Publicat: 23 Mai, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992

Tranzacţiile tranziţiei

Un straniu sentiment

Spectacolul la care asistăm de doi ani încoace este acela al unei permanente dezmembrări. Totul pare să se spargă, să se rupă în bucăţi, să se împrăştie în fragmente pe care nimeni nu le-ar mai putea pune vreodată laolaltă. Lagărul totalitar al estului s-a dezmembrat, refăcîndu-se în formele pe care o alchimie politică abil coordonată le interpune pe drumul Europei: trilaterale, bilaterale, unilaterale...
Detonatorul naţionalist lucrează înăuntrul structurilor dînd naştere unor noi entităţi, fragile şi epuizate.
O Iugoslavie, explodînd pur şi simplu...
O Uniune Sovietică, parcurgînd o dureroasă şi violentă secţionare...
O Cehoslovacie marcată tot mai puternic de resentimentele celor două componente.

 

Între ele, solitară, cîte o entitate care nu mai are ce pierde.

Acelaşi proces înăuntru. Partidul unic, dizolvat peste noapte.
Un pluripartitism alert şi nerăbdător, galopînd în ritmul subvenţiilor.
Un bloc masiv eterogen, grupînd aspiraţii, spaime, oportunisme — într-o contradicţie tot mai marcată cu grupul „istoric", nerăbdător şi inabil. Apoi, lent, procesul de fărîmiţare. Un front spart în două, în trei, apoi pînă la cinci.
O Convenţie jubilînd înainte de vreme şi jelind apoi pe altarul intereselor de partid.

Dincolo de structurile politice, aceeaşi fărîmiţare a societăţii.
Intransigenţă, intoleranţă, suspiciune.
Cei care ieri nu-şi împărtăşeau decît mizeria şi resentimentele, azi au de împărţit priorităţi, disidenţe mai mult sau mai puţin făţişe, opţiuni radicale, cu atît mai radicale în prezent cu cît erau mai oportuniste în prea apropiatul trecut.

Secţionări drastice pe criterii geografice: o Moldovă acuzat trandafirie, un Banat demn monarhist, un Ardeal tot mai învrăjbit de ambiţiile unor vîrfuri si tot mai divizat de o agitaţie naţionalistă iscusit orchestrată din afară.
Peste toate acestea, un sindicalism primitiv, agresiv, animat de ambiţii şi refulări, hotărît să creeze o nouă crevasă între „tagma noilor jefuitori" şi noua clasă muncitoare căreia partidele nu-i mai cunosc limbajul şi opţiunile...
Şi sentimentul straniu că cineva, poate cineva care nu mai are ce pierde, priveşte şi aşteaptă.
Să se întîmple ceea ce a fost, de fapt, de mult pus la punct...

Ziarul Libertatea din 23 mai 1992, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 23 mai 1992, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

UN TELEFON PENTRU UN V.I.P.

ASTĂZI CORNELIU COPOSU

preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat

Un dialog la distanţă, mediat de "LIBERTATEA", în care întrebărilor, nu odată incomode, li se relevă dimensiunea necesară a realismului şi francheţei

— Liderii P.N.Ţ.C.D. susţin că sinteţi un partid democrat, care şi-a propus să lupte pentru instaurarea democraţiei. Adversarii vă consideră drept cel mai extremist şi reacţionar partid, implicat în toate acţiunile destabilizatoare, petrecute în ultimii doi ani in România. Vă rugăm, răspundeţi cu argumente la lămurirea acestei antiteze.
— P.N.Ţ.C.D. este un partid de masă, care a reuşit să polarizeze majoritatea tendinţelor populare şi a revendicărilor sociale, orientîndu-le pe calea echilibrului social, care asigură stabilitatea ţării. Ideile călăuzitoare ale acestui partid au fost şi au rămas profunde: Democraţia desăvîrşită. Morala creştină. Dreptatea socială şi Patriotismul luminat. In preocupările lui intră promovarea intereselor fundamentale ale tuturor categoriilor sociale şi ale tuturor cetăţenilor, indiferent de originea lor etnică, limba pe care o vorbesc, confesiunea pe care o practică, starea lor socială şi gradul lor de instrucţie. Avem preocupări deosebite pentru sprijinirea categoriilor sociale mai puţin favorizate. Obiectivul nostru de căpetenie este realizarea statului de drept, prin restaurarea instituţiilor  democratice, anihilate de regimul comunist, prin abrogarea tuturor măsurilor abuzive care au afectat drepturile cetăţeneşti şi au încorsetat libertăţile individuale ale oamenilor şi ale colectivităţii. Afirmăm sacro-sanctitatea dreptului de proprietate şi garantarea acestui drept, milităm pentru privatizare autentică şi pentru economia de piaţă. Nu am auzit pînă acum la adresa P.N.Ţ.C.D. învinuiri de extremism. De la poziţia clară a partidului nostru, pînă la sesizarea unor tendinţe extremiste este o cale foarte lungă, atît înspre stânga cât şi înspre dreapta eşichierului politic.
Radicalismul antimarxist şi obiectivele ferme şi constante privitoare la eradicarea vestigiilor criptocomuniste au fost denaturate în chip demagogic de către oficialitate şi acoliţii ei şi metamorfozate drept o atitudine dură împotriva foştilor membri ai partidului comunist, spre a se determina solidarizarea acestora cu nomenclatura vinovată de crime şi abuzuri grave împotriva poporului român. Această stratagemă dolosivă a exponenţilor Frontului Salvării Naţionale a reuşit în parte să sperie pe foştii deţinători de carnete roşii, cu care noi nu avem nimic de împărţit, pe care îi socotim cetăţeni cu drepturi egale si cărora le-am deschis porţile pentru intrarea în partidul nostru.

— Este adevărat că partidul dumneavoastră are intenţia de a trimite în puşcării pe foştii membri ai partidului comunist, de a-i trimite să sape canale, de a-i lipsi de drepturi şi libertăţi?
— Este o calomnie răspîndită prin lozinci populiste lansate în scopuri electorale. Partidul nostru duce o campanie împotriva ideilor comuniste şi a concepţiei marxist-leniniste, sub orice formă s-ar prezenta (inclusiv sub înfăţişarea unui comunism umanitar). Nu avem nimic cu oamenii care sub presiunea evenimentelor, determinaţi de interese profesionale sau familiale s-au înscris şi au cotizat în partidul comunist, neavî-nd alta soluţie care să le permită o avansare profesională, o înscriere la doctorat, o prezervare a familiei şi a copiilor de perspectivele unor posibile persecuţii, Noi îi socotim pe aceştia simpli coiizanţi, care au participat; de multe ori cu obidă şi înjurături la unele activităţi politice.
Aceeaşi atitudine o avem faţă de toţi slujbaşii oneşti ai securităţii şi ai miliţiei. Majoritatea acestora şi-au făcut datoria cinstită faţă de ţară şi nu şi-au încălcat atribuţiile exercitate în cadrul legilor.

— In unele ziare au apărut acuze concrete în legătură cu colaborarea dumneavoastră cu securitatea. Dv. nu aţi reacţionat în nici un fel Ia aceste învinuiri. Cum explicaţi această atitudine?
— Nu dispun de timp suficient pentru a citi tot ce se scrie în presă. Am şi o greaţă viscerală de a pune mîna pe anumite ziare de scandal, al căror stil şochează prin vulgaritate şi trivialitate; Mi se pare că astfel de insinuări sînt neserioase şi ridicole. Am fost în permanenţă, pentru vechea securitate comunistă, vînatul de căpetenie, inamicul public nr. 1. Am fost, taxat drept cap al răutăţilor, organizator de comploturi, instigator împotriva ordinii socialiste, conspirator, duşman irecuperabil de clasă, în jurul meu au roit informatorii de toate categoriile, la slujbă, acasă, în familiile pe care le frecventam. Zeci de oameni au fost antrenaţi să mă urmărească. Mulţi au refuzat, cu indignare, unii au fost ameninţaţi şi şantajaţi, alţii obligaţi să semneze angajamente. Cei care, constrînşi şi terorizaţi, au acceptat astfel de misiuni murdare au avut onestitatea să-mi aducă la cunoştinţă situaţia lor. Presupun că informaţiile acestora, smulse cu forţa au fost benigne. Celor care au respins categoric oferta li s-a cerut cu insistenţă să întrerupă orice contact cu mine. Au fost şi din cei care şi-au tăinuit angajamentul. Pe o parte din aceştia i-a trădat, propria lor inabilitate de comportare şi stîngăcia cu care au încercat să exercite sondajele comandate. Metoda de identificare era simplă. Dădeam un răspuns denaturat în mod deliberat la întrebările lor. Securitatea, greşit informată de colaboratorii păcăliţi de mine, începea prompt investigaţiile dirijate cu premeditare pe un drum greşit şi prin anchete care urmăreau verificarea unor fapte, inexistente îşi deconspira colaboratorii. Există şi astăzi în preajma mea numeroşi oameni cei mai mulţi oneşti şi respectabili, care s-au integrat în una din categoriile menţionate. Nu am nici o reticenţă în legătură cu ei. Mă întreb ce fel de „turnătorii “ aş fi putut să fac împotriva mea, împotriva unor prieteni socotiţi aderenţii şi fidelii mei, care nu intrau în vederile directe ale instituţiilor represive?
Pentru oamenii serioşi, cu scaun la cap, concluzia se impune de la sine. Am stat 17 ani şi jumătate în puşcărie, în ultima perioadă în condiţii infernale de exterminare. Mi-a fost confiscat prin sentinţă judecătorească tot ce am avut (nu mare lucru, pentru că nu am avut nici pămînt nici casă şi nici avere). Am fost aruncat în domiciliu obligatoriu în Bărăgan. Am fost ţinut sub strictă supraveghere poliţienească, prin agenţi speciali care m-au urmărit pas cu pas. Am fost purtat de sute de ori pe la oficiile securităţii, ameninţat, terorizat, reţinut. Am avut 27 de percheziţii domiciliare şi multe de materiale scrise, socotite primejdioase, confiscate, Persecuţia s-a extins şi asupra celor apropiaţi mie. Soţia mea şi cumnata mea au fost condamnate pentru ’înaltă trădare." prima decedată după 14 ani de detenţiei iar a doua moartă.
În puşcărie după 7 ani de detenţie. Mama mea a fost purtată prin anchete. Surorile mele scoase din slujbă şi obligate să lucreze la lopată. Locuinţa mea a fost confiscată şi soţia mea aruncată pe stradă. Mama şi su-
ţii, care s-au evidenţiat ca torţionari, noi nu revendicăm dreptul de a-i judeca acesta fiind de competenţa exrorile mele au fost evacuate forţat din locuinţă. Acest regim a continuat pînă la Revoluţia din Decembrie 1989. După amnistia generală decretată în urma presiunilor occidentale a trebuit să-mi găsesc un modest loc de muncă in construcţii, cu interdicţie de a-mi exercita profesiunea.
Dacă în aceste împrejurări, cineva poate trage concluzia că aş fi putut colabora cu securitatea cred că nu poate fi vorba decît de un caz clinic.
Sînt întrebat de cititorii dv. de ce nu am reacţionat la acţiunea concertată de defăimare, insultă, calomnie? Pentru că m-aş degrada intrînd în polemică cu nemernicii şi mişeii care şi-au făcut profesiune de mercenari ai unor cauze pierdute şi care s-au pretat la acţiunea de terfelire, dirijată în mod centralizat împotriva persoanelor incomode puterii politice. Activitatea acestora nu poate fi tratată decît cii dispreţul pe care îl merită netrebnicii şi ticăloşii. Nu oricine este dispus să combată trivialitatea şi vulgaritatea. Ce aş fi putut să răspund celor care m-au acuzat că am împuşcat ţărani în revoluţia de la 1907 sau că sînt vinovat de represiunea de la Lupani din 1929? Calomniatorii nu s-au obosit să se informeze că în 1907 Ardealul, patria mea, era încorporat în Monarhia Habsburgică şi că în timpul grevei de la Lupani aveam doar 12 ani. Ce aş fi putut să răspund celor care pretindeau că am huzurit în străinătate în timp ce oamenii din ţară erau chinuiţi de mizerie şi opresiune, cînd se ştia că nu am părăsit ţara între 1938 şi revoluţia din decembrie 1939? Ce puteam răspunde celor care pretindeau că am apărut în ţară după revoluţie cu buzunarele doldora de dolari, ca să cumpăr ţara, cînd se ştia ca am îndurat o mai cumplită mizerie în temniţe, decît cei care au avut noroc să fie scutiţi de această încercare? Securitatea care deţinea fişa mea personală şi dosarul voluminos al sutelor de declaraţii care mi-au fost luate, era perfect orientată asupra împrejurării că nu am avut şi nu am nici pămînt nici latifundii, nici întreprinderi, nici fonduri, de comerţ că n-am făcut parte din nici un consiliu de administraţie; că tot ceea ce mi s-a confiscat prin confiscarea totală a averii nu reprezenta mai mult decît bunurile unui modest funcţionar? Aceasta nu a împiedicat ziarele securităţii să colporteze toate insanităţile de denigrare, la adresa mea prin informaţii excentrice şi dezmăţate.

— P. N. Ţ. C. D. colaborează cu U.D.M.R. Cum vă simţiţi, ca urmaş al lui Iuliu Maniu pe această postură şi ce părere aveţi despre acţiunile acestei formaţii îndreptate împotriva României?
— In Proclamaţia de Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 se prevedea (la punctul 3) deplina libertate naţională pentru popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va întruni, instrui, administra şi judeca în limba sa proprie, prin indivizi din sînul său şi fiecare popor, va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi în guvernarea ţării, în proporţie cu numărul ce-l alcătuiesc".
Condamnăm toate atitudinile provocatoare manifestate de oa-menii iresponsabili cu tendinţe extremiste fie ei români, fie maghiari. Comunitatea maghiară din ţara noastră trebuie să dobîndeasca sentimentul şi certitudinea că participă cu legitimitate la viaţa politică românească. Avem datoria de a preveni şi evita orice tensiuni sociale şi de a militai pentru convieţuire armonioasă, între toţi cetăţenii României. Orice acţiune, separatistă şi orice încercare de destabilizare trebuie să fie combătute şi anihilate.    
Partidul nostru respectă hotărârile de la Alba Iulia, pe care le-a integrat în doctrina sa. Respectăm opiniile lui Maniu, expuse în Conferinţa de la 11 mai 1924 în problema minorităţilor. Colaborarea noastră cu minoritatea maghiară din ţara noastră se înscrie în principiile doctrinei naţional-ţărăniste creştin-democrate.
Partidul nostru s-a delimitat de toate acţiunile dăunătoare unităţii naţionale şi bunei convieţuiri între cetăţeni. Noi nu confundăm unele ieşiri condamnabile, cu caracter extremist ale unor persoane izolate, cu atitudinea afirmată de U.D.M.R.
Considerăm că unele intervenţii inadmisibile de felul celei manifestate de ministrul apărării din guvernul maghiar ar fi trebuit să primească replica oficială, din partea Guvernului României. U.D.M.R. este o formaţiune politica a cetăţenilor români de origine etnică maghiară, care nu are căderea de a se implica în controverse cu guvernul unei ţări străine,

— In vederile dv. politice se păstrează ideea de vendetă, de răfuială cu comunismul. Din paginile „Dreptăţii“ transpare acest lucru. Vreţi să vă războiţi şl cu comuniştii?
— Profundă eroare. Niciodată, nici unul din conducătorii partidului nostru nu a manifestat tendinţe de vendetă. Opinia publică a fost în mod deliberat antrenată în recepţiomarea unei atari aberaţii, prin comentarii care au denaturat şi falsificat poziţia noastră. Este vorba de o dezinformare dirijată. Chiar lozinca, care a apărut o vreme în ziarul „Dreptatea" a fost exploatată şi a generat panică. Această lozincă se referea la concepţia marxistă. Era vorba de comunism şi nu despre foştii membri ai partidului comunist.

— Unii vor restauraţie, alţii republică. Cum vă situaţi în această controversă?
— Într-o democraţie autentică nu pot fi interzise disputele ideologice. Adevărata democraţie asigură dreptul şi protecţia legală a cetăţenilor de a avea păreri diferite şi de a le manifesta câ atare. Constituţia feisenistă a încercat, în mod nedemocratic să scoată anumite principii şi prevederi de sub incidenţa legitimă a procedurii de amendare, să le bată în cuie, socotindu-le eterne. în realitate ele rămîn texte valabile doar pînă la revizuirea lor. Nimeni nu are dreptul de a octroia pe seama ţării un sistem constituţional. În afară de popor; iar poporul se pronunţă pe cale de referendum, asigurat cu garanţii de obiecvitate cu atît mai puţin are această facultate o putere executivă contestată şi un pseudoparlament, constituit prin fraude şi mistificări. Opinia publică românească singură, prin vot majoritar, se poate pronunţa pe calea unui plebiscit... legal organizat în condiţii obiective de oportunitate şi de exprimare corectă, dacă optează pentru o monarhie constituţională, pentru o republică prezidenţială, sau pentru o republică parlamentară. Aşa-zisul plebiscit, după părerea mea inutil, pregătit în pripă, fără nici un rost, cu cheltuieli mari dar fără seriozitatea necesară şi fără garanţia de procedură legală ar fi urmărit teoretic ratificarea constituţiei. El nu poate suplini legitimitatea unui referendum. De altfel noi nu am participat la respectivul referendum şi punem la îndoială numărul celor care au participat la el.

— Ce părere aveţi despre formaţia P.D.A.R., care în mod normal ar fi trebuit să se unească cu P.N.Ţ.C.D., partidul tradiţional al ţărănimii române?
— P.D.A.R. este, în vederile noastre, o formaţie guvernamentală sprijinită şi dirijată de F.S.N. care este dependentă de puterea politică şi se bucură de toate avantajele ei. Aşa cum s-a dovedit, această formaţie criptocomunistă susţine consecvent şi fără reticenţă activitatea stăpînirii. Aderenţa ei de pînă acum se explică prin dezinformarea mediilor rurale şi prin ostilitatea antireformistă şi capacitatea de presiune a angajaţilor agricoli ai cooperativelor agricole şi întreprinderilor agricole de stat, care au intimidat şi minţit populaţia de la sate.    

— Cum apreciaţi monarhia, instituţie prezentă In unele state europene democratice?
— Cred că ieşirile neeontroîate ale factorilor care au nostalgii republicane împotriva instituţiilor monarhic constituţionale, nu aduc nici un serviciu ţării şi nu reuşesc să amelioreze imaginea dezastruoasă care s-a conturat in ţările civilizate, despre „democraţia originală" de la noi. Este ridicolă tentativa „emanaţilor noştri" de a da lecţii de democraţie şi de idei progresiste unor instituţii tradiţionale prospere şi eficiente care funcţionează impecabil în ţări avansate ca Anglia, Suedia, Danemarca, Norvegia, Olanda, Spania etc.

— Ţăranii au primit pămînt, conform legii funciare. Vor fi ei siliţi să cedeze din nou terenurile pentru domeniile Coroanei
- Cred că întrebarea rezidă în zvonurile propagandiste lansate de Divizia D. Proprietarii agricoli au primit sau vor primi păminturile care le aparţin. Domeniile Coroanei care au fost,  întotdeauna proprietate de stat au fost transferate IAS-urilor şi nu au nici o contingenţă cu proprietatea privată a ţăranilor. Pericolul de care vorbiţi este de domeniul fanteziei. 

— Prognoza electorală pentru alegerile din mai 1990 a fost confirmată de rezultatele înregistrate. Totuşi dv. aţi afirmat că acele rezultate au fost falsificate.
— Nu cred în prognozele practicate în România. După prognoze, F.S.N.-ul ar fi trebuit să cîştige alegerile administrative. ceea ce nu s-a adeverit. Chiar în ţările unde există institute serioase de sondare a opiniei publice, prognozele, sînt infirmate cum este cazul cu recentele alegeri din Anglia. Alegerile de la 20 mai 1990 au fost mistificate, fraudate, falsificate. Campania electorală preliminară a compromis alegerile încă înainte de vot, prin violenţele exercitate de comandourile agresoare dirijate de securitate, şi oficinele F.S.N.-ului, organizate profesional în tot cuprinsul ţării (încă nu s-a elucidat problema fondurilor uriaşe, cheltuite de F.S.N. în aceste alegeri). Campania electorală a transformat peisajul tării într-un fel de război civil; Partidul nostru a fost victima principală a agresiunilor. Am avut doi morţi. 168 de oameni grav răniţi spitalizaţi pe termen lung, peste 5.000 de oameni maltrataţi, 167 de sedii ale partidului distruse. Eu personal am fost agresat de zeci de ori, iar în trei rînduri ameninţat cu linşarea, de către grupuri de indivizi iresponsabili, înarmaţi cu ghioage, în avansată stare de ebrietate (urmare a aprovizionării abundente cu alcool a „comando“-urilor asigurate de F.S.N.). Rezultatele de la birourile electorale din mediul rural unde opoziţia nu a avut acces, au fost grosolan falsificate. Populaţia a fost terorizată. S-au schimbat urnele. S-au introdus clandestin voturi pentru F.S.N. Delegaţii la urne au fost împiedicaţi să intre în localurile de vot sau expulzaţi, prin violenţă din local. În aceste condiţii s-a anunţat public de către noi că Parlamentul constituit prin fraudă este nelegitim şi nereprezentativ. (Or, respectivul parlament a elaborat Constituţia fesenistă şi legea electorală retrogradă şi antidemocratică). 

— De ce P.N.Ţ.C.D. a votat împotriva Legii fondului funciar şi a Legii privatizării?
— Noi am redactat un anteproiect de lege a pămîntului, incomparabil mai bun şi mai eficient decit legea guvernamentală. La discutarea legii am depus amendamente logice şi benefice, de care nu s-a ţinut seama. A rezultat o lege incompletă care nu răspunde la aşteptările ţăranilor confiscaţi în mod abuziv de către regimul comunist. Dificultăţi uriaşe întîmipină aplicarea legii, care pe lîngă că este nesatisfăcătoare este sabotată prin instrucţiuni administrative. Dovadă concretă este încetineala inadmisibilă care a intervenit în acţiunea de restaurare a proprietăţii funciare. Legea guvernamentală a pămîntului, votată de Parlament, este înţesată de idei marxist-leniniste şi de tendinţe de restaurare a colectivizării şi de păstrarea producţiei agricole sub controlul puterii politice. Am votat contra ei pentru că este nedreaptă, nu satisface aşteptările ţărănimii şi oferă prilej de nemulţumire generală şi confruntări. Am respins legea privatizării care nu serveşte decit o mică categorie de oameni din preajma noii nomenclaturi. Avem pregătită o lege a privatizării care satisface programul benefic de privatizare autentică, în conformitate cu interesele economiei naţionale.

— Regele Carol al II-Iea şi Regele Mihai au acordat sprijin legionarilor şi comuniştilor sovietici. Cunoaşteţi poziţia lui Iuliu Maniu faţă de Carol al II-lea. Cum explicaţi poziţia dv. faţă de monarhie?
— Domnia Regelui Carol al II-lea şi în special ultima etapă a epocii de dictatură regală a fost definită de noi ca dezastruoasă pentru interesele ţării, Este motivul pentru care Regele Carol al II-lea a fost constrîns să abdice, ca urmare a erorilor făcute şi a nerespectării prevederilor constituţionale,
Epoca istorică a domniei Regelui Mihai I a fost fructuoasă pentru ţară. Actul de la 23 august 1944; ruperea alianţei cu puterile fasciste, integrarea ţării în tabăra Aliaţilor au însemnat salvarea României de la dezastrul total, în ceasul al doisprezecelea. Soluţia regală a fost indispensabilă şi benefică. Poporul român nu poate ridica nici un reproş împotriva domniei Regelui Mihai. Aşa-zisul sprijin pe care Regele Mihai l-ar fi acordat comuniştilor sau Uniunii Sovietice este o găselniţă a unor oameni dezaxaţi, care nu cunosc istoria şi sînt incapabili de a trage concluzii juste din analizarea evenimentelor. Minciuna lansată face parte dintr-o propagandă antimonarhică dirijată, fără temei şi fără bun simţ.

— În calitatea dv. de fost secretar politic ai lui Iuliu Maniu, vă rog să răspundeţi pentru ce nu s-a dus răspunsul cerut de mareşalul Antonescu partidelor politice, pentru încheierea armistiţiului şi pentru ce a fost arestat Antonescu la palat in după-amiaza zilei de 23 August 1944?    
— O invenţie calomnioasă de ultimă oră s-a remarcat prin afirmări necontrolate şi fără temei care pretind că mareşalul Antonescu nu ar fi fost lăsat să încheie armistiţiul, ci ar fi fost arestat. Răsturnarea de la 23 august 1944 a fost pregătită încă din luna februarie a anului 1941 în două variante: cu Antonescu sprijinit de opoziţia unită (în cazul cînd mareşalul putea ft convins să o facă) şi fără Antonescu, prin îndepărtarea lui (în cazul în care mareşalul s-ar fi menţinut pe poziţia de a refuza încheierea armistiţiului şi părăsirea lagărului fascist). Aceste două variante au fost valabile pînă în ultimul moment. Mareşalul a refuzat categoric, în după-amiaza zilei de 23 august 1944, să-şi asume realizarea armistiţiului, cerută în mod imperios de Rege şi opoziţia unită. Mai mult, şi-a arătat intenţia de a comunica conducătorilor germani posibilitatea retragerii României din război şi a solicitării armistiţiului întrucît exista pericolul iminent ca acţiunea opoziţionistă să fie deconspiraţă şi contracarată de armata hitleristă prezentă în România, conspiratorii au fost obligaţi să-l aresteze. La data de 12 aprilie 1944, mareşalul Antonescu a răspuns negativ la condiţiile de armistiţiu prezentate de aliaţi. La data de 10 mai 1944 s-a repetat respingerea condiţiilor. Opoziţia unită a oferit mareşalului Antonescu, prin Ion Mi-halache şi Gheorghe Rrătianu, garantarea politică a ieşirii din război. Nu există nici un document din care să rezulte că mareşalul ar fi acceptat semnarea armistiţiului, cerută de Rege, în numele ţării. 

— Care este explicaţia prezenţei minerilor la Congresul PNTCD din septembrie 1991? Este adevărat că Miron Cosina a fost ovaţionat de Congres?
— În 28 septembrie 1991 cînd Congresul P.N.Ţ.C.D. era în plină desfăşurare, în sala Teatrului Naţional, un grup numeros de mineri, urmăriţi îndeaproape de scutieri şi trupe de ordine şi bombardaţi cu proiectile lacrimogene şi împinşi de cordoane de ordine în retragerea lui a asaltat sala Teatrului Naţional. Echipa de ordine a partidului le-a blocat intrarea. Minerii urmăriţi de forţele de ordine, intenţionînd să se pună la adăpost au ameninţat cu spargerea uşilor de intrare în teatru. S-au dat dispoziţii să fie lăsaţi să intre în hol şi s-a acceptat ca zece delegaţi să intre în Sala Congresului, pentru a relata modul în care erau urmăriţi şi hăituiţi. Respectivii şi-au spus păsul în faţa delegaţilor adunaţi. Printre altele au spus că sînt de două zile nemîncaţi. Din sînul Congresului s-a făcut propunerea să se adune fonduri pentru procurarea de alimente pe seama minerilor pentru a se răspunde în acest fel la agresiunea incalificabilă pe care minerii au comis-o împotriva partidului în 14 iunie 1990. Această propunere a fost aplaudată de Congres, care a şi strîns pentru cumpărare de alimente pe seamă minerilor suma de peste 70.000 lei. Prin urmare minerii nu au fost invitaţi la Congresul nostru iar partidul nostru a răspuns prin ajutor creştinesc la barbariile pe care le-a suportat din partea minerilor.

— La 22 decembrie 1989 eraţi pregătiţi pentru evenimentele care au avut loc şi pentru sarcina pe care v-aţi asumat-o?
— Am avut certitudinea prăbuşirii comunismului şi a căderii lui Ceauşescu. Această certitudine care a persistat pe tot timpul celor 17 ani de detenţiune şi a ariilor de strictă supraveghere a securităţii, care i-au urmat, m-a determinat să pariez în septembrie 1989 cu un exponent mai onest al regimului comunist de atunci că în cel mult şase luni de zile Ceauşescu va cădea şi cu el odată se va încheia urgia comunistă din ţara noastră. Spre deosebire de versiunea apocrifă care circulă mai cu seamă în străinătate că în România ar fi avut loc o lovitură de stat organizată de forţe din afară, afirm cu toată convingerea că am avut o revoluţie adevărată, cîştigată de generaţia tânără a ţării. După alungarea dictatorilor s-a înregistrat însă un scenariu de către, grupuri, de veleitari care vroiau să-şi consolideze puterea, confiscată din mîinile revoluţionarilor. In ce priveşte sarcina de conducere a partidului, aceasta mi-a revenit datorită împrejurării că am deţinut cel mai înalt grad între supravieţuitorii holocaustului comunist din cadrele vechi ale partidului nostru. Datorită calităţii pe care o deţineam, am exercitat şi în timpul puşcăriei şi după ediberare o activitate de coordonare a membrilor partidului nostru, care au supravieţuit infernului comunist.
 

Ziarul Libertatea din 23 mai 1992, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 23 mai 1992, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

„RAPORTUL NICOLAESCU" - UN SERIAL DE MISTER, TEROARE, REVELATII TÎRZII ŞI NENUMĂRATE SEMNE DE ÎNTREBARE

21-22: CINE A TRAS DE NOI?

O viziune cinematografică asupra evenimentelor netransmise in direct ale Revoluţiei Române.

UNELE CONSIDERAŢII PRIVIND DEZINFORMAREA Şl DIVERSIUNEA PSIHOLOGICĂ ŞI RADIOELECTRONICĂ

În desfăşurarea evenimentelor revoluţionare din decembrie 1989 un loc aparte l-au ocupat acţiunile de dezinformare şi diversiune psihologică şi radioelectronică executate de elementele ostile Revoluţiei, acţiuni ce s-au caracterizat prin folosirea uriei game largi, variate de metode şi procedee moderne pentru realizarea dezinformării, diversiunii şi bruiajului, precum şi prin utilizarea pe scară largă a unor tehnici şi mijloace specifice. Astfel de acţiuni intră în sfera de cuprindere a războiului psihologic şi a războiului electronic, reprezentând domenii importante de manifestare în războiul modern.
La modul general, războiul psihologic reprezintă totalitatea acţiunilor întreprinse şi a mijloacelor utilitate în scopul zdruncinării moralului armatei şi populaţiei părţii adverse. În acest context, forţele şi mijloacele unui astfel de război sînt: propaganda realizată prin radioteleviziune, presă (manifeste), zvonuri, dezinformare; armele speciale cu efecte psihologice (vizuale, sonore).
Dezinformarea s-a dovedit întotdeauna a fi o puternică pîrghie de acţionare psihologică, de dirijare a opiniilor şi ideilor, a stărilor sufleteşti şi a comportamentelor umane.
După opinia specialiştilor, nu se poate demonstra existenţa măcar a unui singur conflict politic, social, economie sau militar care să nu fi făcut apel la propagandă în mod deschis sau pe ascuns, Ia intoxicarea sau la tentative de influenţare a moralului şi deciziilor adversarului prin înşelăciune, amăgire, diversiune sau intimidare. In oricare din variantele de definire a conceptului de dezinformare acţionează profesional şi sistematic, avînd la bază un plan stabilit cu minuţiozitate şi adaptat permanent scopurilor şi etapei la care se referă.
O definiţie, mai amplă a dezinformării este dată de Hehri-Pierre CATHALA în lucrarea sa „EPOCA DEZINFORMĂRII" (ediţie 1986), definiţie ce o considerăm ca edificatoare în contextul raportului de faţă; «Dezinformarea reprezintă ansamblul procedeelor dialectice puse în joc în mod intenţionat pentru a reuşi „manipularea" perfidă a persoanelor, grupurilor sau întregii societăţi, în scopul de a le devia conduitele politice de a le domina gîndirea sau chiar de a le subjuga. Presupune disimularea surselor şi scopurilor reale, precum şi intenţia de a le face rău, printr-o reprezentare deformată sau printr-o interpretare tendenţioasă a realităţii.
Este o formă de agresiune care caută să treacă neobservată. Se înscrie în rîndul acţiunilor psihologice de subversiune."
Într-o formulare acceptată de majoritatea specialiştilor în domeniu, diversiunea înseamnă încercarea de a schimba cursul unei acţiuni, de a abate (prin crearea unor false probleme) intenţiile, gindurile sau planurile cuiva, iar in domeniul militar poate fi socotită ca o acţiune astfel dusă încît să-I inducă în eroare pe inamic asupra intenţiilor reale de luptă.
După părerea noastră acţiunile de dezinformare nu pot fi precis delimitate de acţiunile de diversiune, ci, dimpotrivă, acestea se întrepătrund şi se completează reciproc, avînd în vedere şi relativa comunitate a scopurilor (îndeosebi inducerea în eroare), a formelor şi mijloacelor specifice războiului psihologic în general, dar care în mod concret, particular, în funcţie de scopul urmărit, se pot manifesta de sine stătător. Se poate aprecia că acţiunile de diversiune se desfăşoară în cadrul planului de dezinformare, marcînd sau concretizînd, ca fiind „autentice", unele acţiuni de deziformare. Intr-un astfel de raport de complementaritate, eficienţa acţiunilor de război psihologic este maximă.

Referitor la războiul electronic, care presupune lupta cu mijloacele radioelectronice ale adversarului, din experienţa conflictelor militare modeme a rezultat că printr-o planificare judicioasă şi execuţie cu forţe şi mijloace specializate, acţiunile de război electronic devansează acţiunile militare propriu-zise şi constituie aşa-numita „lovitură radioelectronică“ ce permite paralizarea conducerii trupelor şi armamentului adversarului. În aceste condiţii, doctrinele militare modeme atribuie războiului electronic un rol deosebit de important, uneori decisiv în obţinerea succesului celorlalte categorii de forţe şi arme angajate în luptă. Exemplul cel mai concludent şi de dată recentă îl constituie războiul din Golful Persic, în cadrul căruia forţele multinaţionale şi-au asigurat succesul operaţiilor aeriene, navale şi terestre prin executarea, în primul rînd, a măsurilor de sprijin electronic şi a contramăsurilor electronice (ca elemente componente ale războiului electronic), deci înaintea angajării în operaţiile respective a armelor convenţionale. În cadrul acţiunilor de război electronic, diversiunii radioelectronice îi revine un rol deosebit de important.

Domnilor senatori,

1. CU PRIVIRE LA ACŢIUNILE DE DIVERSIUNE PSIHOLOGICA DESFĂŞURATE ÎN PERIOADA EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989

Prezentul raport îşi propune să prezinte, pe baza datelor existente, principalele aspecte ce au rezultat din analiza acţiunilor de dezinformare.

Pe timpul acţiunilor armatei în sprijinul revoluţiei, în cadrul Marelui Stat Major din Ministerul Apărării Naţionale a fost organizat un serviciu operativ cu scopul de a realiza o legătură permanentă între armată şi populaţia participantă la revoluţie. Acest serviciu a funcţionat permanent începînd cu ziua de 23.12.1989 pînă la sfîrşitul lunii ianuarie 1990. Numerele de apel ale telefoanelor de oraş pentru primirea informaţiilor la serviciul operativ au fost făcute publice prin radio şi televiziune.

În perioada cît a funcţionat serviciul operativ, populaţia din Bucureşti şi din întreaga ţară a furnizat un mare număr de informaţii, ceea ce a demonstrat încrederea acesteia în armată, dar a oferit şi condiţii pentru executarea unei vaste dezinformări, Spre exemplu, numai în ziua de 24.12.1989 s-au recepţionat prin telefon peste 800 de informaţii. După analizarea veridicităţii lor, în scopul luării unor măsuri oportune şi eficiente, s-a constatat că aproximativ 50% din ele au fost false, avînd amprenta vizibilă a zvonurilor şi dezinformării, deci elemente ale războiului psihologic. Pe categorii de informaţii false, acestea se refereau, în principal, la:

— exagerarea numărului teroriştilor care urmau să atace anumite obiective;    

— existenţa unor tabere de terorişti de origine străină care se antrenează în zona Braşov, urmînd a fi folosiţi pentru atacarea unor obiective;

— existenţa şi folosirea unor trupe de desant aerian care ar fi decolat de pe aerodromuri din Orientul Apropiat şi din Nordul Africii;

— existenţa şi folosirea de către terorişti a numeroase tuneluri, bunkere mare şi diversiune psihologică şi ra-dioelectronică ce au avut loc pe tim pul Revoluţiei. Aceste aspecte se pot grupa în două categorii importante: transmiterea pe toate canalele posibile, inclusiv telefonice ale armatei, a unor date şi informaţii cu conţinut fals, în scop de dezinformare, precum şi imixtiuni în comunicaţiile telefonice şi reţelele radio militare, în scop de diversiune; executarea diversiunii radioelectronice în sistemele apărării antiaeriene a teritoriului, aviaţiei şi marinei militare, prin crearea bruiajului de radiolocaţie de imitare a ţintelor aeriene, în scopul complicării situaţiei aeriene generale, îngreunării luării deciziilor şi declanşării acţiunilor de luptă asupra unor ţinte aeriene false sau altor aparate de zbor (proprii sau neidentificate), aflate în spaţiul aerian al României.

În condiţiile interne şi internaţionale cunoscute în care s-a desfăşurat Revoluţia din decembrie 1989, forţele ostile acesteia au anticipat, probabil, amploarea şi caracterul ireversibil al transformărilor structurale, radicale ce ar urma după victoria revoluţiei şi au desfăşurat o serie de acţiuni pe frontul războiului psihologic şi radio-electronic, cu scopul evident de a crea derută, confuzie şi indecizie. In cadrul forţelor luptătoare, precum şi neîncredere şi panică în rîndui populaţiei.

Amploarea acţiunilor organizate şi desfăşurate pe timpul revoluţiei, precum şi efectele obţinute conduc la aprecierea că a existat un plan pregătit din timp, bine conceput şi pus în aplicare începînd cu după-amiaza zilei de 22 decembrie. Pentru materializarea măsurilor preconizate s-au folosit comunicaţiile mass-media, îndeosebi televiziunea, precum şi căile telefonice şi radio în funcţiune, inclusiv cele aparţinînd Ministerului Apărării Naţionale. Astfel, armata s-a confruntat cu o situaţie deosebit de complexă, fiind obligată să facă faţă unei confruntări fără precedent şi să contracareze un adversar fără identitate declarată şi depozite subterane, îndeosebi în municipiul Bucureşti;

— pregătirile ce se fac pentru declanşarea unor epidemii diverse folosindu-se rezultatele unor cercetări efectuate în institute specializate din Bucureşti;

— pregătirea unui atac chimic, care urma să fie declanşat în zilele de 25 şi 26.12.1989, prin distrugerea unor depozite cu materiale toxice din capitală;    

— încercările de a infecta apa în diferite oraşe şi în unele cartiere ale capitalei, distrugerea barajelor din zona lacurilor de acumulare, a surselor de apă potabilă şi a instalaţiilor de purificare;    

— provocarea exploziei la reactorul atomic de la Măgurele;

— minarea mai multor edificii din diverse oraşe şi din Bucureşti, care urmau a fi distruse;

— ameninţări cu atacul în noaptea Anului Nou.    

In Anexa nr. 1 sînt prezentate cele mai semnificative date şi informaţii cu conţinut fals ce au generat panică şi confuzie, dar şi eforturi deosebite în elucidarea aspectelor semnalate.    

Referitor la natura şi amploarea acţiunilor de dezinformare şi diversiune ce au avut loc în diferite zone din ţară, corespunzător scopurilor urmărite de elementele ostile Revoluţiei şi ţării, prezentăm succint, in continuare, cîteva cazuri. Mai întîi, în judeţele Brăila şi Caraş-Severin, situate în estul şi vestul ţării şi alese nu întîmplătcr.

Din INFORMAREA SINTEZA rezultată în urma anchetei de presă a redacţiei ziarului „Armaşi României" privind evenimentele din decembrie 1989 în garnizoana Brăila, în care principalele surse de informaţii au fost jurnalele acţiunilor de luptă ale unităţilor, datele rezultate din întîlnirile cu membrii filialei locale a Asociaţiei Răniţilor şi Urmaşilor celor Decedaţi în Revoluţie, relatările persoanelor intervievate (peste 110 cadre ale armatei şi gărzilor patriotice şi aprox. 30 civili), precum şi articolele din presa locală, reţinem următoarele;

„În garnizoana Brăila, atmosfera de i teamă, derută şi panică în rîndui militarilor şi al populaţiei a fost aceentuată printr-o intensă acţiune de dezinformare, prin transmiterea în reţelele telefonice directe ale comandanţilor a unor informaţii false, alarmante, cum ar fi: la nord de Galaţi a fost debarcat desant din elicoptere; la maternitate gravidele sînt spintecate, copiii sînt otrăviţi şi medicii împuşcaţi; cineva încearcă să otrăvească bazinele de apă de la staţia de filtrare; aruncarea în aer a secţiilor de producere a oxigenului de la „Laminorul" şi altele. Unele au fost verificate pe loc, telefonic, neconfirmîndu-se, evident, altele au necesitat deplasarea unor forţe la fata locului, alt prilej da derută şi confuzii, soldate chiar, cu pierderi de vieţi omeneşti. Uneori, cind provocatori aflau, prin sistemul de interceptare a legăturilor şi prin observare, despre deplasarea vreunei subunităţi spre un obiectiv era prezentată pazei acestuia drept grup de terorişti. Aşa s-au petrecut accidentele tragice la consiliu {sediul Consiliului judeţean al FSN — nn) şi la statuia caporalului Muşat Se apreciază că fabricanţii de zvonuri erau tot autohtoni, deoarece numai cineva din interior putea cunoaşte atît de bine sistemul de transmisiuni al armatei şi al gărzilor patriotice.

Obiecţiile vizate cu precădere au fost comandamentul diviziei, sediul consiliului (unde se afla proaspătul organ de conducere constituit) depozitele de muniţii şi unităţile militare cu mare putere de foc, în special cele de artilerie. Acestea constituiau coloana vertebrală a sistemului local de organizare şi coordonare a întregii activităţi militare, economice şi politice, precum şi de apărare din zonă. Paralizarea lui ar fi dus la un haos de nedescris în această parte a ţării, dacă ţinem seama numai de unităţi subordonate pe raza a cîteva judeţe învecinate. Din acest motiv, însuşi municipiul Brăila s-a înscris pe lista priorităţii acţiunilor de provocare, ca, de altfel, majoritatea garnizoanelor importante din ţară.

O particularitate a focului îndreptat împotriva unităţilor militare a fost creşterea intensităţii acestuia asupra ieşirilor din cazărmi, atunci cînd se transmiteau ordine de adunare a cadrelor de răspundere din unităţi la comandamentul diviziei. Probabil, erau interceptate convorbirile telefonice ale unităţilor militare. De altfel, măsurătorile efectuate de transmisionişti la masa de probe au confirmat acest lucru. Este greu de presupus că străinii puteau să o facă, deoarece ar fi fost dificil să intre în ţară cu aparatura necesară.

Cu toate că în perioadă 23—30.12.1989 s-au înregistrat 43 morţi şi 97 răniţi din rîndul militarilor şi persoanelor civile, nu s-a urmărit producerea de pierderi (Brăila af fi înregistrat mii de victime dacă s-ar fi tras cu această intenţii, ci dezorganizarea conducerii, stînjenirea aprovizionării şi manevrei unităţilor militare, provocarea şi dispersarea lor, crearea senzaţiei de razboi civil, pentru a motiva şi facilita probabil ajutorul militar - străin, prevăzut, după cum se pare, într-un scenariu elaborat din timp. Acest scop reiese şi din stenograma convorbirilor interceptate de către transnisioniştii diviziei în noaptea de 24/26 decembrie 1989 la o staţie portativă, care a fost reţinută de la un fost cadra de miliţie predat armatei ca suspect . Să-i dăm de lucru TAB-ului, comunică sau ordonă unul dintre corespondenţi." (Dosar Comisie, nr. înreg. 505/92).

Unele acţiuni de dezinformare şi diversiune ce au avut loc în judeţul Caraş-Severin sînt prezentate în documentarul existent la Direcţia Procuraturilor Militare (nr. înreg. 144/ 92), din care reţinem pe cele mai semnificative:

„În judeţul Caraş-Severin şi în special în municipiul Reşiţa acţiunile de dezinformare-diversiune au început în dimineaţa zilei de 23.12.1989 şi s-au intensificat în perioada următoare.

În după amiaza zilei de 23 decembrie, către ora 14,00, în oraş a fost organizată o diversiune în care au fost angajate trei salvări neidentificate. Acestea au circulat pe bulevardul din cartierul Lunca Bîrzavei, iar şoferii şi însoţitorii lor au difuzat zvonul că din direcţia oraşului Bocşa se îndreaptă o coloană de blindate cu terorişti,‘însoţită şi de elicoptere. Despre această coloană s-a informat telefonic C.J.F.S.N., Centrul Militar Judeţean şi organul de miliţie judeţean. Făcîndu-se o verificare a traseului respectiv, zvonul a fost infirmat.

De asemenea, pe 23.12.1989, în jurul orei 16,00, către aceiaşi destinatari s-a lansat zvonul, că din direcţia Bocşa se îndreaptă spre Reşiţa 7—8 autoturisme LADA cu numere de înmatriculare sovietice. Concomitent, în gama undelor ultrascurte au apărut convorbiri în limba rusă care au blocat unele canale. Gradul de „veridicitate" a informaţiilor a crescut în timp foarte scurt prin obţinerea unor „date“ care „confirmau" că într-adevăr spre Reşiţa se îndreptau maşini cu numere de înmatriculare sovietice, în plus, informaţia iniţială (falsă) a fost dublată cu o alta care anunţa că această coloană a „forţat" baricada realizată la o trecere de cale ferată, că un tren este blocat şi călătorii sînt luaţi ostatici. Cel care a transmis această a doua informaţie s-a recomandat ca fiind şeful unui canton C.F. din zona respectivă. Ulterior, la verificare a rezultat că şeful cantonului nu a transmis această informaţie.

După cca. 15 minute, un cetăţean care s-a recomandat luptător din gărzile patriotice a telefonat la centrul militar comunicînd că au fost reţinuţi prin luptă 9 terorişti ce se deplasau cu autoturisme sovietice la Depozitul PECO şi a cerut forţe militare pentru transportul lor. Verificînd printelefon la depozit şi prin gărzile patriotice, informaţiile nu s-au confirmat, iar respectivul cetăţean nu a fost identificat. Măsurile de verificare luate au prevenit un măcel, deoarece Intr-adevăr trei autoturisme cu turişti sovietici, venind din Iugoslavia, încercau să se deplaseze spre ţară. Avînd în vedere subiectul acestei dezinformări s-a presupus că sursa se afla în fostul inspectorat judeţean al M.l. Această presupunere are la bază faptul că acesta era singurul organ care putea cunoaşte situaţia străinilor intraţi în ţară, precum şi posibilitatea de a cunoaşte deplasarea lor în judeţ.

La căderea întunericului, pe 23.12. 1989, a fost organizată o acţiune cu un grad mare de pericol pentru mai multe persoane nevinovate, în care au fost implicate cinci autosalvări ale staţiei de salvare a spitalului judeţean. O persoană ce nu a putut fi identificată, îmbrăcată în costum de vară, foarte şifonat, aparţinind gărzilor patriotice a anunţat staţia de salvare că la Liceul industrial nr. 2 (din vecinătatea centrului militar şi sediului fostelor organe de miliţie securitate) sînt mulţi morţi şi răniţi şi este nevoie de intervenţia salvărilor.

Cinci salvări cu personalul specializat şi un subofiţer de miliţie, care se afla în paza staţiei de salvare, s-au deplasat în acel loc în faţa liceului, în stradă, salvările au fost întîmpinate de un cetăţean cu un autoturism ARO, care i-a anunţat că nu aici sînt răniţii; ci la U.M. 01929, sus pe deal.

Autoturismul ARO, încadrat de autosalvări a condus coloana la unitatea militară. In timp ce se deplasau către unitate, la centrul militar şi U.M. 01929 s-a anunţat telefonic că cinci salvări în care sînt terorişti vor ataca unitatea. Verificînd la staţia de salvare, s-a confirmat că sînt salvările spitalului şi că nu este vorba de terorişti. Nu a mai fost însă posibil ca unitatea să fie anunţată în timp oportun. In apropierea unităţii autoturismul ARO a ieşit din coloană şi s-a deplasat în viteză spre oraş (nu a putut fi identificat ulterior), iar asupra autosalvărilor s-a deschis focul, fiind rănite două persoane. Se evidenţiază faptul că din zona coloanei de salvări s-a efectuat foc de armă iniţial, ceea ce a determinat pe luptătorii unităţii să deschidă focul.

Se apreciază că între prima şi a doua acţiune cu autosalvările a fost o strînsă legătură. Faptul că cele trei autosalvări care au acţionat în timpul zilei nu au fost identificate şi nu au aparţinut staţiei de salvare (populaţia spunea doar că erau trei autosalvări noi, tip „DACIA") a creat condiţii favorabile ca cea de-a doua acţiune petrecută pe timpul nopţii să se soldeze cu răniţi, deoarece devenea „evident" că acestea au ca obiectiv un atac asupra unităţii.

In după-amiaza zilei de 24.12.1989, în jurul orei 16,00, în timp ce comandantul centrului militar (şi comandantul garnizoanei Reşiţa) era plecat pentru aducerea blindatelor trimise în sprijin de U.M. 01172 Caransebeş, pe diferite canale, la Centrul Militar, C.J.F.S.N., la domiciliul unor cadre şi la unele întreprinderi s-a transmis informaţia că „acesta a furat o blindată şi împreună cu alte forţe a trecut la terorişti, urmînd să atace oraşul". Această informaţie falsă a fost transmisă şi la familia comandantului ca provenind de la unul din terorişti, afirmînd: „soţul nu vă poate da acum telefon, dar staţi liniştită, este de partea noastră şi va lovi puternic în toţi cei care nu vor să stea liniştiţi". S-a urmărit şi reuşit, pentru scurt timp, să se creeze în oraş o situaţie de nesiguranţă şi neîncredere faţă de armată. Acest zvon a fost infirmat imediat, după întoarcerea ofiţerului din dispozitivul U.M. 01929 Reşiţa unde amplasase blindatele primite.

In această perioadă au mai fost    primite şi alte informaţii cu rol de    dezinformare; dintre care exemplificăm următoarele: 

— la aproximativ 200—300 m de fabrica de oxigen au aterizat 1—2 elicoptere, din care au coborît un număr de persoane cu intenţia de a arunca în aer fabrica (aceasta prezenta un mare pericol pentru municipiul Reşiţa). Ulterior, în zona fabricii s-au tras focuri izolate de armă, ceea ce a dus Ia creşterea gradului de „veridicitate" a informaţiei.

—    în zona barajului de la Valiug (15 km N-V Reşiţa) au fost semnalate persoane necunoscute cu intensibilă de a distruge barajul

—    apa potabilă din    reţeaua     ora şului a fost infectată;

— releul TV de pe    Muntele     Semenic şi cel de pe Dealul Cioara (2 km. Reşiţa) sînt în pericol de a fi distruse. Referitor la releul de pe Semenic s-au primit două telefoane de la personalul acestuia prin care comunicau că au fost informaţi telefonic de persoane neidentificate precum că grupuri de terorişti (pe jos şi cu un elicopter) se îndreaptă spre locul respectiv pentru a ocupa releul;

—    Centrul militar judeţean a fost ocupat şi incendiat, iar comandantul este ucis. Această informaţie a fost transmisă la cabinetul ministrului apărării naţionale în dimineaţa zilei de 25.12.1989, în jurul orei 04,00. In această perioadă, pînă spre ora 08,00 legătura telefonică operativă a fost întreruptă, ceea ce nu a permis ministrului să verifice informaţia. Verificarea s-a făcut în jurul orei 08.30;

—    se preconizează un atac terorist asupra spitalului judeţean, vizînd în mod deosebit maternitatea. La scurt timp, în zona spitalului, de pe dealul învecinat s-au tras focuri de armă în direcţia acestuia.

Este de menţionat şi faptul că de foarte multe ori telefoanele centrului militar rămîneau fără ton şi era imposibil de a şe lua legătura în exterior. Insă în această stare (fără ton) erau sunaţi din exterior pentru a primi informaţii ca cele relatate mai sus. Acest lucru a întărit convingerea că în marea lor majoritate aceste informaţii făceau obiectul unui scenariu foarte bine pus la punct şi jucat de „actori" foarte pricepuţi şi dotaţi tehnic." (Din raportul comandantului C.M.J. Caraş-Severin nr. A629/91).

In afara celor prezentate, acţiuni de dezinformare (diversiune) au fost semnalate şi la nivelul fostelor securităţi judeţene. Fără a comenta materialele transmise comisiei (sub formă de NOTE) de către Serviciul Român de Informaţii, prezentăm următoarele cazuri:

1. „Securitatea Judeţeană Arad a făcut oSiectul unor acţiuni concrete de dezinformare concretizate în apeluri telefonice anonime prin care ne semnalau puncte, zone, blocuri ori instituţii din oraş de unde, chipurile, elemente teroriste deschid foc asupra populaţiei paşnice. De precizat că aceste apeluri veneau din partea a două persoane — un bărbat şi o femeie — care alternativ sunau la postul telefonic de la ofiţerul de serviciu. După primele verificări în teren — cu ajutorul echipelor mixte formate din ofiţeri de securitate, cadre M.Ap.N. şi de poliţie, s-a putut trage concluzia că este de fapt vorba de o diversiune menită să atragă cadrele fostei securităţi în aşa-zise acţiuni teroriste. (...) În această perioadă la biroul ofiţerului de securitate din oraşul Sebiş s-au primit mesaje telefonice din care rezulta că în zona staţiei montane meteo MONEASA s-ar afla vorbitori de limba arabă, dotaţi cu staţii de emisie-recepţie, care aşteaptă apariţia unor elicoptere în zonă îrt scop de intervenţie teroristă. Verificările întreprinse de trupe M.Ap.N. ale U.M. din INEU au dus la concluzia că semnalarea era falsă De precizat că asemenea semnale care ulterior s-au dovedit false au fost interceptate şi de staţiile radio ale Poliţiei Arad. De regulă, aceste semnale evidenţiau prezenţa unor elemente aşa zis teroriste în punctele vulnerabile ale oraşului, îndeosebi aeroport    şi    uzina de apă. Menţionăm în final că toate semnalările anonime recepţionate Ia sediul fostei securităţi s-au dovedit a fi false, lucru rezultat în urma verificărilor interne efectuate de echipele mixte constituite în acest sens“. (NOTA — Dosar S.R.I., nr. înreg. 314568/2307/i 991, fila 3).    

2. Cu prilejul evenimentelor desfăşurate în luna decembrie 1989, la nivelul fostei     Securităţi     Judeţene

ARGEŞ ati avut loc o serie de dezinformări, astfel: în ziua de 22.Î2. 1989, orele 18,30—19,30, prin Dispeceratul Poliţiei    Judeţene, s-a    primit de la autorităţile locale recent constituite un mesaj că fostul dictator ar fi apărut în zona Depoului C.F.R. Piteşti. într-un autoturism ARO de culoare roşie, însoţit de generalul NEAGOE NICOLAE şi se îndreaptă spre o direcţie necunoscută, cel mai probabil pe ruta Drăganu—Rm. Vîlcea. Situaţia a fost de natură să amplifice teama şi confuzia, discu-tîndu-se că în zona autostrăzii Bucureşti—Piteşti şi a Combinatului Petrochimic s-ar afla ascunzători subterane bine amenajate; în tot cursul zilei de 23.12.1989, precum şi în ziua următoare, ofiţerii de serviciu de la fosta Securitate Judeţeană au primit de la lt. col. POPESCU (şeful U.M. 01864 GRUIU) mai multe apeluri telefonice prin care se semnala prezenţa în zona municipiului Piteşti a unei formaţii de 40 elicoptere dispuse în formă de „U", fiind înconjurat (oraşul Piteşti — n.n.). La solicitarea unor detalii, cel în cauză a „precizat" că iniţial acectea au staţionat într-o zonă necunoscută, la sol apoi, la lăsarea întunericului s-au ridicat şi s-au pus în mişcare cu viteze mult superioare, ceea ce-l făceau să creadă că ar fi vorba de tipuri noi de elicoptere, necunoscute pînă atunci. La un moment dat, tot din surse militare, s-a aflat că elicopterele, care ar fi avut la bord terorişti, se pregătesc să atace Combinatul Petrochimic Piteşti. Pentru ve rificarea acestei situaţii şi, eventual dispunerea unor măsuri de pază, în obiectivul respectiv s-au deplasat mai multe cadre de la fostele organe de miliţie şi securitate şi un A.B.l. cu echipaj de la plutonul de intervenţie antiteroristă care au rămas in zonă pînă în jurul orei 4,00. Deoarece zvonul a proliferat şi în rîndul populaţiei civile, teama şi spaima au crescut la cote deosebite, iar numeroase familii s-au refugiat îndeosebi în zonele Cîmpulung şi Curtea de Argeş. (...) în ziua de 24.12.1989, cînd apelurile U.M. 01864. GRUIU, legate de prezenţa unor elicoptere în judeţul Argeş au continuat, din aceeaşi sursă s-a aflat că unul din aparate ar fi aterizat (sau ar fi fost doborît) pe raza comunei Muşateşti, aspectul neconfirmîndu-se în aceeaşi dată, în jurul orei 13.00 s-a primit o informaţie de către ofiţerul de serviciu (apel telefonic anonim) că bazinele de apă potabilă ale municipiului ar fi fost otrăvite prin introducerea de cianură de sodiu, sustrasă din Combinatul Petrochimic Piteşti. Informaţia s-a dovedit falsă, dar a creat teama deosebită şi chiar spaima în rîndul populaţiei civile, care a aflat acest lucru, fără a se cunoaşte sursa zvonului; în ziua de 25 decembrie 1989, în jurul orei 18.00 autorităţile puterii locale au comunicat dispeceratului judeţean al poliţiei că terorişti înarmaţi ar fi deschis foc la Spitalul judeţean (mai mulţi martori au afirmat că au auzit împuşcături în apropiere) şi ar fi ocupat parterul şi etajul I, terorizînd bolnavii. La faţa locului s-a deplasat plutonul de intervenţie antiteroristă, însoţit de cadre ale M.Ap.N. din şcolile de ofiţeri şi subofiţeri ale garnizoanei Piteşti. (...) în toată această perioadă s-au vehiculat numeroaşe zvonuri s-au primit apeluri telefonice sau semnalări personale (multe chiar de la cei care în acele zile îşi asumaseră responsabilităţi pe plan local) privind existenţa unor terorişti străini (arabi, italieni, unguri) şi prezenţa lor pe străzi, pe acoperişurile blocurilor din diferite cartiere. In maşini care refuzau sa oprească.

3. „La nivelul fostei Securităţi Judeţene BACĂU nu au existat acţiuni de dezinformare pînă Ia declanşarea Revoluţiei din 22 Decembrie 1989. După această dată, respectiv între 22—25 decembrie s-au primit unele mesaje care au fost interpretate ulterior fie ca zvonuri, fie ca acţiuni de dezinformare; astfel în noaptea de 22 decembrie conducerea unităţii a fost înştiinţată că pe Aeroportul din Bacău urmează să aterizeze două elicoptere sovietice pe motiv că au nevoie de o completare a rezervei de carburanţi, menţionîndu-se că aparatele se aflau în zbor pe rota Suceava—Bucureşti. Ştirea a stîmit îngrijorare şi a precipitat cadrele cu misiuni de pază şi apărare a aeroportului din componenţa fostei Securităţi şi Miliţii. Din verificările întreprinse ulterior rezultă că această situaţie a fost -comunicată de către colonelul Buzdugan, comandantul unităţii de aviaţie, unitate situată în vecinătatea aeroportului; tot în perioadă menţionată, unele cadre de securitate au fost înştiinţate in miez de noapte că în zona comunei Răcăciuni. pe şoseaua Adjud-Bacău, se deplasează spre reşedinţa judeţului o coloană de circa 18-20 vehicule militare, cu tehnică de luptă, care deschid focul din mers pe ambele flancuri. Ştirea a fost raportată de lt. col. GHIUŢĂ de la U.M. 01184 Bacău care făcea parte din grupa operativă a M.Ap.N. instituită la sediul fostei securităţi. Fiind verificată operativ, ştirea în cauză s-a dovedit a fi absolut ireală; la data de 25 decembrie cadrele fostei securităţi au fost înştiinţate despre faptul că elemente teroriste neidentificate care acţionează cu foc deschis în municipiul Focşani urmează a se deplasa spre Bacău, fapt pentru care şeful Comandamentului Militar Teritorial Bacău, col. POTLOGEA, a ordonat, prin grupa operativă, instituită la sediul fostei securităţi, înarmarea tuturor cadrelor de securitate cu pistoale, pistoale mitralieră şi mitraliere, precum şi 

muniţia aferentă din magaziile sigilate, ordin ce a fost executat prin repartizarea acestora în dispozitive pentru apărarea sediului unităţii. Evident, teroriştii nu au apărut, iar în zilele următoare armamentul distribuit a fost retras şi depus în magazii". (NOTA — Dosar S.R.I., nr. înreg. 314568/ 2312/1991, fila 7).

4. „La nivelul fostei Securităţi Judeţene BRAŞOV (...), începînd cu noaptea de 22/23 decembrie, la nivelul Comitetului provizoriu al Frontului Salvării Naţionale constituit în cadrul fostei securităţi din care făceau parte civili (reprezentanţi ai revoluţionarilor) şi ofiţeri de securitate, s-au recepţionat numeroase informaţii care ulterior s-au dovedit false, rezultînd că făceau parte dintr-un scenariu de dezinformare. Astfel, la intervale scurte de timp au parvenit date că grupe de terorişti ar fi atacat Depozitul de carburanţi de la Cristian, Rafinăria Braşov, Spitalul Judeţean, Turnul de televiziune de pe Tîmpa, Barajul lacului de acumulare de la Săcele, castele de apă din diverse puncte ale oraşului etc.(...). De menţionat că nu au fost identificaţi nici un fel de terorişti, rezultînd că datele despre aceste pretinse atacuri au fost în întregime efectul unor dezinformări" (NOTA — Dosar S.R.L., nr. înreg. 314568/2165/1991, fila 11).

5. La nivelul fostei Securităţii Judeţene BUZAU „începind cu seara zilei de 22 decembrie 1989 conducerea Securităţii Judeţene Buzău, formată la acea oră din doi reprezentanţi ai M.Ap.N., nr. COSTIN şi nr. DOLHAC, a primit diverse comunicări telefonice false, în care se semnalau aşa zise atacuri ale unor cadre de securitate mai cunoscute în oraş asupra unor obiective economice — debarcarea din elicoptere a unor unităţi străine de desant, focuri de armă ce s-ar fi
tras de la domiciliile unor cadre de securitete, atacarea unor obiective economice, instituţii publice şi unităţi economice de către persoane neidentificate. Verificările întreprinse prompt de către reprezentanţii armatei, cei ai Frontului şi cei ai gărzilor patriotice au infirmat părăsirea unităţii de vreuna din cadrele de securitate ori efectuarea de acţiuni armate. (...). 

6.„In peripada 22-25 decembrie 1989, la nivelul fpstei Securităţi Judeţene GORJ s-au primit mai multe ordine şi semnalări (...) cu privire la iminente atacuri teroriste împotriva unor obiective de pe raza judeţului Gorj (...). In aceeaşi zi (23.12.1989 - n.n.) au existat zvonuri fără a fi identificaţi autorii acestora din care rezulta prezenţa unpr persoane suspecte, e-chipate cu combinezoane negre şi înarmate, care se deplasau dinspre oraşul Novaci spre releul TV-CERBU de pe muntele Rinca, cu intenţia de a-l ocupa. Din verificările întreprinse s-a constatat că în realitate era vorba de o subunitate a fostului batalion de securitate trimisă pentru întărirea pazei acestui obiectiv". (NOTA — Dosar S.R.I., nr. înreg. 314568/2154/1991, fila 25).    

7.„După data de 22.12.1989, la nivelul fostei Securităţi Judeţene IALOMIŢA s-au primit mesaje de la Consiliul judeţean Ialomiţa al Frontului Salvării Naţionale care se refereau la următoarele aspecte: la intrarea în municipiul SIobozia, dinspre Buzău şi-ar fi făcut apariţia un autovehicul tip salvare in care s-ar afla terorişti si s-ar îndrepta către restaurantul Privighetoarea situat pe varianta de ocolire a oraşului; uzina de apă a oraşului ar fi atacată de terorişti pentru a infecta apa potabilă, aspect neconfirmat după verificare de la aerodromul militar Alexei s-ar îndrepta elicoptere care vor ataca noaptea oralul Slobozia şi combinatul chimic, fapt pentru care s-a instituit camuflajul total după ora 21.00; la Leagănul de copii Slobozia un grup de terorişti străini ar încerca să sechestreze copii
şi cadre medicale, zvon neconfirmat după verificare; un grup de terorişti străini s-ar deplasa dinspre Călăraşi spre Slobozia cu un autoturism Dacia 1300 culoare roşie, tamponată în partea din spate şi o maşină T.V. tip salvare pe care s-ar afla desenate dpuă cruci negre, scopul fiind de a cpmite acţiuni teroriste la cpmbinatul chimic, în acest sens a fost solicitată şi efectuată deplasarea grupei de luptă anti-teroristă a Inspectoratului Judeţean al M.I., îmbarcată în autoblindată A.B.I. şi s-a cooperat cu grupe ale M.Ap.N. deplasate în zonă cu un tanc şi autoblindata T.A.B. — aspect neconfirmat de la gara Slobozia-Sua s-ar deplasa pe cîmp terorişti către combinatul chimic, însă după verificare s-a cpnstatat că erau muncitori navetişti care veneau la lucru în schimbul de noapte; în podul Liceului de matematică-fizică Slobozia şi la coşul centralei termice situate în curtea acestei instituţii s-ar afla ascunşi terorişti care ar încerca să atace sediul Inspectoratului MI — aspect neconfirmat în turnul de apă potabilă aflat în gara Slobozia Veche s-ar afla un grup de terorişti — aspect neconfirmat în depozitul de materiale şi macaraua portantă a Antreprizei de Construcţii Montaj Ialomiţa, vecină cu penitenciarul Slobozia, ar exista un grup de terorişti care ar încerca să elibereze deţinuţi — aspect neconfirmat în subsolul unor blocuri aflate în construcţie în zona „Piaţa agroalimentară“ s-ar afla un grup de terorişti care ar încerca să atace sediul Miliţiei judeţene situat în apropiere în zona Spitalul-judeţean şi a Tribunalului judeţean Slobozia ar acţiona elemente teroriste cu focuri de armă trase de pe blocuri înalte din jur. Asemenea zvonuri despre apariţia unor elemente teroriste au existat şi în oraşele Urziceni; Ţăndărei şi Feteşti. In unele zone din municipiul Slobozia în care s-a presupus că s-ar afla terorişti s-a acţionat cu foc de către formaţiuni ale MAp.N. şi gărzi patriotice avind consecinţe negative. Astfel, pe lîngă producerea unor pagube materiale, a decedat prin împuşcare şi un cetăţean italian. De asemenea, a decedat prin împuşcare lt. maj. SÎRBULESCU IANCU de la fosta securitate judeţeană, care în noaptea de 23/2.4.12.1989 în jurul orei 1,00 se deplasa de la domiciliu la unitate, unde a fost chemat prin alarmare, folosind autosalvarea nr. 31-IL-608, oprită ocazional. Asupra acesteia s-a deschis foc de către elementele înarmate aflate în dispozitivul de apărare al Poliţiei judeţene întrucit şoferul nu oprise la somaţie, prilej cu care şi a-cesta a decedat". (NOTA — Dosar SEX, nr. înreg. 314568/2310/1991 fila 29).    

8. La nivelul fostei Securităţi Judeţene PRAHOVA (...) „începînd cu seara zilei de 22.12.1989 a început campania de zvonuri şi dezinformare şi în oraşul Ploieşti. Au fost nominalizaţi mai mulţi ofiţeri de securitate şi miliţie care s-ar fi dedat la acţiuni antirevoluţionare şi teroriste (otrăvirea apei, minarea barajului de la Paltinu, dispariţia de la domiciliu şi deplasarea în munţi cu muniţie şi armament). Menţionăm că toţi ofiţerii nominalizaţi s-au aflat permanent în unitate.(...) Din analiza modului în care s-au derulat evenimentele în zonele de operaţii rezultă că unele dintre misiunile ordonate de la C.F.S,N. — local, prin comandantul militar, puteau declanşa conflicte între cadrele fostului D.S.S. pe de o parte şi forţele M.Ap.N. şi revoluţionari pe de altă parte. În acest sens prezentăm cîteva exemple: în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 s-a primit ordin ca o grupă înarmată, din cadrul Inspectoratului Judeţean Prahpva al M.I., să se deplaseze în zona „km 5“ (partea de nord a oraşului) pentru a captura sau nimici inamicul paraşutat. Pentru această misiune au fost trimise trei A.B.I.-uri cu echipaje formate din militari în termen şi pfiţeri de la fostul Batalion de securitate şi ofiţeri de securitate ce lucraseră pe linie de antiterorism. La sosire s-a constatat că în zonă se află o subunitate a MAp.N. ce se deplasa de la Cimpina către Bucureşti. Ca urmare a calinului şi prezenţei de spirit s-a evitat conflictul între cele două părţi; în dimineaţa zilei de 23.12.1989 a fost trimis, pentru sprijin şi intervenţie, un A.B.I: cu echipaj format din militari în termen şi ofiţeri de securitate specializaţi în lupta antiteroristă la Penitenciarul Tîrgşor, deoarece s-a comunicat un atac terorist asupra obiectivului în cauză. La sosirea în zonă s-a stabilit că comanda penitenciarului „primise informaţii" că un grup de terorişti vor ataca obiectivul. Deşi conflictul a fost evitat ca urmare a faptului că un ofiţer de securitate, înainte de a intra în dispozitiv, a contactat pe comandant, echipajul şi A.B.I.-ul au fost reţinute circa două ore pentru verificări; în noaptea de 23 spre 24.12.1989 s-a semnalat „desant duşman" paraşutat în zona Negoieşti-Strejnic (sud-vest de oraşul Ploieşti); Au fost trimise peiţtru intervenţie forţe aparţinînd Batalionului de securitate şi grupei U.S.L.A., transportate de un A.B.I. La sosirea în zona indicată, trupele fostului D.S.S. . au găsit un tanc şi un camion cu militari în termen aparţinînd Regimentului motorizat Negoieşti. Timp de mai multe minute cele două tabere s-au suspectat reciproc. S-a evitat ciocnirea între cele două părţi numai datorită prezenţei de spirit şi calmului celor doi comandanţi, care au simţit nevoia de dialog şi s-au cunoscut personal. Din discuţia celor doi a rezultat că nici una din părţi nu avea cunoştinţă de prezenţa celeilalte în zonă (...); în aceeaşi noapte de 23 spre 24.12.1989 s-a primit ordin de intervenţie la Combinatul Petrochimie Te    leajen, unde se ,semnalase" un atac terorist. Echipajele celor două A.B.I.-uri care au ajuns în zonă au constatat că nu există nici un pericol; în schimb gărzile patriotice ale combinatului fuseseră „avertizate", că vor fi atacate de terorişti. S-au evitat ciocnirile - prin dialog şi încredere reciprocă". (NOTA — Dosar S.R.T., nr. înreg. 31-1568/2199/1991, fila 36). 

9. „In luna decembrie 1939 la nivelul fostei Securităţi Judeţene SĂLAJ (...) în timp ce toate Cadrele fostei securităţi se aflau în incinta unităţii protejate de o subunitate din cadrul KM 01336 ZALĂU, din exterior, au parvenit anumite zvonuri referitoare la prezenţa unor trupe mecanizate sovietice în zona Şimieu, existenţa unor terorişti în unele puncte din oraş şi altele care au creat o stare de tensiune în rîndul cadrelor în cooperare cu subunitatea militară de pază şi protecţie şi cu sprijinul unor persoane din conducerea Consiliului Provizoriu al Frontului, aceste informaţii au fost verificate operativ şi dezamorsată starea de tensiune". (NOTA — Dosar S.R.I., nr. înreg. 314568/2249/1991, fila 4). 

10. „In legătură cu anumite dezinformări care au apărut în rîndul populaţiei din judeţul TELEORMAN raportăm că începînd cu seara zilei de 23 decembrie 1989 au apărut şi s-au răspîndit diverse zvonuri referitoare la „aşa-zise acţiuni întreprinse de terorişti", în această categorie fiind, incluse cadrele fostei securităţi judeţene. Primul zvon de acest fel care a generat suspiciuni asupra cadrelor, precum şi reacţii, atitudini şi manifestări ostile faţă de acestea a fost cel după care anumite cadre din fosta securitate judeţeană ar fi otrăvit apa din staţiile de alimentare cu apă potabilă Plosca şi Lăceni. Pe acest fond, s-au primit telefoane de ameninţare la ofiţerul de serviciu, iar anumite cadre au fost agresate de civili pe stradă, unele fiind luate de la domiciliu sub ameninţarea armei şi duse la Consiliul Judeţean F,S.N. pentru a fi anchetate. (..)" (NOTA Dosar S.R.I., nr. înreg. 314568/ 2306/1991, fila 44).

11.    La nivelul fostei Securităţi Judeţene TULCEA (...) o serie de semnale receptate de unităţile militare impuneau decizii cu privire la desfăşurarea unor acţiuni de luptă, însă după verificările întreprinse cu efective ale M.Ap.N., ştirile respective s-au dovedit a fi zvonuri, prevenindu-se astfel producerea unor erori de comandă ce se puteau solda cu pierderi de vieţi omeneşti (...). Pînă în ziua de 25 decembrie 1989 s-au primit de la comandamentul garnizoanei locale mai multe mesaje prin care se făcea cunoscut cadrelor fostei securităţi că din diferite direcţii (Marea Neagră, Delta Dunării) se deplasează spre municipiul Tulcea şi Aeroportul Cataloi escadrile de elicoptere în care se aflau terorişti. Deşi s-a menţionat că deplasarea escadrilelor a fost confirmată şi de unitatea de radiolocaţie Sulina, ele nu şi-au făcut apariţia nicăieri în judeţ, iar mesajele ce s-au devedit false nu au impus acţiuni care să genereze consecinţe deosebite". (NOTA — Dosar S.R.I., nr. înreg. 314568/2209/1991, fila 46).

12. „In 22 decembrie 1989 şi zilele următoare, la fosta Securitate a Judeţului VlLCEA au fost primite mai multe informaţii, care pînă la urmă s-au dovedit a fi false şi cu scop de dezinformare a cadrelor, astfel: în ziua de 22 decembrie, 1989, în jurul orei 18,00, s-a transmis telefonic, prin şeful Inspectoratului judeţean Dolj al M.I. din partea generalului Roşii, comandant al Armatei a II-a, un ordin de a deplasa grupa antiteroristă în zona barajelor Brădişor-Vidra întrucît există informaţii că elemente teroriste intenţionează să le distrugă. La apariţia în zonă, echipele mixte cadre militari în termen au fost întîmpinate de o companie formată din trupe ale Garnizoanei Rîmnicu-Vîlcea, care aveau aceeaşi misiune întrucît cele două subunităţi nu au fost informate, una despre prezenţa celeilalte, pentru a conlucra în executarea misiunilor a existat pericolul deschiderii focului contra formaţiunii de luptă anţiteroristă, evitîndu-se în ultimul moment, întrucit întîmplător comandanţii celor două subunităţi se cunoşteau din partea anumitor elemente interesate, diri diverse medii, au fost lansate mai multe ştiri contradictorii, din care rezulta că ofiţeri ai fostei Direcţii a V-a şi ai U.S.L.A. ar fi deschis focul în Bucureşti şi că de fapt ar fi teroriştii. De asemenea, au apărut zvonuri potrivit cărora unii ofiţeri ai fostei Securităţi judeţene (în special cei care au răspuns de obiectivele economice) ar intenţiona să comită acte de diversiune în punctele vulnerabile din chimie, apărare şi energie, motiv pentru care au fost priviţi cu suspiciune şi chiar ameninţaţi". (NOTA — Dosar S.R.I., nr. înreg. 314568/2295/ 1991, fila 48).    

Din cele prezentate pînă acum rezultă că acţiunile de dezinformare s-au desfăşurat pe aproape întreg teritoriul ţării(cu o pondere crescută la nivelul centrelor politico-adminis-trative şi economice mai mari, precum şi al garnizoanelor de reşedinţă ale unităţilor militare) şi au avut, în general, aceleaşi obiective (panică, derută; confuzie, provocare, şi altele).

Rolului important al televiziunii în revoluţie i se asociază însă, în mod nedorit, şi acela al transmiterii către populaţie a unor date şi informaţii neverificate, uneori neverosimile, cu un pronunţat caracter contradictoriu şi chiar iheitant în realizarea unor acţiuni militare sau civile. Astfel, fără a fi supuse linei cenzuri militare, în noaptea de 22/23 şi în data de 23 decembrie 1989 s-au difuzat informaţii potrivit cărora o coloană de blindate s-a îndreptat spre Bucureşti, dinspre Piteşti cu intenţia de a ataca Capitala. S-a anunţat că un mare număr de luptători de Ia U.S.L.A. (formaţie antiteroristă) vin să atace Televiziunea. Au fost prezentaţi terorişti „autentici" identificaţi după un secret semn distinctiv care s-a dovedit în fapt a fi un banal sigiliu M.I., aflat asupra ofiţerului reţinut.

Vehicularea unor astfel de ştiri prin Televiziune, ca şi transmiterea unpr prdine cu caracter militar care se refereau la deplasarea unor coloane de blindate pe anumite itinerar pentru a ocupa poziţii de luptă în Capitală, au fost de natură să sporească panica şi confuzia. La aceasta trebuie adăugată reacţia crainicilor de televiziune, care, în dimineaţa zilei de 23 decembrie, au solicitat, alarmaţi ajutor militar de urgenţă, afirmînd că nu mai pot rezista, iar Televiziunea este pe cale de a fi ocupată. Tot în aceeaşi zi s-a transmis în mod repetat că datorită apariţiei în spaţiul aerian al ţării a numeroase ţinte aeriene neidentificate s-a cerut ajutor militar neîntîrziat din partea U.R.S.S. prin ambasadă, lăsîndu-se să se înţeleagă că situaţia militară a scăpat de sub control, iar forţele Ministerului Apărării Naţionale nu mai pot rezista impetuozităţii asalturilor cu care sînt confruntate. In acest context, facem precizarea că pe linia marilor state majore ale armatei române şi Forţelor Armate ale U.R.S.S. a avut loc, în după-amiaza zilei de 23 decembrie, o convorbire telefonică din care a rezultat că armata română nu a solicitat şi nu va solicita ajutor militar sovietic. După cum se cunoaşte, evoluţia ulterioară a evenimentelor a confirmat că armata şi-a dovedit pe deplin ataşamentul la cauza Revoluţiei, reuşind să contracareze acţiunile desfăşurate de adversarii acesteia.

Se poate aprecia că, pe fondul entuziasmului popular generat de perspectiva victoriei Revoluţiei, în cadrul căreia populaţia a reacţionat prompt, grupîndu-se în jurul obiectivelor atacate, transmiterea unor astfel de ştiri fără a fi supuse cenzurii militare a avut un caracter nefast cel puţin din două puncte de vedere:    ,

—    pe de o parte, panica creată a condus lâ apariţia riscului iminent de deschidere a focului sau chiar lă deschiderea nejustificată a acestuia în unele situaţii;

—    crearea, pe de o parte, a impresiei conform căreia „patria se află în pericol", ceea ce a fost de natură ca, pe fondul extraordinarului val al entuziasmului popular, populaţia civilă să intervină în zone unde se desfăşurau operaţiuni ale armatei şi, implicit, existenţa premiselor în producerea de victime în rfndul unor persoane nevinovate.

Acţiunile de diversiune executate de elementele ostile Revoluţiei au prefigurat imaginea unui adversar potenţial care cunoştea dispunerea şi valoarea obiectivelor militare, precum şi dispozitivul forţelor luptătoare. De asemenea, se presupune cunoaşterea de către aceste elemente a structurilor sistemelor de transmisiuni fir şi radio organizate la diferite eşaloane ale armatei.

Perioada 16-22.12.1989 s-a caracterizat, în principal, prin lipsa de informare a armatei, în special la nivelul unităţilor militare. Pe de altă parte, se apreciază că în perioada respectivă nu s-au executat acţiuni de dezinformare şi diversiune în cadrul unităţilor aparţinînd Ministerului Apărării Naţionale, situaţia complicîndu-se progresiv, sub aspectul dezinformării prin mijloace fie radio şi de radiolocaţie, după data de 22.12.1989: 

Avînd în "vedere dificultăţile obiective ale cercetării ulterioare asupra evenimentelor din decembrie 1989, absenţa unor probe materiale evidente care să ateste implicarea unor forţe şi folosirea de mijloace adecvate pentru acţiuni de război electronic, în continuare se vor prezenta rezultatele investigaţiilor făcute, îndeosebi prin prisma efectelor acestor acţiuni asupra unităţilor Ministerului Apărării Naţionale.    

In analiza efectuată s-a plecat şi de la premisa că în „Decretul Consiliului de Stat la R.S. România, nr. 340 din 26.11.1981 privind regimul emiţătoarelor radioelectriceu se prevede printre altele:

„Art. 4 — Ministerul Apărării Naţionale comunică Ministerului de Interne — Departamentul Securităţii Statului — caracteristicile de lucru ale emiţătoarelor radiOelectrice din evidenţa sa, precum şi modificările acestor caracteristici. Comunicarea se face cu cel puţin 5 zile înainte de introducerea în funcţiune a emiţătoarelor radioelectrice sau de operare a modificărilor caracteristicilor de lucru ale acestora“. Totodată, acelaşi act normativ precizează:

„Art. 5 .— în îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin Ministerul de Interne — Departamentul Securităţii Statului efectuează controlul asupra respectării dispoziţiilor legale privind regimul tuturor emiţătoarelor radioelectrice“.

In aceste condiţii, potrivit prevederilor art 4 din decretul menţionat, Ministerul Apărării Naţionale trebuia să comunice următoarele caracteristici de lucru ale emiţătoarelor radioelec-trice din evidenţa sa: categoria staţiei; amplasamentul (denumirea geografică, coordonatele geografice); frecvenţa asigurată, simbolul emisiunii; semnal de identificare; puterea maximă ce poate fi folosită; perioada de valabilitate (a autorizaţiei). 

Controlul respectării regimurilor de lucru ale tuturor emiţătoarelor radio-electrice de pe teritoriul naţional indiferent de utilizatorii benzilor de frecvenţă din spectrul undelor electromagnetice era, aşadar, atributul unor unităţi specializate din structura fostului. D.S.S., în concret al Unităţii Speciale „R“ (în prezent U.M. 05268 Bucureşti), care dispunea de forţa şi mijloacele specializate pentru executarea controlului radio în unde scurte şi ultrascurte. Aceste forţe şi mijloace erau amplasate în Bucureşti şi în 9 oraşe (zone) de pe teritoriu: Satu Mare, Timişoara, Craiova, Tg. Mureş, Prahova, Iaşi, Botoşani, Buzău, Constanţa.

Structura organizatorică şi înzestrarea unităţii în perioada respectivă trebuiau să asigure funcţionarea următoarelor compartimente şi servicii operative: reţele telefonice guvernamentale „S“, „TO“ şi reţele interguvernamentale cifrate „IG“ (telefonice) şi „TIG“ (telegrafice); reţele telefonice urbane şi interurbane ale Ministerului de Interne; reţele radiotelefonice pe unde ultrascurte, guvernamentale şi ale M.I.; reţele radiotelegrafice cifrate pe unde scurte; contrainformaţii radio (control şi goniometrare) pe unde scurte şi ultrascurte.

Privind activităţile desfăşurate de fosta Unitate Specială ,,R“ în perioada 16-30.12.1989, apreciem că se impun cîteva precizări.    

In primul rînd, nu era în practica unităţii să se consemneze evenimentele sau activităţile într-un jurnal (registru). Benzile magnetice sau alţi suporţi de informaţii se păstrau numai în măsura în care prezentau interes operativ şi aceasta pe timp limitat, de regulă, pînă la sesizarea utilizatorilor benzilor de frecvenţă în reţelele cărora se constatau abateri de la disciplina radio pe căile în funcţiune sau în situaţia unor emisiuni neautorizate, pînă la clarificarea situaţiei, respectiv pînă la identificarea utilizatorului.

In al doilea rînd, insuficienţa forţelor şi mijloacelor specializate nu permit executarea unui control radio exhaustiv. Supravegherea benzilor de frecvenţă alocate diverşilor utilizatori, respectiv controlul respectării regimurilor de lucru ale emiţătoarelor radio-electrice de diferite destinaţii se făcea în mod selectiv, după program sau în regim de căutare liberă. 

In sfîrşit, mijloacele din înzestrare a unităţii nu dispuneau, în marea lor majoritate, de posibilităţi de analiză tehnică complexă a emisiunilor cu transmiteri rapide de ciate, codificate sau pe bază de salt în frecvenţă, caracteristici specifice mijloacelor de transmisiuni moderne.    

Revenind la activităţile desfăşurate de fosta Unitate Specială „R" în perioada menţionată, prezentăm, în continuare, cîteva aspecte evidenţiate de col. ing. Danciu Victor — locţiitor al comandantului unităţii la data respectivă — în raportul înaintat comisiei (Dosar Comisie, nr. înreg. 460 /1991) şi confirmate de alte cadre ale unităţii (col. ing. Lopatjţă Tiberiu, col. ing. Comardici Zaharia), precum şi de cadre cu funcţii de conducere in actualul Inspectorat General al Transmisiunilor (fost Comandamentul Trupelor de Transmisiuni — C.T.T.: gen. mr. Nicolaie Popescu col. Dragu Nicolae).

Col. ing. Danciu Victor relatează „Pînă în ziua de 22. 12. 1989 nu s-au înregistrat solicitări deosebite din partea unităţii, cu excepţia organizării tehnice a celor trei teleconferinţe „T.O.“ din după-amiezele zilelor de 17,20 şi 21. 12.1989, la care am participat ajutînd efectivul staţiei telefonice guvernamentale Bucureşti. (...) Probleme mai deosebite s-au petrecut începînd cu ziua de 22. 12.1989, după fuga dictatorului. Urmărind derularea evenimentelor la televizor şi constatînd că pe linie de comandă nu se primeau nici un fel de ordine, am solicitat d-lui gen. lt. Victor Stănculescu - prim-adjunct al ministrului apărării naţionale — părerea sa şi am executat, în continuare ordinele acestuia privind desfiinţarea unor posturi telefonice „S“ şi „T.O.“ la cabinete şi domicilii. în noaptea următoare am mai primit asemenea ordine din partea generalilor Stănculescu şi Guţe privind desfiinţarea unor telefoane „S“, „T.O.“ şi M.I. din Bucureşti. Totodată, din dispoziţia dată personalului propriu de adjunctul ministrului Stelian Pintelie din Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, legăturile telefonice „T.O.“ şi M.I. cu teritoriul au fost izolate pentru circa 2 ore, acestea trecînd prin Palatul Telefoanelor. (...) în zilele de 24 şi 25.12.1989, în cîteva rînduri, au fost izolate, respectiv repuse în funcţiune, toate legăturile telefonice interurbane şi internaţionale, guvernamentale şi ale M.I., care treceau prin Palatul Telefoanelor. (...) Din după-amiaza zilei de 25.12,1989 şi pînă în după-amiaza zilei următoare, practic legăturile guvernamentale şi ale M.I. din Bucureşti cu judeţele au fost întrerupte de către conducerea M.T.TC. După anunţarea la radio şi T V a numirii preşedintelui F.S.N. (C.F.S.N — n.n.), a primului-ministru şi a ministrului apărării naţionale — gen. Militaru — ni s-a comunicat de către adjunctul ministrului Stelian Pintelie că vor fi repuse în funcţiune toate legăturile cu teritoriul, în special „T.O.“, dar în realitate nu s-a mai petrecut acest lucru. Aceasta deoarece în unele judeţe erau situaţii speciale: Sibiu, Timiş, Brăila — Galaţi — Focşani, Constanţa — Tulcea (izolate şi preluate complet de Comandamentul Marinei Militare) şi altele. Cu toate eforturile , depuse în zilele     urmatoare, din ordinul şi cu sprijinul şefului C.T.T., gen. mr. Nicolae Popescu, pentru normalizarea situaţiei, mult timp legăturile telefonice cu unele judeţe n-au putut fi repuse în funcţiune fiind dese schimbări de situaţie pe plan local.    
De la data de 26. 12.1989 a început repunerea în funcţiune a grupelor primare din staţia telefonică „T.O.“ Bucureşti, încercîndu-se iniţial înlocuirea terminalelor din staţiile speciale judeţene cu terminalele aflate în staţiile P.T.T. judeţene. Nereuşindu-se acest lucru, s-au repus în funcţiune terminalele din staţiile speciale, astfel că de la ora 22,00 toate sistemele speciale au funcţionat pe rutele normale şi cu terminalele proprii din staţiile de frecvenţă „T.O.“ judeţene, cu exceptia celor din Sibiu şi Reşiţa, pentru care s-a asigurat prin reţeaua PT.T. cîte un circuit interurban, precum şi a sistemului, de pe ruta Galaţi-Brăila rămas izolat în staţia P.T.T. Brăila.
Cercetările efectuate de comisie conduc la aprecierea că în acţiunile de dezinformare şi diversiune radio ce au avut loc pe timpul evenimentelor din decembrie 1989, şi care au afectat conducerea şi cooperarea în luptă a unităţilor armatei pentru victoria Revoluţiei, nu au fost implicate forţe şi mijloace aparţinînd fostei Unităţi Speciale „R“.
Prezentăm în continuare, cîteva cazuri concrete care demonstrează că prin acţiuni de diversiune în reţelele radio de conducere şi dirijare aparţinînd trupelor de apărare antiaeriană a teritoriului şi aviaţiei militare s-a încercat dezorganizarea conducerii forţelor şi mijloacelor angajate în executarea unor misiuni de luptă, complicarea situaţiei aeriene şi terestre: folosirea neraţională a resurselor, schimbarea misiunilor de luptă şi chiar angajarea luptei între mijloacele proprii. Astfel, în ziua de 23. 12.1989, ora 8,30, un elicopter de la Alexeni, cu misiunea de cercetare a zonei - televiziunii, în zbor spre Bucureşti, la verticala localităţii Coşereni, pe fondul unui bruiaj radio de intensitate medie, a primit ordin să se deplaseze la un alt obiectiv militat (un divizion
de rachete antiaeriene), pe altă direcţie, întrucît acesta este atacat de elicoptere inamice. în acelaşi timp, comandantul obiectivului militar respectiv a fost avertizat telefonic că elicoptere aparţinînd teroriştilor îl vor ataca, ceea ce a corespuns cu apariţia elicopterului propriu la verticala obiectivului. Asupra acestuia s-a executat foc cu armamentul de infanterie şi, fiind avariat, a fost obligat să aterizeze. (Dosar Comisie — nr. înreg. 449/91, fila 7). 

Din raportul de luptă al echipajului, elicopterului IAR-330 nr 51 (mr. Gatu Vasile, pilot principal, cap. Tirca Ionel, pilot secund, m.m. Ciobotaru Neculai, mecanic de bord şi m.m. Baciu Ion, trăgător de bord) din U.M. 02010 Tuzla, reţinem următoarele: „...în ziua de 24.12.1989, între orele 13,30-16.20, elicopterul urma să transporte din incinta Institutului de Marină Constanţa armament şi muniţie Ia platformele, de ftoaj maritim Fortuna, Orizont şi Prometeu. Pe traiectul către platforme se stabilise asigurarea aeriană cu 0 celulă Mig-23 de pe aeroportul M. Ko-gălniceanu. Menţionăm, în continuare din raportul de luptă la aterizarea pe terenul Institutului de Marină am fost întîmpinaţi de lt. col. Roiu (conducător de zbor la Institutul de Marină -n.n.); care mi-a comunicat că primiste indicaţia telefonică falsă că vor ateriza trei elicoptere de culoare albă, dar dacă vin alte elicoptere să se deschidă foc asupra lor. (...) Zborul spre platformele de foraj a decurs normal, pînă am fost interceptaţi de celula de MÎG 23. în acest moment, pe frecventa de luptă a intervenit o voce necunoscută care a anunţat piloţii celulei de vînătoare că elicopterul ce trebuie protejat este de culoare albă şi nu portocalie. Am intervenit prin radio, anunţînd: „Sînt elicopterul" portocaliu de intervenţie, şi salvare al Petromarului, de culoare portocalie, nu albă.
Mr. Munteanu M a replicat că nu vor deschide foc întrucît nu au armamentul pe care urma să-l primească de la noi. (...)“ (Dosarul Direcţiei Procuraturilor Militare nr. înreg. 1932,1990, fila 343).    
Consemnăm, de asemenea, ca în zonele Braşov, Făgăraş, Titu s-a încercat intrarea în reţelele de dirijare a elicopterelor de la LC.A. Braşov şi U.M. 01901 Titu de către persoane care nu le cunoşteau indicativele. Ca urmare, piloţii nu au executat ordinele de dirijare în aer date de către acestea. (Dosar comisie nr. înreg. 449 / 91 fila 8).
In afara situaţiilor prezentate, in care s-au evidenţiat unele acţiuni directe de diversiune în reţelele radio de dirijare a aviaţiei militare pe timpul îndeplinirii unor acţiuni de luptă, au mai fost semnalata imixtiuni, perturbări în traficul radio, emisiuni necunoscute sau alte situaţii deosebite (inclusiv bruiaj radio) în reţelele radio aparţinînd fostelor securităţi judeţene. Din datele existente la dispoziţia comisiei, prezentăm cîteva astfel de cazuri:    
1. La nivelul fostei Securităţi Judeţene Braşov (...) începînd cu 13 decembrie 1989 a fost bruiată staţia de radio a Inspectoratului judeţean Braşov al M.I. şi au apărut imixtiuni in traficul radio ale unor indicative care se apelau între ele şi comunicau la intervale scurte de timp mesaje codificate compuse din cîte 4—5 grupe de cifre. După aprecierea lucrătorilor de la staţia de radio a fostului inspectorat de Interne, aceste emisiuni, puteau fi ale unor staţii de emisie-recepţie aflate în mişcare instalate pe mijloace auto). Continutul acestora nu a pu-[...]

Ziarul Libertatea din 23 mai 1992, pag. a 5-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 23 mai 1992, pag. a 6-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 23 mai 1992, pag. a 7-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 23 mai 1992, pag. a 8-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 23 mai 1992, pag. a 9-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 23 mai 1992, pag. a 10-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 23 mai 1992, pag. a 11-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 23 mai 1992, pag. a 12-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 23 mai 1992, pag. a 13-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 23 mai 1992, pag. a 14-a ▼ Click pe imagine pentru mărire