Publicat: 21 Mai, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992

În ciuda minei afişate în această fotografie, domnul prim-ministru nu are nici un motiv să zîmbească...

Premierul THEODOR STOLOJAN este de părere că <<SCENA POLITICÃ ARE NEVOIE DE FIGURI NOI!>>

• Dacă există voinţa politică necesară, alegerile mai pot avea loc în iunie-iulie • Guvernul actual nu-şi poate asuma responsabilitatea amînării lor • Lunga vară fierbinte ar reclama cel puţin un guvern remaniat, dacă nu şi un nou prim-ministru • Se poate găsi un limbaj comun cu sindicatele • Nu sînt convins că partidele nu vor folosi sindicatele pentru a cîştiga avantaje • Nu cred că se doreşte o restauraţie • Nu doresc să intru în competiţia politică.

- Domnule prim-ministru, vom avea sau nu alegeri generale înainte de toamnă!
- Obiectivul nostru politic, reconfirmat în două-trei rînduri, a fost să avem aceste alegeri generale. Toată lumea ştie de ce nu s-a putut realiza pînă în prezent. Există însă speranţa că dacă ar exista şi voinţa politică necesară, putem face alegerile generale în iulie. În fond, Ceho-Slovacia, de exemplu, n-a avut nevoie de două luni de campanie electorală. Aţi văzut, cam 21 de zile... Ce este curios, este să constaţi deosebirea între vorbă şi faptă: toate forţele politice şi-au exprimat voinţa pentru alegeri generale, dar nu le putem deocamdată realiza! Dacă întrebi de ce, sigur, sînt multe motive. Divizarea FSN, divizarea Convenţiei etc. Analiza are şi un alt plan. Am prezentat programul Parlamentului şi am avut un obiectiv. Depindea de mine. Nu depindea nici de bunăvoinţa unora din afară, depindea doar de noi să facem aceste alegeri generale. Şi nu putem încă să realizăim. S-a spus: vrem alegeri generale în două-trei luni de la alegerile locale. Şi uite că au expirat cele trei luni, şi noi sîntem în situaţia aceasta.

- Există o conjugare de eforturi de a nu le ţine cu nici un preţ.
- Sigur, eu nu fac aprecieri acum, la adresa Parlamentului. Dar nu pot să nu exprim îngrijorarea faţă de această, pur şi simplu neîndeplinire a obiectivului politic. În condiţiile acestea, am discutat şi astăzi în Guvern - o întrunire a liderilor, politici, cel puţin cei care sînt reprezentaţi în Parlament, şi poate că ar trebui şi alte partide care s-au impus, ca o forţă, ca urmare a alegerilor locale, care au o pondere în societate. Şi trebuie să exprime foarte clar ce vrem să facem, pentru că, încă o dată, toată lumea ştie că amânarea alegerilor generale are consecinţe negative, nu - numai în plan extern, ci şi o creştere a tensiunii în ţară. Şi pe urmă se mai pune şi problema dacă guvernul actual poate să meargă peste baremul ce i-a fost stabilit... Domnul preşedinte trebuie să facă neapărat această întrunire cu liderii partidelor politice...

- Un fel de reuniune de urgenţă...
- Da, pentru că noi trebuie să stabilim ce vrem să facem aici... Asta e întrebarea: ce vrem să facem? Guvernul în nici un caz nu-şi poate asuma această responsabilitate, a amînării alegerilor generale. Noi vom propune Parlamentului, dar este nevoie de reducerea duratei campaniei electorale, comprimarea tuturor termenelor de contestare pentru a avea alegeri în luna iunie. Dacă se doreşte altfel, atunci trebuie să fie o exprimare clară de voinţă politică. Cum vedem traversarea verii în această ipoteză, cu care nu pot să fiu de acord. Dar dacă există o voinţă politică de acest fel, atunci trebuie să gîndim şi cum trebuie să-şi desfăşoare executivul activitatea peste o asemenea vară, pentru că aici se poate pune şi problema unei eventuale remanieri guvernamentale sau chiar de schimbare a primului ministru.

- D-le prim-ministru, s-ar putea spune că Guvernul se află în cea de a opta lună a sa care, în procesul de gestaţie, în general, poate fi cea mai periculoasă. Copiii se nasc ori la şapte, ori la nouă luni. Care credeţi că sînt pericolele cele mai mari care ameninţă „sarcina" pe care v-aţi asumat-o în octombrie? Acum este această amînare. Există un soi de ciocan şi nicovală. Cel puţin aşa îmi reprezint situaţia dvs. şi a Guvernului, în acest moment, între nicovala Parlamentului care tergiversează lucrurile, şi ciocanul mişcărilor sindicale.
- Amînarea aceasta a alegerilor naşte, pe plan intern, multe tensiuni, şi ceea ce mă îngrijorează pe mine este că perioada care urmează e o perioadă foarte strînsă din punct de vedere economic, o perioadă în care lucrurile nu evoluează în sensul de a se uşura, ci este o perioadă în care şomajul creşte, în care luptăm împotriva inflaţiei, în care trebuie să finalizăm obiectivele acestea ale finanţării externe. E şi această problemă sindicală şi ca să poţi să faci faţă la aşa ceva trebuie să ai un sprijin foarte clar, politic...

- S-a afirmat de multe ori că rezistenţa Guvernului ar consta tocmai în această fragililate politică, tocmai în faptul că neavînd o forţă politică în spate, există doar grija ca Guvernul să nu capoteze. Mi se pare de antologie avertismentul care vi s-a dat, cu cîteva luni în urmă la o mişcare din aceasta sindicală, ca nu cumva să demisionaţi. Asta implică o altă faţetă...
- Acolo a fost o interpretare greşită... Am avut o discuţie cu sindicatele în care eu am spus următorul lucru: dacă eu aş fi pus să fac lucruri în care eu am credinţa că nu sînt bune, eu ar trebui să demisionez. De ce? Pentru că a face un anumit lucru, cînd ştii că trebuie făcut altceva. Nu e nevoie de un om ca mine. Într-o perioadă în care trebuie să lupţi pentru stabilitatea aceasta economică, nici un guvern cu coloratură politică clară nu se apucă cu o lună înainte de alegeri să umble la preţuri... Or, noi ştim doar că acest lucru trebuie făcut. Ceea ce am vrut să spun eu atunci în discuţia cu mişcarea aceea sindicală, a fost următorul lucru: dacă ar fi forţat, cînd trebuie păstrat un echilibru între salarii şi preţuri, să fac altceva decît ce ştiu eu că trebuie făcut, n-ar mai avea sens ca eu să fiu în fruntea Guvernului, să lupt pentru ceea ce lupt. Şi ei au interpretat: ne presează cu demisia! Vreau să vă spun că în noua situaţie, vizavi de acest obiectiv, am primit şi eu sugestii, despre cum ar trebui să intervin. Astăzi după-masă (ieri - n.red.) Guvernul dă un nou comunicat în care arată că, totuşi, sînt şanse să facem aceste alegeri. Cineva mi-a spus: demisionează, că în felul acesta poţi să grăbeşti lucrurile. Eu m-am gîndit bine, o asemenea abordare în problema actuală nu ar grăbi lucrurile ci, dimpotrivă le-ar prelungi, şi mai mult. Pentru că a forma acum un Guvern e mult mai greu. S-ar putea să fie „o lungă vară fierbinte", ori noi nu putem să o traversăm pentru că ştim că lucrurile nu vor fi mai simple decît sînt acuma.

- O prelungire s-ar pune şi în situaţia ca acelaşi Guvern să suporte şi cea de a doua fază de reducere a subvenţiilor...
- Categoric. 1 Septembrie. De altfel, aţi început pregătirea - teoretică, pentru că indiferent, de alegeri, în iulie sau nu, atunci în preajma lui 1 septembrie Guvernul - oricare va fi acesta - se va trezi că trebuie să o facă, avînd o gîndire clar discutată cu sindicatele...

- Credeţi că poate fi găsit un limbaj comun cu sindicatele?
- Da, eu sînt convins că putem găsi. Ei şi-au exprimat ieri îngrijorarea în legătură cu negocierea contractelor cînd eu am tras primul semnal de alarmă şi l-am tras în faţa lor, că ritmul de negociere nu este suficient de bun, înainte de a sesiza ei treaba aceasta - pentru că eu am urmărit săptămână de săptămîna cum merge. Eu am aproximat ceva rezulat, din negocierea contractelor individuale în medie pe economie, le-am şi spus atunci: eu nu mai pot să aştept pînă cînd se termină aceasta, şi trebuie să dau drumul la bugetari, să-i aduc cumva în concordanţă cu ce se întâmplă în economie. Ceea ce am şi făcut. Am prezentat Parlamentului acest lucru, dovedind că pe mine mă preocupă chiar mai mult decît pe ei. Dar negocierea salariului nu e numai de o parte, e de ambele părţi. Iar aici, din păcate, e o lipsă cumplită de experienţă. De ce? Pentru că noi sîntem după 40 de ani în care n-a fost niciodată vorba de un dialog de negociere. Lumea nu are această obişnuinţă, că 'a negocia' nu înseamnă să te aşezi la masă, fiecare cu punctul lui de vedere şi să tai aţa fără sâ încerci să te mişti, să te apropii. Or, apropierea se face renunţînd la punctul de vedere cu care ai intrat şi căutînd formule care te aduc la o înţelegere. Ce a fost acest conflict cu CFR-ul? De fapt ei nu intraseră în negocierea contractelor. Şi mi-am dat seama că nu se înţelegeau din cauza interpretării unor legi. Nu e admisibil să discuţi săptămîni în şir, pe puncte de vedere ale interpretării legii. Aici e un arbitru căruia trebuie să te supui: Justiţia! Or, ei ce-au făcut? Au continuat această muncă în care.fiecare şi-a luat în braţe punctul lui de vedere... .

- Cît ne costă această confuzie?
- Săptămîni de discuţii, întîrzierea contractului colectiv... Deci, juriştii CFR-ului au un punct de vedere cu care eu nu sunt de acord. Juriştii de la Ministerul Justiţiei spun si ei că punctul lor de vedere nu este bun. Hai să aducem şi juriştii de la Senat. Au venit şi aceştia, n-au fost de acord nici cu punctul lor de vedere. Care este, concluzia? Că ei nu mai sînt în stare să mai iasă din această situaţie! Ce-ar fi trebuit să facă in mod normal? Ceea ce eu le-am propus: să expună fiecare punctul său de vedere şi să îl prezinte Justiţiei. Nu au fost de acord. De ce? Pentru că vroiau să intre în grevă. Era interesul de a intra neapărat, în grevă. Mă pune pe gînduri faptul că Clujul a fost cel mai zelos. Mă întreb, ce este în spatele unei asemenea lipse de dorinţă de a înţelege pe celălalt? Mie mi-e clar că tensiunea politică creşte în ţară, mai ales dacă se amînă alegerile generale. Mai mult: nu sînt convins că partidele politice nu vor folosi forţele sindicale pentru a cîştiga ceva avantaje.

- Credeţi că era nevoie de intervenţia dv. în această 'negociere' cu cei de la CFR?
- In mod normal nu ar fi trebuit să se ajungă la mine. Dar mă simt responsabil pentru că ştiu ce efecte are întreruperea transportului feroviar. Nu vreau să am nici măcar un motiv ca cineva sa creadă că acest guvern nu a făcut totul ca să poată să preîntîmpine în mod corect o asemenea acţiune devastatoare pentru economie.

- Credeţi că în momentul de faţă Guvernul poseda instrumentele necesare pentru a preveni o demonstraţie de forţă de lin sindical?
- Evident că posedă. Dar nu poate singur în această situaţie. Ce se întîmplă cînd cineva nu aplică o hotărîre judecătorească? Dacă s-a oprit CFR-ul şi se scoate o hotărire care demonstrează că greva e ilegală, trebuie să o pun în aplicare şi pentru asta să mă duc în Parlament să cer voie să folosesc mijloace pentru a pupne în aplicare. In alte condiţii Guvernul ar putea acţiona singur.

- Sînteţi hotărît să faceţi un astfel de lucru?
- N-am încotro. Adică niciodată nu voi face un compromis care să-mi ceară încălcarea legii.

- Vă aşteptaţi la o cursă constituţională, cu tot ceea ce ar putea deriva din ea? Inclusiv, cum spun gurile rele mi le dau eu crezare, o tentativă de restauraţie?
- Nu cred că este posibil. Pentru că nimeni nu cred că doreşte, pe fond, acest lucru. Dintr-o confuzie, însă pot fi şi multe aiureli. Dar eu nu cred că se doreşte o restauraţie.

- Eu, personal, nu sînt convins, cu toate apelurile dvs. că alegerile se vor putea ţine în iulie. Un motiv ar fi fost că nimeni nu face ceva concret in acest sens. Ce strategie doriţi să adoptaţi în faţa unei astfel de eventualităţi?
- In primul rînd vă spuneam că trebuie să aibă loc această întîlnire cu liderii partidelor politice. Trebuie, să vedem clar calendarul electoral. Asta m-a făcut să găsim luarea unor măsuri pe care, oricum ar fi trebuit să le iau, în care să asigure continuitatea... în muncă. Fie a noului guvern, fie a unui Guvern remaniat care trebuie să traverseze vara. Am fixat deja cîteva obiective pe care trebuie să le dezvoltăm în perioada imediat următoare.

- Care sînt intenţiile omului politic Stolojan?
- Eu rămîn, în continuare consecvent în sensul că, aşa cum am spus-o şi în Parlament, nu doresc să intru în această competiţie politică şi cred că este singurul lucru firesc pe care-l pot face în acest domeniu. Realmente cred în acest proces al democraţiei şi în competiţia care trebuie să existe în această democraţie şi sînt convins că ar fi neloial faţă de momentul octombrie, faţă de forţele politice din această ţară dacă eu acum aş părăsi acest angajament.

- Dar dacă aceleaşi forţe politice v-ar cere un astfel de angajament?
- Nu cred că este bine şi cred că şi analizele lor arată acelaşi lucru. Pe urmă există un motiv extrem de puternic pentru mine şi eu vi-l spun cu toată sinceritatea, deşi unii oameni nu înţeleg că în această ţară trebuie schimbate figurile, pentru că drumul este lung şi greu. Şi atunci trebuie întrerupt acest mit că nouă ne este greu din cauza cuiva anume şi dacă n-ar fi X, ar fi altceva... .   

Octavian Andronic

Ziarul Libertatea din 21 mai 1992, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

COMUNICAT

Deoarece mass-media continuă să publice ştiri neverificate care pot crea confuzie în legătură cu bancnotele cu valoare nominală de 1000 lei, Banca Naţională a României face următoarele precizări:

 

1. Bancnotele emise de către Banca Naţională a României se tipăresc în România;

2. Datorită cererii mari de numerar din perioada septembrie-octombrie 1991 s-au folosit două maşini cu caractere diferite pentru tipărirea seriei şi prefixei bancnotei de 1000 lei. Din acelaşi motiv în circulaţie există bancnote care prezintă un punct după litera prefixei şi altele la care acesta lipseşte. Banca Naţională a României afirmă din nou, aşa cum a făcut-o în repetate rinduri, că ambele modalităţi de înseriere conferă aceeaşi valabilitate bancnotelor de 1 000 lei.

3. Menţionăm, totodată, că bancnotele emise de către Banca Naţională a României au suficiente elemente de siguranţă care probează autenticitatea acestora. 

Banca Naţională a României subliniază pe această cale că preluarea neverificată a unor ştiri şi publicarea lor prin mass-media crează confuzii grave, cu un impact imprevizibil asupra opiniei publice şi aplice prejudicii unei instituţii fundamentale a României.

Banca Naţională a României secretariatul general

Ziarul Libertatea din 21 mai 1992, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 21 mai 1992, pag. s1 ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 21 mai 1992, pag. s2 ▼ Click pe imagine pentru mărire