şi materiale tipografice şi aplicarea TVA-ulu pe publicitate  vor încorona un dezastru anuntat.
Vor fi, desigur, şi supravieţuitori: în primul rînd presa subvenţionată, purtătoare de interese politice şi economice, care va putea sfida tarifele şi costurile, mai ales dacă le va putea impune altora, în propriile sale tipografii.
Astfel încît lovitura de graţie dată presei independente va veni, poate, de acolo de unde nimeni nu se aştepta si nu dorea.

Octavian ANDRONIC

 


 

Tag-uri Nume: