Publicat: 23 Aprilie, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992

De la o zi la alta

STABILIZAREA CREŞTERII ZERO!
Astăzi la ora 11, primul ministru Theodor Stolojan prezintă în faţa Parlamentului un program de stabilizare a creşterii zero. N-o să ne fie moale, după. Dar premierul îşi face datoria şi ne anunţa înainte!

Liberalii ocupă America
Ministrul Danielescu tratează în SUA un împrumut de 500 milioane dolari cu Banca Mondială. Primarul Capitalei, Crin Halaicu, învaţă, tot peste ocean cum se conduc oraşele cu mulţi cetăţeni de culoare. Domnul Săndulescu abia s-a întors (tot de acolo).

Domnul Ion Iliescu, imparţial ca de obicei
Un comunicat emis de Cotroceni precizează că preşedintele Ion Iliescu nu a influenţat sentinţa în procesul CPEX: nici la achitare, nici la condamnare!

Rămânem fără marinari?
După echipajele uitate pe ţărmurile Africii, ieri poliţia turcă i-a arestat pe comandantul şi operatorul radar al navei româneşti, consideraţi răspunzători de accidentul de navigaţie din Dardanale. În curînd, suim flota pe uscat din lipsă de marinari. Şi-i ducem la... minister!

FOSTUL REGE NU VINE CU MÎNA GOALĂ!
De la Versoix, sîntem ţinuţi la curent în legătură cu pregătirile legate de sosirea în România a fostului rege Mihai. O informaţie remisă de biroul de presă face cunoscut că la sfîrşitul acestei săptămîni se vor afla în ţara noastră şi cea de-a doua fiică a sa, Elena, împreună cu fiul ei Nicolae (în vîrstă de 7 anişori).

Intransigenţă democrat—creştină
Excluderi masive la Partidul Naţional Creştin Democrat. Domnul Ion Puiu a demis 5 membri de partid. Nu s-a precizat cîţi au mai rămas.

Ziarul Libertatea din 23 aprilie 1992, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

 

"Publicarea dosarelor securităţii va avea un efect de terapie morală şi socială"

- ne informează directorul Serviciului Român de Informaţii, domnul VIRGIL MĂGUREANU - 

Directorul SRI, Virgil Măgureanu, a făcut cunoscut că din arhiva fostei Securităţi, 27.354 de dosare de reţea au fost fie sustrase în timpul evenimentelor din decembrie ’89, fie distruse de ofiţerii care le-au deţinut. De asemenea, d-sa a precizat că este gata să pună Ia dispoziţie întregul material documentar preluat de SRI din arhivele fostei Securităţi. El a afirmat că SRI dispune de 1.267.384 de dosare de urmărire informativă. La 22 decembrie ’89, a spus Virgil Măgureanu, 162.439 de persoane se aflau în legătură directă cu ofiţerii de securitate. Totodată, Măgureanu a afirmat că SRI se află In posesia unui număr de 603.333 de dosare de reţea ce se referă la 425.965 de persoane, care In diverse perioade au colaborat cu organele de Securitate.

— In ultimele săptămîni am asistat la o adevărata.... campanie neelectorală, generata de dezvăluirile apărute în „Tinerama" Vi se cere imporerativ demisia din directia partidului de guvernămînt. Aveţi de gind să oferiţi satisfacţie aeestei cereri? Cum puteţi contracara principala acuză, aceea de nesinceritate?

— Eu am mai avut prilejul să vorbesc în urmă cu cîteva zile în faţa Parlamentului, despre acest subiect Nu cred că pot fi acuzat de lipsă de sinceritate, întrucit apartenenţa mea, pentru o perioadă foarte limitată, de numai şapte luni, la fostul aparat de informaţii externe g fost făcută cunoscută în urmă cu mai mult timp. Nu mă miră că aceste atacuri care au fost întreţinute în presă şi care au proliferat şi în cadrul Parla-mentului, vin din partea formaţiunii de guvernămînt. De fapt nu cred că există o totală identitate de vederi întră părerile unora dintre cei care mi-au cerut atunci demisia şi regimul nostru actual. Cred totuşi că unii parlamentari — şi cu aceasta nu vreau să-mi asum în mod unilateral dreptul de a fi singura parte cu păreri valabile — unii mi-au cerut atunci demisia, plecînd tocmai de la acuzaţia de care aţi vorbit. Aşa au făcut şi unii ziarişti. Aş dori ca într-o bună zi să pot ţine la dispoziţie demisia mea pentru situaţii în care într-adevăr această înlăturare din postul pe care-l ocup se Impune neapărat: Si dacă într-o bună zi vor exista asemenea motive, voi fi primul care, îmi voi prezenta demisia fără a mai aştepta să fiu interpelat în parlament sau somat în presă.    

— Vi s-a reproşat că in ciuda declaraţiilor şi angajamentelor iniţiale, cînd v-aţi pronunţat pentru înnoirea aparatului, aţi tolerat activarea unor elemente compromise sau inapte de a se adapta noului curs al societătii. Ceea ce a declanşat o adevărată criză de încredere...

— Cred că lucrurile trebuie nuanţate. Am fost tot timpul nreocunat de a tria cu grijă acest aparat si a menţine în cadrul Iui doar pe acel lucrători care sînt compatibili cu noul statut al ofiţerului de informaţii. Că noi nu am dus pînă la capăt acest proces, că este foarte posibil ca unii dintre ei să fie încă în disonanţă eu procesul de democratizare de la noi, sau că, probabil, conduita lor morală contravine flagrant acestui lucru, este încă foarte posibil, după cum acest fenomen cred că este încă prezent (din păcate) şi în alte instituţii. Deşi n-aş dori să extrapolez propria noastră situaţie în cazul altora. Cît despre o criză de încredere, socotesc că, aceasta este artificial întreţinută pentru că, de la a constata existenta cîtorva lucrători sau a mai multora. care încă nu asimilează normele democraţiei, sau care sînt cu totul în imposibilitatea să o facă vreodată, pînă la a considera întreaga instituţie împreună cu conducătorul ei, ca fiind nedemnă din punct de vedere moral, cred că este o cale destul de lungă.

— Nu credeţi că un semn de criză îI reprezintă, într-un fel, şi desele scurgeri de informaţii si date din Interiorul in-stitutiei spre mass-medla si spre unele cercuri politice?

— Din păcate aceasta confirmă că mai sînt încă lucrători din aparatul nostru, care nu s-au adaptat şi nu se pot adapta normelor morale pe care societatea noastră le consideră imprescriptibile. Cred că dacă asemenea scurgeri se mai petrec încă, aceasta se datorează in mod expres acestui lucru. Cît şi faptului că în această conjunctură, probabil datorită unei psihoze de un gen special, toată lumea este tentată să ofere corecţii morale oricui şi unii consideră că şi scurgerea de informaţii, care încalcă în mod vădit regulile de funcţionare ale instituţiei noastre, sînt mijloace potrivite pentru a se răzbuna împotriva cuiva.    

— Consideraţi că la ora aceasta există o disidenţă în interiorul SRI-ului?

— Nu, nu aş merge cu presupunerile pînă aici. Probabil că sînt destui cei incompatibili cu statutul nostru. După cum foarte probabil şi propriile noastre greşeli îi nemulţumesc pe unii dintre lucrători. Nu exclud că actuala conducere a SRI-ului să nu fi reuşit în cea mai mare parte să ofere imaginea îndeajuns de echilibrată a unei conduceri după toate regulile de funcţionare a instituţiei. Dar, cum spuneam, toate acestea nu sînt atît de ample, din datele pe care le cunosc, încît să putem presupune că ar exista o disidenţă în cadrul instituţiei.

— Apreciaţi că la data aceasta instituţia este aptă să asigure protecţia acelor interese naţionale pe care are datoria să le apere?

— In cea mai mare măsură da. Sîntem capabili să oferim, în dimensiunile majore ale situatiei informative, date despre climatul social, despre contextul geopolitic care ne înconjoară, despre compatibilitatea dintre interesele noastre naţionale şi tendinţele care se confruntă înăuntrul si în afara societăţii româneşti. Eu cred că pe toate acestea, noi, la ora actuală putem să le evaluăm corect.

— Care credeţi că eşte situaţia ţării noastre în acest moment, din punctul de vedere al siguranţei naţionale?

— Evoluăm într-un context intern marcat, după cum ştiţi, de criză, iar într-un context de criză cele mai diferenţiate tendinţe se confruntă. Apreciez că nu trebuie exacerbate acele păreri după care în societatea noastră cîştigă extremismul politic, conform cărora climatul nostru social s-ar putea deteriora de la o zi la alta. Dimpotrivă, aş putea spune, fără a putea oferi o imagine cît de cît liniştitoare, că nişte momente de criză deosebite, cu mari nemulţumiri care s-ar putea dezlănţui în mod potenţial, aproape că au fost depăşite. Şi, nu pot să nu pun în legătură acest lucru cu faptul că în mod aproape imperceptibil, deocamdată, mecanismul social a început să funcţioneze. Cel puţin în ce priveşte latura sa economică şi, de ce nu, ca un reflex al acestui fundament economic, şi mecanismul politic al societăţii, acela care ţine de pluralism şi de respectarea unor norme fundamentale ale democraţiei.

— Ce argumente ne-aţi putea oferi In sprijinul ideii de echidistanţă politici?

— Echidistanţa — ca să preiau ceea ce s-a mai scris în presă — nu este o noţiune care presupune a te ţine la distanţă de toată lumea şi de a respinge orice fel de contact. Noi am văzut echidistanţa într-un mod foarte elastic. In a încerca să ne facem ecoul tuturor solicitărilor şi tuturor impulsurilor pe care le dau climatului social, diversele tendinţe din societatea romanească. În a fi receptivi la acele tendinţe care pot degenera în a cunoaşte exact ce nemulţumiri, ce tensiuni, ce dezechilibre se pot naşte si să încercăm să le prevenim. Să ne facem purtătorii de cuvînt ai acelor note de alarmă care e-xistă în orice societate, în a ţine contact cu cele mai felurite formaţiuni sau grupuri, chiar cu acelea care la un moment dat frizează atitudini extremiste, nu pentru a-i canaliza sau pentru a-i întoarce împotriva societăţii, ci pentru a încerca să moderăm eventualul efect negativ al lor. În sfîrşit, cred că cei care cunosc cu adevărat activitatea serviciului nostru şi pe cea a directorului său, n-ar putea spune că au fost vreodată respinşi în demersul pe care l-au făcut, sau în solicitările pe care le-au formulat. Că nu am reuşit în suficientă măsură să-i mulţumim pe toţi, asta este mai mult decît evident.

— „Fenomenele de respingere" vi se par a fi mat marcante din direcţia zonei de guvernămînt?
— Nu, asta nu se poate afirma. Noi colaborăm pe baze normale mai întîi cu toate Instituţiile care alcătuiesc sistemul siguranţei naţionale, apoi dăm relaţii la cotă normală tuturor celor care-şi asumă răspunderea conducerii unor departamente importante din societatea noastră. Afirmaţia priveşte şi pe majoritatea liderilor de partid. Dacă în legătură cu unii avem încă poziţii ireconciliabile nu este întotdeauna numai din vina. noastră. Probabil că avem şi noi limitele noastre.

— Am să fiu mai concret. Credeţi că diferendumul dintre dv. si Front blochează în continuare orice comunicare?
— N-am înţeles prea bine întrebarea.

— Există vreo şansă de conciliere şi de echidistanţă inclusiv cu „aripa Roman" a Frontului?
— Am mai avut prilejul să spun public acest lucru. Nu am nici un fel de diferend cu aripa pe care ati numit-o. Nici nu vreau să-i dau curs cu atît mai puţin doresc să exacerbez aceste tensiuni. Există însă în mod constant acolo, lucru pe care nu îl pot accepta, tendinţa de a ne asimila pe noi, pe mine ca persoană şi instituţia, drept o forţă conservatoare şi blocantă în societatea noastră. Este o imagine artificială şi cu care simt că nu avem nimic comun.

— Vine asta dintr-o neînţelegere a fondului problemei?
— Cred că aripa despre care vorbiţi înţelege să extragă un avantaj politic din a ne prezenta drept nişte forte conservatoare şi blocante. Dar lucrul acesta nu corespunde realităţii.

— Care a fost în termeni foarte exacţi şi succinţi situaţia disidenţei dv. din timpul lui Ceauşescu. In ce a constat ea?
- Domnule Andronic, am abordat de atîtea ori acest subiect, încît practic nu mă socot acum bine plasat ca să pot răspunde unei asemenea chestiuni, iar presiunea evenimentelor actuale este atît de mare încît aş dori ca dv. să rezervaţi un alt spaţiu, ulterior, unui asemenea subiect.

— De aici derivă o altă întrebare care ar putea să intre în acelaşi context. Unde v-au prins evenimentele din decembrie şi cum aţi acţionat atunci? Există, după părerea dv. zone neclare în intervalul foarte scurt care a însemnat, de fapt, consumarea revoluţiei?
— Există destule întrebări la care avem încă datoria să răspundem şi noi pregătim un raport în această privinţă. Dacă este vorba însă de mine personal, atunci aş putea spune că evenimentele au fost, o surpriză parţială numai în sensul în care ele s-au precipitat. Acele evenimente, dorite de fapt de majoritatea poporului român, erau aşteptate de multă vreme. Modul în care s-au petrecut însă, laşă, ca să vă preiau termenul, destule zone neclare pe. care trebuie să le elucidăm. Personal am fost surprins de evenimente undeva în Ardeal, mai precis la Zalău, după care m-am reîntors în Bucureşti şi am încercat şă mă integrez în fluxul dirijat al evenimentelor de atunci.

— Care sînt motivele, raţiunile pentru ţare aţi apărut în completul de judecată al lui Ceauşescu? Care a fost rolul dv. în acest proces?
— Trimiterea mea, în acest context, la procesul de la Tîrgovişte, mi-a fost explicată atunci foarte sumar de către actualul preşedinte: cum că ar fi necesar acolo în calitate de martor. N-am avut nici o contribuţie la derularea procesului, nu l-am influenţat în vreun fel şi calitatea care mi-a fost atribuită am respectat-o întru totul.

— Consideraţi Berevoieştiul un capitol încheiat?
— Nu. Berevoieştiul nu este un caz închis întrucît s-a constatat că au existat foarte multe fenomene de distrugere a unor documente extrem de necesare pentru elucidarea unor fapte petrecute în societatea românească. Şi pentru elucidarea unor abuzuri pe care fostă securitate le-a săvîrşit în perioada totalitarismului, fenomene care nu s-au petrecut numai în localitatea numită astfel, ci pretutindeni în ţară. Încît aproape aş putea spune că din decembrie 1989 şi pînă în vara anului '90, probabil şi ulterior, acest sumbru Berevoieşti a bîntuit în multe localităţi din ţară, ducînd în bună măsură la distrugerea unei părţi apreciabile din fondul documentar referitor la fenomenele la care ne-am referit.

— S-a făcut multă vîlvă in jurtil „dosarului Măgureanu". Ce este cu el?
— Eu am ştiut tot timpul că o anumită persoană, pe care am şi numit-o, l-a preluat fără să aibă vreo îndreptăţire, iar explicaţia dată de ea este total inadecvată şi inegală. De fapt, ştiam de multă vreme că deţine acest dosar, dar motivul pentru care n-am dat atenţie şi nu am recurs la nici un fel de mijloc, pentru a obţine acest dosar este că, pe de o parte, copia dosarului mi s-a transmis şi, un timp, am crezut chiar că asupra persoanei în cauză nu se mai găsesc asemenea documente, pentru ca ulterior să fiu într-adevăr surprins: să constat că a oferit spre publicare diverselor gazete de la noi fragmente din el.

- Ce efecte consideraţi cil va avea publicarea dosarelor informatorilor securităţii care ocupă astăzi locuri importante în administraţja şi instituţiile de stat? Parlamentul a luat o hotărîre în acest sens, dacă am înţeles exact. 
— Parlamentul este pe cale să ia o hotărîre în acest sens, iar efectul va fi unul de terapie morală şi socială, după părerea mea benefică şi necesară. Este vorba de a avea o imagine cit mai adecvată despre trecutul acelora care ocupă diferite funcţii în societatea româneasca şi despre modul în care aceşti oameni şi alţii, au acţionat pentru a sprijini fostele organe represive. Cred că este un proces necesar. Noi nu trebuie să ne facem iluzia că acest proces va fi finalizat dintr-o dată. Dar cred că într-un interval foarte scurt se poate face lumină asupra contribuţiei negative a anumitor oameni care încă ocupă locuri semnificative în societatea românească de azi.    

— Credeţi că această fază, această acţiune va oferi surprize de proporţii?
— Îmi place să cred că efectul va fi limitat şi fără prea mari surprize. In general cred că nu va duce la culpabilizarea unei mari părţi din societatea românească. Şi efectul, spuneam, nu poate fi decît o terapie morală necesară. 

— Vedeţi, vă pun această întrebare pentru că anumite sloganuri şi anumite teorii vehiculate pînă acum ne-au adus în situaţia de a crede că sîntem o naţiune de turnători. S-ar justifica o asemenea ipoteză într-o măsură mai mică sau mai mare, aţi avut posibilitatea de a cunoaşte în acest interval ce amploare a avut fenomenul?
— Amploarea reală a fenomenului umează abia s-o studiem. Dar ceea ce pot să vă spun este că din ceea ce se cunoaşte pînă în prezent şi din cercetările făcute nu se poate nici pe departe culpabiliza întreaga societate românească. E o imagine aberantă care nu are de-a face nici cu    felul de a fi al poporului nostru şi nici cu proporţia reală a fenomenului în trecut. De altfel, există persoane interesate, care au avut o poziţie distructivă în trecut şi care sînt interesate să ofere această culpabilizare la scara întregului popor. Asta este o problemă separată. Este imaginea subiectivă a unora. Noi trebuie însă să procedăm cu tact, făcind chiar o primă distincţie: cine erau informatorii, turnătorii, dacă-mi permiteţi să folasesc un termen popular şi cine sînt cei care, de pe poziţii de grijă faţă de interesul naţional, au înţeles să colaboreze cu acea parte a organului de atunci care nu avea atribuţii represive de ordin politic ci pe acelea de apărare a siguranţei naţionale.

— In ce condiţii aţi fi dispus să renunţaţi la mandatul dv. de director al acestei instituţii?    
— Îmi voi rezerva dreptul să răspund în etapa următoarelor luni la această întrebare în funcţie şi de evoluţia globală a fenomenelor, a evenimentelor de la noi. Dar, în nici un caz nu voi pune la îndemînă demisia mea celor care o aşteaptă, decît după ce se va elucida suficient de bine care a fost contributia mea reală de la ocuparea acestei funcţii şi pînă în prezent.

Octavian ANDRONIC
 

Ziarul Libertatea din 23 aprilie 1992, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 23 aprilie 1992, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 23 aprilie 1992, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire