Publicat: 23 Iulie, 2014 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu două decenii, în 1994?
Libertatea din 23 iulie 1994

 

TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

MOŢIUNEA DE NEÎNCREDERE ÎN CONVENŢIE

După mai multe moţiuni de cenzură la adresa Guvernului şi după prima dedicată preşedintelui ţării (procedura de suspendare) iată că se profilează -implicit - şi una de neîncredere în Convenţia Democratică, aşa cum e ea, acum, la aproape doi ani de la alegerile care i-au adus un neaşteptat succes. Prestaţia Opoziţiei la alegerile din '90 a fost una mai mult simbolică, primul parlament ales al ţării lucrând după sistemul condescendenţei faţă de ideea de Opoziţie, care se cerea cu insistenţă dacă voiam să ne considerăm democraţi. Manierele iscusite ale domnului Coposu, care îşi poate asuma liniştit paternitatea succesului din '92, au început prin eliminarea liberalilor - aproape la... cererea lor - continuând cu prezentarea unui algoritm complicat după care mărunţita Opoziţie se prezenta la alegeri sub forma unui bloc. După toate calculele, nici una dintre formaţiunile alcătuitoare n-ar fi atins - dacă mergeau singure - pragul de 3% necesare pentru intrarea în Parlament. Nici chiar ţărăniştii. Pe când aşa, Covenţia -percepută în sfârşit de alegători ca o forţă care-şi probase deja puterile în alegerile locale - a devenit, practic, prima forţă politică a ţării. Prima, dar nu şi suficient de puternică pentru a-şi putea asuma exerciţiul guvernării. Măiestria calculelor dlui Coposu a reieşit în momentul în care s-a făcut numărătoarea "steagurilor" şi când a reişt că PNŢ-CD dispunea - prin aplicarea calculului procentual la liste - de un număr disproporţionant de parlamentari faţă de alte partide din Convenţie. Acest lucru a condus la manifestarea unei reale hegemonii a partidului dlui Coposu, tot mai greu de suportat de către formaţiunile ce se văd îndreptăţite a pretinde mai mult decât le-a alocat algoritmul ţărănist. Aici trebuie căutată explicaţia recentei "moţiuni de neîcredere" în conducerea Convenţiei, introdusă pe de o parte de partidul dlui Patriciu, tot mai distanţat faţă de opţiunile monarhiste ale dlui Coposu, iar pe de alta de către PAC, pri mişcarea de raliere la un liberalism clasic, aspiraţia mai veche a dlui Manolescu. Care va fi efectul acestor manevre, în momentul în care absenţa prelungită a d|ui Coposu pare să fi derutat oarecum formaţiunea majoritară din Convenţie - este întrebarea al cărui răspuns comentatorii şi observatorii politici îl aşteaptă cu cel mai mare interes.

Octavian ANDRONIC


Interviul de sâmbătă
CONSTANTIN COSTA:

"Nu mă mai tem de nici o temă"...

- După 50 de ani de activitate plastică, cum vă simţiţi?

- Fără falsă modestie, mă consider un profesionist, un bun profesionist. Nu mă mai tem de nici o temă...

- Aveţi şi perioade de... şomaj tehnic?

- Nu poate fi şomer un individ care produce "pe stoc"! Indiferent ce produce: şuruburi, picturi, compoziţii, opere de artă sau potcoave!

- Ca iremediabil liber-schimbist, credeţi că s-a produs vreo schimbare după Conferinţa Naţională a U.A.P., desfăşurată într-o clandestinitate strictă?

- Nici nu s-a urmărit vreo schimbare sau ameliorare a situaţiei dezastruoase, ci stoparea tendinţei de dezagregare a unor activităţi care îşi găseau greu justificarea în această perioadă.

- Se vântură ideea, pomind de la preţurile fabuloase afişate în galerii, că artiştii plasticii sunt... multimilionari!

- Deşi au îmbogăţit patrimoniul neamului lor cu opere nepieritoare, artiştii plastici n-au fost niciodată bogaţi..i

- Excepţiile vă infirmă!

- Excepţiile confirmă regula...

Ion BUTNARU