Publicat: 22 Martie, 2013 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu două decenii, în 1993?

DE LA O SĂPTĂMÎNĂ LA ALTA

SCANDALUL NAŢIONAL AL GRÂULUI
Un posibil deznodămînt sau o nouă amînare?
MÂINE AR TREBUI SĂ SE ŢINĂ CELE DOUĂ ADUNĂRI GENERALE DE LA „AGROEXPORT"
• UNA CONVOCATĂ DE ZIARUL „ADEVĂRUL" CARE, IRITAT DE LIPSA DE EFICIENŢĂ A PRIMULUI MINISTRU (CE „PROMISESE" - ABSOLUT NECONSTITUŢIONAL - D-LUI ION MARIN CĂ-L VA DA AFARĂ PE TRIŢĂ FĂNIŢĂ ÎN ZECE ZILE) A LUAT PROBLEMA ÎN MÂNĂ ŞI I-A FORŢAT PUR ŞI SIMPLU PE MEMBRII C.I.S.-ULUI SĂ ACŢIONEZE.
• CEALALTĂ CONVOCATĂ DE AGROEXPORT PENTRU A ADUCE LA CUNOŞTINŢA ASOCIAŢIILOR CARE ESTE PROFITUL OBŢINUT ÎN 1992 (690 MILIOANE LEI - net).
S-ar părea că, după cum decurg lucrurile, nici una dintre cele două adunări (convocate la ora 9 şi la ora 17) nu se va ţine.

ÎNTRE TIMP, SITUAŢIA REZERVELOR DE GRÂU ESTE TOT MAI CRITICĂ
DATORITĂ INTERMINABILELOR DISCUŢII ŞI ACUZE MANEVRATE DE „ADEVĂRUL" ŞI ALIMENTATE DE CONCURENŢII AGROEXPORTULUI, NOILE TRATATIVE PENTRU ADUCEREA GRÂULUI NECESAR AU FOST BLOCATE. SITUAŢIA A FOST AGRAVATĂ ŞI DE REFUZUL BRCE DE A DESCHIDE ACREDITIVE PENTRU CONTRACTELE ÎN DESFĂŞURARE.

CIOCNIREA ACUTĂ A MULTOR INTERESE PERSONALE, ABUZURILE Şl INTIMIDĂRILE DESFĂŞURATE CA PE VREMEA PARTIDULUI UNIC ŞI A ORGANULUI SĂU, NE VOR LĂSA FLĂMÂNZI.
Ferească Dumnezeu de o criză de pâine în plină primăvară: atunci vom asista, probabil, la căderea mult mai multor capete decît se cer acum!

UN APEL LA RAŢIUNE NI SE PARE NECESAR: DOMNILOR GUVERNANŢI, FACEŢI MAI ÎNTÎI ROST DE PÂINE, Şl APOI RĂFUIŢI-VĂ!

Pe „DRUMUL KENTULUI"
BLOCAJ FINANCIAR!
PIAŢA ŢIGĂRILOR DE CONTRABANDĂ ÎNREGISTREAZĂ UN SERIOS BLOCAJ FINANCIAR
MARILE CANTITĂŢI DE ŢIGĂRI CONFISCATE, CONTEINERELE ŞI TIR-URILE BLOCATE ÎN VAMĂ PENTRU „DESLUŞIREA" DOCUMENTAŢIILOR, RETICENŢA UNOR FUNCŢIONARI DE VAMĂ ŞI GARDĂ ÎN A-ŞI „SERVI" CLIENŢII, DE FRICA VALULUI DE DEZVĂLUIRI FĂCUTE DE „LIBERTATEA", AU CONDUS LA O SITUAŢIE FĂRĂ PRECEDENT.

• BOSS-II DIN CIPRU, CARE NU ŞI-AU PRIMIT BANII PE ULTIMELE LIVRĂRI (CIRCA 20 MILIOANE DOLARI) AU SISTAT TRIMITERILE.
• DISTRIBUITORII - CU ŢIGĂRILE BLOCATE - NU AU CUM ŞI DE LA CINE SĂ RECUPEREZE SUMELE INVESTITE.

Se poate observa, deci, cu uşurinţă, că pe „Drumul Kentului" se rula în voie doar cu... voie de la „stăpînire". Acum însă arestările lui Ellie Nassar şi Lili Kent i-au pus pe gînduri pe „colaboratorii" locali ai Mafiei, care proferă să stea în expectativă. Expectativă ce generează o mare nemulţumire în rîndul angrosiştilor contrabandişti, dispuşi la mari concesii (inclusiv „turnarea" celor care îi sprijineau în afaceri) pentru a-şi putea derula în continuare business-ul.
N-AR FI EXCLUSE, ÎN ZILELE CARE URMEAZĂ, SCHIMBĂRI SPECTACULOASE ÎN CONDUCEREA UNOR UNITĂŢI DIN SISTEMUL FINANŢELOR, INCLUSIV LUAREA UNOR MĂSURI DE NATURĂ JURIDICĂ CE SE LASĂ CAM DE MULT AŞTEPTATE...

Alte cîteva episoade „curioase" de pe acest drum, în viitoarele ediţii ale ziarului.

VOTUL DE ÎNCREDERE

Cu „fluiditatea" ce caracterizează prolifica-i operă analistico-exegetică, dl. Ion Cristoiu, după ce în dimineaţa şedinţei parlamentului titra mare (pentru orice eventualitate): „Soarta premierului Văcăroiu va fi hotărîtă la alba-neagra" revine a doua zi cu naturaleţe, afirmînd senin că „nici opoziţia, nici majoritatea parlamentară nu s-au gîndit că rezultatul votului va fi altfel" (mai corect „altul? - n.n.). De altfel, nu era nevoie să fii analist de talie sud-est-europeană ca să-ţi dai seama că nici un moment nu s-a pus problema „sorţii" d-lui Văcăroiu şi a amicilor săi politici. Uşurinţa de a susţine convingător azi ceea ce ai combătut; la fel de convingător, ieri este o calitate de căpetenie nu numai în politică, ci şi în publicistică, mai ales dacă porneşti de la premisa că nimeni nu mai reciteşte ziarele de cu o zi în urmă. Dar asupra acestui subiect ne vom permite să revenim. Pînă atunci să spunem că dacă este vorba despre ziare, trebuie să recunoaştem că parcă niciodată nu a curs atîta cerneală pe marginea unui subiect; a cărui importanţă reală să fie atît de disproporţionată. Orice om normal se poate întreba: de ce atîta zarvă pentru mai nimic. De ce tocmai în acest moment opoziţia s-a trezit din dulcea-i letargie provocată ele digerarea prăzii (patru ani pe leafă de parlamentar - nu e o chestiune... de colea) şi s-a hotărît să-şi manifeste combativitatea? De ce atît de avîntat şi de fără argumente? În fond, domnul Văcăroiu se afla încă în postura unui candidat la calitatea de şofer, al cărui examen n-a început, pe simplul motiv că vehiculul n-a fost pus în mişcare. S-ar putea spune, desigur, că a „picat" la proba teoretică. Dar cîţi dintre examinatorii săi au trecut o astfel de probă? (cu o excepţie, desigur, şi aceea discutabilă).
Oricît ar părea de surprinzător, o posibilă explicaţie ne-o poate oferi documentul din care „Libertatea" a publicat, vineri, o serie de extrase: raportul final al N.E.D. (Fundaţia Naţională pentru Democraţie), organismul prin care administraţia americană a pompat, în ultimii doi ani, 2,5 milioane de dolari pentru consolidarea unor instituţii democratice. În finalul evaluării sale, analistul american Renald H. tindem face cîteva observaţii referitoare la incapacitatea opoziţiei de a deveni o alternativă democratică reală (după părerea sa, aceasta nu se poate aştepta la obţinerea unei majorităţi parlamentare fără a coopera cu fracţiuni ale celor două Fronturi, ceea ce i-ar dilua rolul de opoziţie) întrebîndu-se dacă „N.E.D. n-ar trebui să se gîn-dească dacă activitatea politică partizană, ca opusă educaţiei civice, este elementul de care are nevoie România la ora actuală?"
Aici cred că trebuie căutată explicaţia unei moţiuni care ar fi „căzut" poate, mai firesc, în mai (după reducerea subvenţiilor) sau în iulie (după aplicarea T.V.A.-ului), în momente în care opoziţia ar fi avut la dispoziţie un interval concret de acţiune a guvernului. Cît despre modul în care a fost promovată moţiunea ne face să ne gîndim la o serie de tradiţii politice. Indubitabil, aici este mîna şi maniera „şefului" opoziţiei care este dl. Coposu. Păstrînd proporţiile, moţiunea aminteşte de celebra scrisoare pe care Iuliu Maniu i-a trimis-o mareşalului Antonescu şi în care erau reiterate elemente pe care Antonescu însuşi le cunoştea foarte bine. Şi acum, ca şi atunci, moţiunea respinge o linie de acţiune, fără a marca dorinţa de a exercita o alternativă. În acelaşi spirit, manist, dl. Coposu a avut inteligenţa de a-i lăsa să se arunce în faţă cu garda descoperită, pe aliaţii săi de circumstanţă din F.S.N., plasînd în principal în beneficiul lor eşecul (previzibil) al demersului. Un eşec cu atît mai notabil cu cît promotorii moţiunii au ignorat două aspecte esenţiale: impactul negativ pe care-l va avea adăugirea U.D.M.R.-istă din moţiune (blocul etnic, dovedindu-se şi de aceasta, dată un aliat compromiţător, prin deturnarea în folos propriu a oricărui demers) şi posibilitatea de demontare a acuzelor în cadrul discuţiilor care au precedat votul şi în care acuzatorii nu s-au gîndit cu seriozitate că vor fi nevoiţi să joace pe terenul dlui Văcăroiu şi, în condiţiile impuse de regulamentele profesiunii domniei sale. Aşa încît sobrului premier i-a fost la îndemînă să ironizeze acid interlocutorii, lucru pe care nu şi l-ar fi putut permite dacă ar fi fost vorba despre un alt subiect. Aşa încît se poate spune, fără teama de a greşi, că această repriză moţională s-a soldat cu un cert „avantaj Văcăroiu". Rămîne de văzut dacă premierul şi echipa sa vor şti sau vor avea resursele necesare pentru a-l fructifica.
Dintr-un "joc democratic" al cărui scop iniţial era tocmai zdruncinarea formulei guvernamentale, slăbită şi compromisă de lipsa de inteligenţă tactică iese tocmai opoziţia. Din nefericire, spun pentru că acest dezechilibru nu este de natură a ajuta un executiv aflat la remorca unor forţe ambiţioase şi exclusiviste ce vor dori să-şi continue acţiunea de punere sub control a tuturor articulaţiilor posibile. Aşa cum unii n-au dorit-o, iar alţii n-au sperat-o, moţiunea de cenzură s-a transformat într-un spectaculos vot de încredere. Mai rămîne ca acesta să fie şi productiv. Am însă motive să mă îndoiesc.

Octavian ANDRONIC