Publicat: 21 Iunie, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1993?

DE LA O SĂPTĂMÂNĂ LA ALTA
Ieri s-a încheiat...
COLOCVIUL INTERNAŢIONAL «PUBLICUL - PRESA - PUTERE»
Disputat timp de trei zile la Costineşti, colocviul a înregistrat - în ciuda faptului că a fost supus sancţiunilor Trustului Cârciog, care l-a boicotat - un real succes de participare. Deocamdată singurul... (Amănunte, în pagina a 2-a)
"TUR DE FORŢĂ“ PREZIDENŢIAL
ASEARĂ AU REVENIT ÎN ŢARĂ PREŞEDINTELE ILIESCU ŞI DELEGAŢIA CARE L-A ÎNSOŢIT PE TRASEUL...
VIENA-GENEVA-CRANS MONTANA
Participând Ia Conferinţa pentru Drepturile Omului (la Viena), la  lucrările Confederaţiei Generale a Muncii (la Geneva) şi la Forumul Mondial Economic (Crans Montana), preşedintele Iliescu a înregistrat un bilanţ internaţional activ.
ULTIMA ETAPĂ - LA CRANS MONTANA - A MARCAT INTERVENŢII INSPIRATE ALE ÎNTREGII DELEGAŢII, DIN CARE AU FĂCUT PARTE OAMENI POLITICI ŞI DE AFACERI
Prezent în delegaţie, prinţul STURDZA a declarat: „Sunt convins că percepţia străinilor asupra României se va schimba, mai ales că au văzut că preşedintele a venit după el cu un liberal şi cu un ţărănist“ • Viorel CATARAMĂ a consternat asistenţa afirmând că investitorii români sunt dezavantajaţi faţă de cei străini. Optimist, crede că acolo au avut loc...
CONTACTE care pot deveni CONTRACTE!
Mircea CIUMARA a sesizat că se încearcă „elaborarea unei teorii a TRANZIŢIEI de către cei bogaţi, pentru uzul celor săraci“ • Iar dl. Vasile ŞTEFAN a constatat că elveţienii cred că în România nu există manageri!
A SOSIT LA BUCUREŞTI MINISTRUL DE EXTERNE AL THAILANDEI.
Vom importa... masaje? Vom exporta bişniţari?
EMIL CONSTANTINESCU A FOST LA VARŞOVIA
În capitala poloneză, liderul Convenţiei Democratice a avut întâlniri cu oficialităţi guvernamentale şi parlamentare şi cu cardinalul Glemp.
RABINUL ŞEF MOSES ROSEN A ŢINUT O PREDICĂ!
La Templul Memorial din Cluj Napoca, Eminenţa Sa şi-a exprimat dezolarea faţă de faptul că în librării pot fi găsite cărţile lui Hitler.
Cu mai puţin de 10 zile înainte de declanşarea acţiunii T.V.A....

COMPANIA "ÎNSĂRCINATĂ" CU POPULARIZAREA PRINCIPIILOR TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ CONVOACĂ (ABIA) AZI O CONFERINŢĂ DE PRESĂ
Primind „sarcina“ în urma unei licitaţii de care n-a auzit nimeni, dar pe care a câştigat-o cu preţiosul suport al unor oficialităţi guvernamentale de la Reformă şi Finanţe, agenţia de publicitate a dlui Cârciog va încasa un „mizilic“ de 500.000 $ acordaţi de PHARE în acest scop.
CULMEA COINCIDENŢEI: ÎN MOMENTUL ÎN CARE „EXPRESIV“ A CÂŞTIGAT „LICITAŢIA“, ATACURILE DIN „EVENIMENTUL ZILEI“ ÎMPOTRIVA DLUI MIŞU NEGRIŢOIU AU ÎNCETAT CA PRIN FARMEC!
Sau... invers: când au încetat atacurile, s-a câştigat licitaţia? Cine ne lămureşte? Poate vrea nouă comisie parlamentară...

 

SĂPTĂMÂNA POLITICĂ

Manipularea domnului Coposu

O abilă campanie de presă a lansat ideea că vizita dlui Coposu la Cotroceni ar fi fost de fapt o tentativă de a se alătura Puterii printr-o colaborare unilaterală a partidului domniei sale cu cel de guvernământ. Dincolo de enormitatea ideii - nu de alăturare, ci de conspiraţie - mai ales pentru cei care-l cunosc cu adevărat pe dl Coposu, funcţionează foarte exact mecanismele carambolului de biliard pe care-l practică o anumită parte a presei independente cu certe interese de partid. Lansându-se zvonul şi operându-se speculaţii în jurul său, s-a realizat coagularea tuturor orgoliilor adormite  sau reprimate din interiorul Convenţiei. Este în afară de orice speculaţie faptul că prezenţa domnilor Cunescu, Patriciu, Cerveni şi a altora în Parlament
n-ar fi fost posibilă fără senzaţionala lovitură de bursă politică imaginată şi reuşită de venerabilul prezident peneţecedist. Adunând sub o umbrelă comună partide care, cu liste proprii, probabil că n-ar fi realizat procentele necesare parlamentarizării, dl Coposu a tras spuză pe propria sa turtă reuşind ca prin jocul procentelor să facă din partidul său practic a doua forţă politică, într-un moment în care, este aproape sigur, nici PNŢCD-ul n-ar fi obţinut de unul singur cei 3% providenţiali. Aşa cum se întâmplă de obicei - recunoştinţa este, probabil, un sentiment greu de suportat - liderii celorlalte formaţiuni CD-iste au uitat degrabă ce şi cui datorează şi s-au burzuluit, cerându-i socoteală dlui Coposu pentru pretinsele malversaţiuni cotroceniste ale acestuia. Şi pentru ca lucrurile să fie clare, l-au somat să semneze protocolul de alcătuire a unui guvern minoritar, de opoziţie, ca o garanţie că nimeni nu va întoarce armele de unul singur.

Acest protocol este considerat de către majoritatea observatorilor ca evenimentul politic numărul unu al săptămânii şi al întregii perioade. În aşteptarea mult prea des pronosticatei căderi a guvernului Văcăroiu (ne amintim că aceleaşi proorociri au fost făcute, în urmă cu doi ani, de aceleaşi Pithii, pe fondul sonor al cucuvelei...) agitaţia stârnită printre veleitarii opoziţiei în legătură cu posibilitatea accesului la „oala" Executivului, a creat un sentiment de panică în rândurile fostului partid de guvernământ. Ameninţat să rămână singur într-o opoziţie teribil de neproductivă, FSN-ul a montat, prin interpuşii săi mass-mediatici, acest protocol al cărui principal beneficiar este în ultimă instanţă. Pentru că dacă cineva n-a observat acest lucru, merită subliniat faptul că protocolul nu aduce altă noutate decât... FSN-ul, asociat de această dată cu un soi de certificat, la piaţa comună a opoziţiei parlamentare. Este, poate, lovitura pe care n-a reuşit-o dl Roman în ’91, cu Carta pentru Reformă şi Democraţie - o încercare de a camufla monocoloratura echipei de atunci printr-o operaţiune cosmetică. Piaza rea de atunci - dl Dinu Patriciu, a cărui respingere de către Parlament din cabinetul remaniat a făcut, de altfel, neoperantă formula (chiar dacă un ecologist şi un pedearist s-au strecurat în Executiv) - pare să fie purtătorul de noroc de astăzi. Pentru că dl Patriciu este, incontestabil, artizanul infiltrării feseniste , fapt ce justifică şi explică o anumită apropiere ideologică sau de interese între el şi dl Roman.
Cum spuneam, operaţiunea a reuşit. Obsedaţii de scenarii cred că, de fapt, protocolul era una dintre fazele planului de acţiune demarat de moţiunea de cenzură, continuat cu greva generală şi gata de a fi finalizat prin recentele greve: ale mecanicilor şi ale altor forţe sindicale. Nu cred acest lucru. Cred că a fost, pur şi simplu, o manevră disperată a unui partid care, pierzându-şi vechea identitate, bâjbâie în căutarea celei noi. Pentru moment, protocolul Opoziţiei constituie un colac de salvare, obţinut cu preţul manipulării dlui Coposu.

Octavian ANDRONIC

La Costineşti, un simpozion agitat pe malul mării liniştite

A DOUA EDIŢIE A COLOCVIULUI INTERNAŢIONAL "PUBLICUL - PRESA - PUTEREA" - UN EŞEC DE MARE... SUCCES!

CÂTĂ PUTERE - ATÂTA PRESĂ ŞI CÂTĂ PRESĂ - ATÂTA PUTERE
DIN FERICIRE, PUBLICUL A LIPSIT...

Prologul Colocviului internaţional Costineşti '93 - intitulat PUBLICUL-PRESA-PUTEREA - a debutat în Sala Polivalentă a Hotelului Forum în prag de week-end, vineri 18 iunie. A fost salutată cu această ocazie, prezenţa a peste 400 de ziarişti, politicieni, oameni de afaceri, membri ai Corpului diplomatic, alţi invitaţi. Amfitrionul acestui demaraj inaugural a fost dl. Liviu Maior, ministrul Învăţământului. Succint, aşa cum o cere calitatea de prefect, reprezentantul judeţului Constanţa, dl. Anghel Constantinescu, "pentru a nu plictisi asistenţa", s-a limitat doar la tradiţionalele urări de bun venit. Odată parcurse momentele festive ale deschiderii oficiale, s-a trecut la treabă, adică la discuţii. Aliniaţi la start "ziariştii arcaşi" - formularea aparţine gazdelor - şi-au ascuţit peniţele cu gândul mai mult la ce vor scrie după. Adică pentru PUBLIC, judecătorul suprem al celor ce s-au înfruntat aici, în absenţa lui...

PATRONI, ŞPAGĂ, ZIARIŞTI

Ambiţios ca proiect şi, poate din această cauză nu lipsit de riscuri, Colocviul a propus ca primă temă o întrebare fundamentală, mai ales în contextul socio-politic actual QUO VADIS MASS-MEDIA? Beneficiind de spontaneitatea unor profesionişti autentici - Paul Gri-goriu (Radio România), Cristian Tudor Popescu (Adevărul) şi poetul Florin laru -tracul intrării "în emisie" (amplificat de absenţa referenţilor anunţaţi) a fost depăşit cu uşurinţă. Au fost cooptaţi ad-hoc domnii Victor Eduard Gugui şi Octavian Mitu, doi patroni de presă care, de la înălţimea prezidiului, au polemizat tară complexe cu jurnaliştii din sală. A fost, putem spune, folosind un citat aparţinând dlui Gugui, un dialog, nu totdeauna coerent, între ziariştii obişnuiţi şi ziariştii-patroni, ultimii având avantajul de a se putea consacra în totalitate mânuirii cecurilor în dauna condeiului. Tot dl. Gugui, în vădită formă polemică, nu s-a sfiit ca după o succintă autobiografie structurată asemeni unui clip-publicitar a la Canal B, să-i culpabilizeze pe "marii absenţi" ai seminarului: "Un adversar îl demolezi printr-o discuţie directă, nu prin neprezentare. Abia aşteptam să mă întâlnesc cu colegul meu Ion Cristoiu". Subiectul a fost abandonat, nu înainte de a se pomeni despre laşitate, fără comentarii. . . 
Ca om de afaceri, cu interese deosebite în lumea audiovizualului, dl. Gugui s-a arătat încrezător în explozia acestuia, considerând că acesta este singurul mod de exemplificare, prin comparaţie, eforturile sale de a aduce pe piaţa română, serialul "Twin Peaks". Sarcină dificilă, întrucât patronul "Baricadei" susţine că "pentru a introduce ceva bun la televiziune a trebuit să dau şpagă".
Cu siguranţa unui patron de presă, dl Octavian Mitu - Zig-Zag - şi-a făcut publice frământările proprii în legătură cu autenticitatea statutului de ziarist. Problema a generat divergenţe manifestate printr-un dialog... "haiducesc", cum se exprima un participant, între "proprietari şi producători" de presă, fără a se epuiza subiectul. În varii forme s-a vorbit despre condiţia ziaristului confruntat cu trustul de presă, trust care, inevitabil, se supune legilor economiei de piaţă, subordonând totul intereselor pe care le promovează. De aici până la răspunderea pentru informaţia furnizată opiniei publice n-a fost decât un pas, rapid parcurs. Fără a reuşi să găsească un limbaj comun - datorită inerentelor orgolii - ziariştii sunt totuşi vizibil frământaţi de aceleaşi categorii de probleme: pericolul agravării recesiunii presei, condiţia jurnalistului faţă de puterea politică şi cea economică, păstrarea independenţei.
Au stat la cârma dezbaterilor: REFERENŢI: Octavian Mitu - Trustul Topaz; Victor Eduard Gugui - Baricada; MODERATORI: Tudor Cristian Popescu (Adevărul); Florin Iaru - poet.

CINE INVESTEŞTE ÎN PRESĂ?

Această a doua temă a seminarului - Presa şi lumea afacerilor - se anunţa de-a dreptul generoasă, ţinând cont şi de subpunctele directoare incluse în program: • anchetele de presă - moralitatea presei; cupiditatea jurnalistului • jurnalist şi om de afaceri • trusturi de presă. Două motive... subiective au determinat diluarea discuţiilor şi o cantonare "în marginea" subiectelor, manifestată prin ostilitatea. O luptă surdă de orgolii, apriorică a unor luări de cuvânt şi permanentul salt de la un enunţ la altul, atingerea subiectelor şi apoi abandonarea lor. Aşa încât, în lipsa unor finalizări, vom lăsa concluziile pe seama dvs.
Subiectul jurnalist-om de afaceri a polarizat majoritatea discuţiilor. Relaţia dintre ziaristul-ziarist şi afaceristul-afacerist a fost aproape ignorată, în pofida unui semnal tras, conform căruia aceasta n-ar fi tocmai "fericită". Deci, în loc de a lansa imagini de oameni de afaceri, presa - s-a spus - ar trebui să prezinte informaţiile care-i interesează. În sens invers, de ce doreşte un investitor să bage banii într-un ziar? Dl. Gugui consideră fără echivoc că scopul este - unul - profilul material, dublat de influenţa economică şi - doi - influenţa politică.
Controversată a fost, firesc, situaţia când graniţa devine confuză. E bine, e rău, ca jurnalistul să fie şi om de afaceri? La un pol, reprezentantul "Adevărului", care crede că se poate vorbi de independenţa unei publicaţii atunci când aceasta este privită de investitor doar ca "maşină de produs bani", fără a urmări controlul total. Plecând de la avantajul unei "reţete" existente, ziarul "Adevărul" - s-a spus -a încercat să se lipească de cineva cu bani, având surpriza (?) să observe că potenţialii cumpărători doreau tocmai acel control complet. O premisă nerealistă - s-a considerat din prezidiu - întrucât se pleacă de la infailibilitatea ziaristului. La polul opus s-a situat un ziar particular, al cărui redactor-şef afirma că tocmai pentru a deveni independent, ziaristul trebuie să fie şi om de afaceri.
Alte semne de întrebare le-a ridicat opinia dlui Adrian Sârbu: un ziar trebuie produs de oameni întreprinzători, profesionişti, cu spirit de afacere, dar nu are voie să fie legat direct de afaceri. Tot dumnealui întrebând (şi... nerăspunzând) ce înseamnă "lumea afacerilor", zice: nu ştim ce e lumea afacerilor dar presupunem o relaţie foarte incorectă presă-lumea afacerilor. O idee atinsă dintr-un alt unghi şi de dl. Ion Moraru - "e greşită părerea că un particular este imposibil să câştige bani fără a încălca legea" - a fost bine surprinsă de redactorul şef de la "Dilema": "Susţinem de fapt economia de stat, prefăcându-ne că pledăm pentru economia de piaţă..."

De ce este interesat un investitor străin?

Fostul purtător de cuvânt al Guvernului, dl. Bogdan Baltazar, este acum şeful grupului pentru România al BERD (calitate care i-a permis să constate cum vede un străin de la Londra) România. 
Investitorul nu este foarte interesat de libertatea presei, de exemplu. "Presa noastră, a ajuns rapid, zice dl. Baltazar, la nivelul celei occidentale. De fapt ştiri de senzaţie, teribiliste apar peste tot în lume şi mai ales într-o perioadă de tranziţie; oricine trebuie să mănânce o pâine şi atunci mai dă nişte «tunuri»"...
Deci, investitorul este interesat de un cu totul alt set de valori, având pe primul loc stabilitatea legislativă: "Adăugaţi, completaţi legislaţia, dar nu schimbaţi de la o lună la alta fundamentul!" - ne sfătuieşte dl. Baltazar, relevându-ne că libertatea presei este - din punct de vedere economic - o cucerire doar pentru noi.
Dezbaterile au fost coordonate de: CHAIR-MAN: Eugen Dijmărescu (PD-FSN); MODERATORI: Octavian Mitu (Topaz), Eduard Victor Gugui (Baricada); REFERENŢI: Ion Moraru (Ana Electronic); Bogdan Baltazar (BERD); Adrian Sârbu (Mediapro).

 

CÂND LATRĂ CÂINELE DE PAZĂ

   Tematica legată de relaţia Putere—Presă a atras în sală cele mai multe personalităţi pe metru pătrat: primul ministru, membri ai Cabinetului, politicieni şi reprezentanţi ai CNA, directorul Televiziunii etc. Situaţia cerea, evident, un nivel al discuţiilor peste acel "dialog al surzilor" din prima zi. Din start, expunerea senatorului C.T. Dragomir, anunţa o caracteristică superioară. Spicuim, pentru familiarizarea cu subiectele, câteva din enunţurile domniei sale: • dacă în trecut presa transmitea semnalul clar că nu există ieşire din sistem, primele semnale lansate de presa post-revoluţionară au fost: posibilitatea schimbării politice; depăşirea socialului prin individual • informaţia nu poate fi lipsită de o anume finalitate. Dacă relaţia Putere—Public, ca şi cea Presă—Public poate fi de natură materială sau sentimentală, relaţia Putere— Presă este clar pragmatică • realizarea "obiectivului" nu poate însemna neglijarea câştigurilor. Ignorarea motivaţiei financiare duce la dependenţă! • moralitatea informaţiilor este dată de moralitatea obiectivelor alese.

 

Cât de mare este puterea... presei?

O întrebare pe care dintru început o anticipam ca dificilă.
Şi tot cum ne aşteptam, breasla gazetarilor a pledat pro-domo: Presa de astăzi nu are impactul scontat ("spre deosebire de trecut, când mai cădea un prim-secretar" — Carolina Ilica), prozaic spus "câinii, latră, caravana trece".
Un punct de vedere complex a fost prezentat de dl. Dragomir.
O condiţie socială există sau nu după cum e acceptată de Presă.
În privinţa Puterii însă, forţa "imaginii" este limitată.
Statul nu este ce vrea... TV să fie, propaganda neputând controla totul.
Ceea ce nu înseamnă, în opinia dlui senator, că forţa Presei nu este considerabilă — de exemplu, un articol despre teroarea din puşcăriile iraniene, care ar fi dus la retragerea susţinerii americane a Şahului Pahlavi.
"Problema clauzei pentru România se joacă la Washington Post!" — adică într-un ziar modest ca tiraj, dar cu "greutate", în care predomină articolul de comentariu.
Acesta este viitorul, susţine dl. Dragomir.
Ce se întâmplă cu demonstraţia publică se va întâmpla şi cu "jocurile" politice din ziarele noastre.
Se va decanta "solidul" şi a-aceasta va conta — iată o apreciere într-adevăr optimistă. 

 

De la Presa —Putere la Presa contra — Putere

Este rolul ei exclusiv acela de Gică-contra?
După Florin Iaru, da.
Adept declarat al "opoziţiei permanente", dumnealui a primit o replică, aplaudată la scenă deschisă, în spusele dlui profesor Petru Pânzaru (Institutul de Cercetări pentru Calitatea Vieţii).
Teoria exclusivă a "câinelui de pază" este simplistă.
În primul rând pentru că puterea nu este numai a Guvernului, de pildă, ci şi a partidelor de opoziţie şi a sindicatelor.
Alte câteva idei interesante în cuvântul, preşedintelui Asociaţiei Corespondenţilor Străini din România, dl. Gianmarco Venier: - necesara distincţie între ziaristul adevărat şi ziaristul de senzaţie - nu presa italiană a declanşat operaţiunea anti-Mafia "Mâinile curate", ci magistratura din această ţară — deci o reacţie de autoapărare a statului însuşi.
Menţionăm şi punctul "marcat" de dl. ministru Mişu Negriţoiu: influenţa Presei este direct proporţională cu credibilitatea ei; o motivaţie, deci, a lipsei de eficientă invocată de unii.
Să spunem în final că, cel puţin la această temă, ne "desolidarizăm" de opinia unui participant, care a afirmat că singura sa bucurie este că... ne-am întâlnit!
Dezbaterile au fost conduse de CHAIR-MAN: Victor Surdu (PDAR).
MODERATORI : Mircea Bunica (Adevărul).
REFERENŢI : Caius Traian Dragomir (senator); Simona Miculescu (MAE). 

 

ÎNTRE „NAŢIONAL COMUNIŞTI" ŞI "DEMOCRAT SECURIŞTI"

Era clar că o temă cu titulatura "Presa — sursă şi purtător de imagine" va suscita discuţii aprinse de ambele părţi ale "baricadei".
Mai ales datorită celor două subcapitole propuse de organizatori: "Extremismul în şi prin presă" şi „Jurnalistul — om politic?".
Chiar clacă şi în acest "atelier" umorile şi orgoliile n-au lipsit, s-au făcut auzite multe idei interesante, sau cel puţin, originale.
Să cităm câteva: • În toate ţările — s-a spus —- există organizaţii şi publicaţii extremiste. Dacă la alţii aceaste manifestări antidemocratice s-au născut în afara puterii, la noi extremismul s-a născut în sânul puterii, tonul extremismului în presă dându-l în campania electorală din primăvara lui 1990, chiar ziarul formaţiunii guvernamentale (Caius Traian Dragomir) • Datorită lui Vădim Tudor, Occidentul cere dobânzi enorme pentru credite (Aurelia -Bortea) • Datorită "Evenimentului zilei", imaginea României suferă, iar turiştii sunt alungaţi de teama de a nu fi violaţi aici din doi în doi metri (Mioara Vergu-Iordache) • Toată lumea acuză "naţional-comunismul", o "ştampilă" folosită uneori în mod diversionist de o anume presă ce-şi merită Ia rându-i numele de "democrat-securistă" (Octavian Andronic) • Ne cantonăm în problema extremismului în presă, deoarece ne lipseşte profesionalismul (Nicolae Cristache) • Am fost întrebat dacă aici reprezint Presa ori Puterea. Fu sunt... presat de mai multe puteri (Paul Everan) • Atenţie la extremismul internaţionalist care a dezlănţuit războiul psihologic asupra României (Pavel Coruţ) • Ce consacră meseria noastră: scandalul sau ideile? (Mihai Coman) • Unii purtători de cuvânt sunt, de fapt, doar purtători de vorbe (Mihai Miron).
S-a mai discutat, de asemenea, despre incompatibilitatea sau compatibilitatea calităţii de ziarist cu aceea de om politic.
Argumentele pro şi contra nu au lipsit, cele mai interesante nuanţări ale chestiunii privind confuziile (voite ori nu) între ziaristică şi publicistică, precum şi între "a face' politică" şi "a comenta politica".
Şi pentru că sa discutat "constructiv" (poate şi oboseala celor trei zile a mai temperat zelul contestatar al unor confraţi) nu a fost omis nici cadrul juridic ai problemei. Avem — s-au şi ne-am întrebat — nevoie de o lege a presei care să sancţioneze urâtul şi mişelia meseriei?
Între Da şi Nu, (fiecare soluţie având o argumentaţie solidă), o idee interesantă: Justiţia (aşa cum e) ar putea sancţiona oricând abuzurile presei, aplicând legile existente.
Nu există însă jurisprudenţă. Cu alte cuvinte, ne lipseşte precedentul judiciar.
Din fericire, nu e singurul lucru care nu ne lipseşte.
Au asigurat amorsarea discuţiilor la această temă:
CHAIR-MAN: Victor Surdu
MODERATORI : Valentin Păunescu (Curierul Naţional), Mihai Miron (TVR), Octavian Andronic (Libertatea).

 

Cronică neoficială

  • Demonstrându-şi grija faţă de Presă, Puterea a asigurat invitaţilor un transport în deplină securitate: autobuze elegante (6 bucăţi) escortate de doua maşini ale poliţiei "Răii" (şi erau destui, că deh, aşa mâncăm şi noi o pâine) ziceau că ar fi o diversiune: adică Guvernul s-a gândit că o asemenea impunătoare coloană poate crea confuzii, oamenii ne pot lua drept ai Puterii şi mai ştii, ţinând cont de experienţa în materie a Litoralului, poate, se naşte vreun "eveniment" cu "HUO“ şi "JOS“ căruia să-i cadă victimă şi Presa • Costineştiul, pustiu ca Deşertul Gobi, ne-a fost gazdă bună. Au existat, e drept, unele "disfuncţionalităţi" cu organizarea, că am alergat un cens jumătate după o cheie şi o cartelă, dar până la urmă s-a intrat în normal • Doamna Florica Ştefoi de la "Dilema" şi-a manifestat public, la microfon, mica nedumerire a domniei sale în legătură cu Colocviul. De ce s-a organizat?
A găsit trei posibile explicaţii: 1) ca dl. Cristoiu să-şi facă încă o dată reclamă refuzând acum să participe, după ce anul trecut dăduse năvală aici; 2) ca organizatorii să-şi poată aduce familiile la mare; 3) ca să ne mai vedem şi noi, ziariştii, unii cu alţii şi să ne dăm importanţi. Din această "dilemă" n-a putut ieşi • De vineri seara început să plouă şi cu... stele: premierul cu soţia, dl. Mişu Negriţoiu şi cam 1/2 din Guvern. După sosire dl. Nicolae Văcăroiu, împreună cu doamna, a participat la Vox Maris la o paradă a model. Un adevărat peisaj guvernamental cu manechine • Ca întotdeauna informal, secretarul general al Guvernului, dl. Viorel Hrebenciuc — pacificatorul de greve — a demonstrat că ştie să "comande", mulţi confraţi şi "consurori" beneficiind de această disponibilitate • Modă nouă între ziariste mai mult sau mai puţin notorii — cupluri feminine la dans. Europa e aproape • După ce a participat sâmbătă dimineaţa la discuţiile pe tema "Presa şi Puterea", dl. Văcăroiu s-a răzbunat, făcând o partidă de tenis. I-au fost victime doi domni din conducere B.T.T.: pierzi, câştigi, negustor te numeşti... • Tot Puterea, mai bine zis "tehnicii" de la Guvern, a pus , la cale o altă umlilire a simplilor cetăţeni: echipa, de fotbal de la Palatul Victoria a surclasat cu 6—3, teamul Presei. Antrenorul ziarişti a fost destituit în urma unei şedinţe ţinute la Vox Maris, ce a durat până la 4 dimineaţa • Timpul aproape nefavorabil a adus mari prejudicii unor ziariste independente care, datorită vântului şi frigului, n-au putut să-şi expună sânii (pe plajă) decăt câte 15—20 minute pe zi. Guvernul a luat notă ca la anul să asigure şi o plajă acoperită pentru o cât mai liberă... exprimare a opiniilor • Foarte bogată în idei intervenţia redactorului şef al Revistei lipovenilor (bilingvă). Domnia sa s-a arătat foarte satisfăcut de Colocviu: "Ce-am vrut am obţinut — o cazare aici" • Modelele şi manechinele Casei "Venus" au trezit valuri de emulaţie publicistică.
Tânara ziaristă Gilda Lazăr (Europa liberă -România liberă), de pildă, n-a rezistat şi a cumpărat în procedură de urgenţă (adică, pe loc) una dintre rochiilie din colecţie. După care a ieşit imediat pe ring în noua vestimentaţie spre încântarea deplină a deloc invidioaselor colege de breaslă.
Se zicea -în cercuri feminine - că, în urma ameninţărilor cu greva, patronii de Europa liberă et comp. ar fi indexat cu 1 000 la sută salariile ziaristelor. În dolari • "Ieri a fost un dialog, al surzilor" — a conchis într-una dintre intervenţiile sale dl. Mircea Bunea la "Adevărul". Şedinţa respectivă fusese prezidată de dl.... Victor Surdu • O definiţie a României, aşa cum a reieşit dintr-o discuţie savantă (au lipsit doar fluierăturile): "O ţară în care oricine poate spune orice despre oricare"... • Extrem de tăcut şi de retras, cum nu-i ştiu nici foştii şi nici actualii săi colaboratori, dl. Horia Alexandrescu • În ciuda "boicotului", n-au lipsit de la Costineşti reprezentanţii părţii... absente: vreo trei agenţi "acoperiţi" ai "Evenimentului zilei", doi de la "România liberă" (Cornelia Antim, şi-am mai pomenit-o — Gilda Lazăr), George Arion, directorul „Flăcării" şi Carolina Ilica, fostă şi prezentă la "Tineretul liber"... Nu mai poţi avea nici o încredere în... embargouri! • "Eroul" simpozionului, a fost, după aprecieri unanime, Nicuşor Năstase, patronul discotecii Vox Maris, locul unde s-au amestecat în frăţie, toate părţile presei şi ale altor puteri separate din stat... 

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pagină realizată de Val VOICULESCU, Neli LUCHIAN, lulia IORGULESCU-TÂLVESCU, Mihai RADULESCU.
Foto Gabriel MIRON