Publicat: 23 Februarie, 2020 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990?

Huliganii în boxă!

La Judecătoria sectorului 3 a început procesul unui număr de 38 de persoane acuzate de comiterea unor acte anarhice, de dezordine, săvîrşite cu ocazia manifestaţiei din seara zilei de duminică, 18 februarie.

Reţinuţi de Inspectoratul General al Poliţiei, aceşti indivizi vor răspunde în faţa justiţiei conform prevederilor Decretului nr. 153/1970 pentru stabilirea şi sancţionarea unor contravenţii privind regulile de convieţuire socială, ordinea şi linişţea publică. Este vorba, aşadar, de cei care nu au comis infracţiuni, celelalte persoane vinovate de fapte mai grave urmînd a fi trimise în judecată separat, conform Codului Penal.

În cadrul şedinţei de ieri au fost ascultaţi în instanţă 21 inculpaţi. Azi la prînz dezbaterile au fost reluate. De menţionat că maximum de pedeapsă prevăzut de lege pentru faptele în care inculpaţii sînt trimişi în fata justiţiei este de 6 luni închisoare contravenţională. (V.V.)

AZI

UN VINT DE NELINIŞTE continuă să bată în rîndurile armatei. Se spune că unii dintre comandanţii nou numiţi în funcţii continuă să adreseze rapoarte şi informări fostului ministru. Chestiune coroborată şi cu faptul că, după zece zile de la discuţiile purtate de către reprezentanţii oştirii cu membri ai guvernului, "pachetul" de revendicări continuă să rămînă... nedesfăcut.


Libertatea pag. 1-a


Caricatură de ANDO

PRIMUL DIALOG CU CITITORII

"LIBERTATEA" nu a fost şi nu va fi confiscată

Ieri după amiază, "Libertatea" a purtat un prim dialog direct cu cititorii într-un alt spaţiu decît cel obişnuit, al birourilor redacţionale de la etajele II şi III ale Palatului "Universul". Au fost prezenţi, ca invitaţi de onoare, alături de conducerea şi redactorii primului ziar al Revoluţiei române, scriitorul Valentin Silvestru, domnul Anton Uncu, redactor şef al "României libere" şi domnul Lorin Vasilovici, secretar general de redacţie al săptămînalului de atitudine "Cuvîntul“. Gazdă ospitalieră ca întotdeauna. Casa de cultură a studenţilor, condusă de scriitorul Toma Laurenţiu, ne-a oferit, la două luni de la apariţia "Libertăţii", posibilitatea unui schimb de idei deosebit de util, cu tinerii, cărora le datorăm eliberarea de tiranie a cuvîntului tipărit. De altfel, după evocarea momentelor cînd, în 22 decembrie, la 200 de metri de temutul Minister de Interne, redactorii şi tipografii au editat şi difuzat primul număr al primului ziar liber, dialogul s-a plasat sub semnul luptei împotriva oricăror forme de cenzură, al independentei publicaţiilor faţă de politica
diferitelor partide şi formaţiuni politice.

Despre cucerirea, zi de zi, a libertăţii de conştiinţă a gazetarului, un cuvînt tulburător a rostit domnul Anton Uncu, despre ce înseamnă cenzura şi cum trebuie luptat împotriva ei, ne-a propus spre reflecţie cîteva idei Lorin Vasilovici, iar referitor la peisajul publicistic românesc a vorbit, cu umor şi subtilitate scriitorul Valentin Silvestru.
(Continuare în pag. a 11-a)

Cui i-e frică de ţigani?

Pe "calea robilor" împinşi de imperiile Asiei Centrale, ţiganii (etimon desemnînd o sectă creştină - atinganoi) au intrat în spaţiul carpato-danubian. Istoria n-a menţionat vreo dispută între ei şi populaţia acestui spaţiu, fiindcă ea nu a existat, ţiganii infiltrîndu-se în grupuri mici, principiu în virtutea căruia au fost robiţi, fiind HOSPES-HOSTIS (oaspeţi - duşmani) ca efect al reprimării ereziei bogumililor de împăratul bizantin Vasile Bulgaroctonul, Mîncătorul de Bulgari şi, indirect, al creştinării Ungariei. In documentele ţării, ei apar o dată cu înfiinţarea cancelariilor în actele de danie ale lui Alexandru cel Bun. Romilor robi li s-au adăugat, după 1241, robii meşteşugari, aduşi din India.

Ţiganii nomazi au intrat pe teritoriul României venind din Galiţia,

Vasile IONESCU
(Continuare în pag. a Il-a)

"LIBERTATEA"

nu a fost şi nu va fi confiscată
(Urmare din pag. 1)

Octavian Andronic, redactorul şef al "Libertăţii", răspunzînd unor întrebări, a punctat o serie de elemente care definesc orientarea politică a ziarului, menite să-i confere personalitate, specificitate şi atractivitate în condiţiile în care concurenţa este, după cum se ştie, deosebit de mare. Este un ziar care-şi urmăreşte în mod echilibrat scopul, acela de a informa obiectiv cititorul şi de a lua împreună cu acesta atitudine împotriva oricărei tendinţe contrare democratizării ţării, este un ziar ce nu poate fi confiscat - iată ideea de fond care guvernează conduita noastră. Dialogul cu cititorii a fost urmat de un film realizat de talentatul regizor Emilian Urse, un film al revoluţiei, cu secvenţe emoţionante, unele surprinzînd şi ieşirea din rotativă a primului număr al ziarului "Libertatea", în continuare, alte două cadouri ale gazdelor: un scurt şi inspirat spectacol al teatrului studenţesc "Podul" şi un microrecital al grupului de dans modern "Swing", condus de Brînduşa Novac. Le mulţumim studenţilor pentru sinceritatea şi căldura cu care au dialogat cu redacţia "Libertăţii" şi le promitem că vom fi şi în continuare parteneri demni de încrederea lor.


Libertatea pag. a 2-a

Cui i-e frică de ţigani?

(Urmare din pag. 1)

Grecia, Rusia, la sfîrşitul secolului al XlX-lea, după dezrobirea romilor.

Dezrobirea s-a făcut la 23 august 1844 (!) în Moldova, 1847 în Muntenia, prin plătirea de către paşoptişti a unui galben pentru fiecare rob. În decembrie 1863, prin secularizarea averilor mînăstireşti, ultimii robi au fost eliberaţi. Ei s-au aşezat la marginea oraşelor şi satelor ori în sate numite Slobozia sau Amărăşteni, Cioara, Faraoani, Ciorăşti etc. şi au fost folosiţi ca mînă de lucru. Cu excepţia măsurii de a fi trimişi la Bug, guvernele României, in această sută de ani, nu au întreprins nimic menit şă-i scoată din ignoranţă, tolerîndu-i într-o libertate formală. Marginalizat, surd şi străin, într-o lume surdă şi străină, el este omul fără semnificaţie. Şi ce oare i-ar fi putut trezi conştiinţa? Conştientizarea sinelui îl dedublează, refuzului lumii îi opune propriul refuz, cunoaşterea nu poate fi extindere, europocentrism, pentru că a fost (este) damnat, stigmatizat încă din faşă. Pesimismul intelectual duce la "retragerea în înălţime", cel al ignoranţei, spre smîrcuri.

Dacă idealul omului este identificarea cu divinitatea, idealul ţiganului este identificarea cu omul. Ce altceva, dacă nu sufletul rănit îl aruncă în această vitalitate disperată, ce durere, dacă nu una lăuntrică a putut isca tumultul sonurilor la acest popor eminamente muzical?

Romii sînt acei săraci migrînd din şi spre C.A.P.-urile Bărăganului şi Insula Brăilei, sînt muncitorii pentru care nu se acordă decît locuri de muncă mizerabile, sînt mici meseriaşi, lăutari, cum Anton Pann şi Barbu Lăutaru, sînt, în sfîrşit, hoţii şi bişniţarii pentru care există legi, dar care nu ne reprezintă, aşa cum nici ceauşiştii nu reprezintă poporul român.

Noi am dat şi mari valori culturii poporului român, sint chiar domenii unde influenţa culturii noastre este apreciabila, am luptat alături în toate războaiele, în această Revoluţie. Recunoscîndu-se ca grupare etnică, restabileşte un adevăr de care toţi sîntem convinşi, această casă numită România este şi casa noastră.

Încercarea de asimilare forţată, ineficace, nocivă şi deformatoare a dus acest popor spre marasm. Acest marasm este accentuat şi de faptul că, de la Răzvan Vodă la autorul acestor rînduri, oricine avea posibilitatea, prin culoare sau spirit, să acceadă la demnitate îşi renega apartenenţa. Mulţi s-au mirat că în această fervoare a diversificării au lipsit cei mai în drept a fi uniţi, noi, romii.

Absenţa elitei îngreunează formarea unei organizaţii care să adune această grupare etnică, bîntuită de toate tarele degringoladei: analfabetism, delincventă, amoralitate, şomaj. Problema şomajului fals pusă chiar şi acum este următoarea: România nu duce lipsă de braţe de muncă, ci de locuri de muncă.

Există, desigur, o discriminare nu numai aici, ci şi în A-merica. Franţa şi peste tot, chiar dacă în România este mai atenuată, poporul român fiind cu mult mai tolerant. Guvernul datorează o lege, un pachet de acţiuni - ca să folosim şi noi această sintagmă - în privinţa romilor, în cazul în care se încearcă altceva decît recunoaşterea formală.

Probabil că romii nu vor putea avea un partid, pentru că nimeni, fără sprijin direct al statului, nu poate elabora o platformă-program. Dacă va exista un partid al romilor el nu-i va putea reprezenta dincolo de circul electoral, iar problemele vitale ale lor vor fi extrapolate, ca şi pînă acum.

Acum, cînd se hotărăşte destinul poporului nostru, fiinţarea sau moartea este o obligaţie morală, dincolo de glorii efemere, de laşitatea expectativei, de raţiuni subiective.

A nu participa, a te ascunde asemenea struţului este o atitudine care nu vă va elibera de ceea ce este evident: sînteţi romi!

Deci: care eşti ţigan, neamule?


Libertatea pag. a 3-a


Libertatea pag. a 4-a

"O zi pentru România"

Corespondenţă din Budapesta

Aflîndu-mă la Budapesta cînd se încheia una din numeroasele acţiuni întreprinse în ţara vecină pentru a veni în ajutorul poporului român să-şi vindece rănile Revoluţiei din decembrie 1989, mi s-a mijlocit o întîlnire cu membri ai conducerii ziarului "Magyar Biriap", care, din primele zile ale anului, a iniţiat acţiunea de strîngere de ajutoare cunoscută sub denumirea "O zi pentru România".    

Aşadar, de la prietenii şi colegii ziarişti ai acestui prestigios cotidian - Nemeth Peter, redactorul-şef, Bossany Katalin, redactor-şef adjunct si Forro Peter, preşedintele Fundaţiei "Magyar Hirlap" am aflat detalii despre împrejurările care au determinat această generoasă acţiune şi ecoul avut în rîndul populaţiei, ca expresie a sentimentelor faţă de poporul român.

La aflarea ştirii despre evenimentele din România -au precizat interlocutorii - ziariştii de la "Magyar Hirlap" au fost printre primii care s-au deplasat în România şi au urmărit nemijlocit evenimentele tracice ale Revoluţiei poporului român, despre care s-au străduit să prezinte opiniei nublice maghiare o imagine cit mai veridică. Sub impresia puternică a evenimentelor, care au avut un larg ecou în ţara prietenă s-a hotărît să se facă ceva pentru ajutorarea poporului român. Într-un apel adresat întregii populaţii, întreprinderilor şi instituţiilor s-a propus ca fiecare cetătean să contribuie cu veniturile pe o zi la fondul de ajutoare a ponorului român. Concomitent în paginile ziarului au fost rezervate spaţii popularizării acestei acţiuni umanitare. Printre donatori s-au aflat cetăţeni din cele mai diverse categorii sociale, cu diferite orientări şi convingeri politice, fostul premier, Lazăr Gvorgy, un grup de emigranţi maghiari din Suedia, un emigrant maghiar din Statele Unite ş.a. Data de 20 februarie a fost ultima zi a desfăşurării acţiunii Interlocutorii au precizat că, deşi nu s-a făcut un bilanţ definitiv, se scontează ca suma strînsă să ajungă la aproape 1 milion de forinti. Pentru prima decadă a lunii viitoare este prevăzută o ceremonie în cadrul căreia suma strînsă să fie remisă Crucii Roşii ungare, care la rîndul ei o va trimite Crucii Roşii din România, pentru a fi folosită aşa cum se va aprecia că va contribui cel mai bine la ajutorarea victimelor.

Din discuţii se mai desprinde şi merită a fi relevată o precizare făcută de interlocutori, şi anume că ajutorul realizat este destinat întregului popor român care, prin bariere artificiale a fost izolat de poporul prieten maghiar. Prin urmare, acţiunea are menirea să ofere celor două popoare posibilitatea da a se găsi, de a înlătura tot ceea ce le-a separat în trecutul nu prea îndepărtat. Felul cum s-a răspuns la apelul de ajutorare a poporului român se constituie într-o mărturie a sentimentelor de prietenie ale poporului ungar. Pentru prima dată în ultimii ani, s-a manifestat o solidaritate deplină cu lupta pe viaţă şi ne moarte a românilor. Din proprie experienţă, poporul ungar cunoaşte valoarea adevărată a solidarităţii umane în momentele de răscruce, care se ridică cu mult peste asa-zisa solidaritate internationalistă de tip propagandistic stalinist - au ţinut să precizeze colegii de la "Magyar Hirlap".

În încheiere, o concluzie ce se impune de la sine: Acţiunea iniţiată de colegii da la "Magyar Hirlap" pe lîngă valoarea pur materială, are o semnificaţie mult mai preţioasă - de simbol al prieteniei şi preţuirii reciproce ce animă cele două popoare, care trăiesc de secole în acelaşi spaţiu geografic.

S. MORCOVESCU

ULTIMA ORĂ

Grevă la Otopeni!

Ni s-a telefonat la redacţie din partea mai multor cetăţeni străini şi a unor firme comerciale, reproşînduni-se că mijloacele de comunicare în masă nu au făcut cunoscută greva ce are loc astăzi la Otopeni - conform uzanţelor din ţările cu sisteme democratice, civilizate. Am reuşit în ultimul moment să contactăm Departamentul Aviaţiei Civile, pentru a afla detaliile acestui fenomen inedit pentru noi - pînă în prezent -ca şi doleanţele celor care au paralizat traficul aerian al primei porţi a ţării. Colonelul Petru Tenie, adjunct al şefului departamentului ne-a spus: "Controlorii de trafic au prezentat, în urmă cu o săptămînă, o serie de revendicări, ce au fost rezolvate cu excepţia uneia: modificarea sistemului de salarizare, pentru care sînt necesare reglementări din partea ministerelor muncii şi de finanţe. Cu toate că au fost asiguraţi că acest lucru se va întîmpla în scurt timp, astăzi la ora 10 greva a fost declanşată. În aceste momente, reprezentanţii lor, împreună cu şeful departamentului se află în tratative la cabinetul primului ministru".

Vom reveni cu amănunte.