Publicat: 23 Noiembrie, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992?

O aniversare incomodă
1890 DE ANI DE LA RĂZBOIUL DACO-ROMAN

CE SĂRBĂTORIM: ÎNFRÎNGEREA DACILOR SAU VICTORIA ROMANILOR?

Ieri la Tropaeum Trajani, de la Adamclisi au avut loc festivităţi şi parăzi la care au participat preşedintele Iliescu şi premierul Vacăroiu. . -
Astăzi
PRIMA ZI DE LUCRU A NOULUI GUVERN
Miniştrii validaţi vor avea de lucru în propriile ogrăzi.

• Ce schimbări se vor petrece, la eşaloanele imediat inferioare, în fostele ministere liberale (finanţe, justiţie), feseniste (interne, lucrări publice, transporturi) şi altele?

• Mare lucru nu se va întîmpla, probabil la Apărarea Naţională şi la Telecomunicaţii, unde tranziţia este lină.
TRANZIŢIA GUVERNAMENTALĂ VA GENERA SAU NU TENSIUNI?

Aseară a sosit la Bucureşti o delegaţie „la vîrf" a firmei THE COASTAL CORPORATION

Este una dintre cele mai importante, dinamice şi diversificate companii petroliere mondiale şi intenţionează să dezvolte o cooperare de lungă durată cu petrochimia românească.

DELEGAŢIA — CONDUSĂ DE DOMNUL JAMES R. PAUL (President and Chief Executive Offices)
• VA AVEA ÎNTÎLNIRI ŞI DISCUŢII LA CEL MAI ÎNALT NIVEL.

EXISTĂ ÎNSĂ RISCUL CA DIN CAUZA UNEI NEGÎNDITE HOTĂRÎRI DE GUVERN SĂ FIE RATATĂ CEA MAI IMPORTANTĂ INVESTIŢIE DE CAPITAL STRĂIN ÎN ROMÂNIA. 

Caricatură de ANDO

 

SĂPTĂMÎNA POLITICĂ

Cel de-al patrulea guvern postdecembrist, la start!

Situat undeva la mijloc, între cele mai pesimiste prorociri şi nădejdile foarte optimiste, formarea şi instalarea noului guvern s-a produs în săptămîna care a trecut.
Nu de Crăciun, sau chiar de Paşti, cum s-a apreciat la un moment dat, eludîndu-se din calcul prevederi legale, constituţionale, şi acum, la mai puţin de două luni de la alegerile legislative şi în pragul de neevitat al primei zăpezi care va da semnalul celei de-a patra ierni postrevoluţionare — încercare fundamentală pentru structurile politice româneşti.

În ordine pur cronologică, săptămîna care a trecut s-a compus din cîteva operaţiuni specifice punerii în operă a noului guvern: audierea, în comisii parlamentare a candidaţilor; analiza, în plenul Parlamentului, a programului de guvernare anunţat de dl. Văcăroiu; votul în plen acordat programului şi componenţei cabinetului şi, în fine, depunerea jurămîntului în cadru festiv, la Cotroceni.

Iată-ne deci, în deplină legalitate instituţională. De astăzi, se poate spune, noua administraţie îşi intră în drepturi.

Cum şi le va exercita,vom avea tot timpul să constatăm. Deocamdată, să punctăm cîteva dintre caracteristicile formării acestui nou guvern, într-un context şi cu exigenţe net diferite de ale celor care l-au precedat.
În primul rînd, merită evidenţiată situaţia dificilă a acestui cabinet „emanat" de formaţiunea politică cîştigătoare.
Un cîştig mai apropiat de o stare de normalitate politică spre care tindem în mod evident, nu cu 65 la sută, ca în '90, ci cu mai puţin de 30%.

Pe acest fond, refuzul forţelor de opoziţie de a accepta, pe rînd, un pact politic sau un guvern de uniune naţională, s-a profilat exigenţa ultimativă ca FDSN-ul „să-şi asume" formarea noului guvern.
Un guvern minoritar, supus oricînd seismelor parlamentare, a cărui singură forţă stă cel puţin pentru moment. În absenţa oricărei dorinţe din partea partidelor de opoziţie de a se înhăma la carul guvernării în plină iarnă şi sub ameninţarea unor previzibile agitaţii sindicale.

În al doilea rînd, surpriza absolută produsă de anunţul identităţii noului prim-ministru. Atît de... necunoscut, încît dl. Roman, de pildă, nici măcar nu şi-a mai amintit că l-a dat afară, din cauza opoziţiei făcute — în calitate de înalt funcţionar la finanţe — la unele prevederi ale programului de liberalizare a preţurilor.

Din mulţimea de nume vehiculate a ieşit unul absolut derutant prin lipsa de repere faţă de personalitatea şi intenţiile sale. Alegerea i-a aparţinut, din cîte am înţeles, academicianului Tudorel Postolache, el însuşi vizat.
Într-o primă fază ca şef al executivului, în aceste condiţii orice aprecieri asupra programului şi tipului de cabinet pe care urma să le propună primul desemnat au fost cel puţin hazardate.

Cel de-al treilea element definitoriu îl reprezintă componenţa noului cabinet: 11 miniştri fedesenişti şi 11 — chipurile independenţi. Unii parlamentari mai zeloşi s-au repezit să-i oblige - pe aceştia din urmă să se înscrie urgent în partid, pentru că dă cabietului o culoare mai pronunţată.
Previzibil, patru dintre membrii fostului guvern şi-au păstrat portofoliile (sau le-au schimbat — cazul dlui Golu).
Din eşalonul „doi" au promovat în prima linie cîteva personalităţi agreate de partidul de guvernămînt.
Şi, în fine, cîţiva dintre activiştii de seamă ai partidului au fost recompensaţi cu un fotoliu guvernamental — ca să nu-i mai punem la socoteală pe noii miniştri despre care nu se ştie mare lucru, titulari ai unor portofolii de mai mică importanţă.
Prefaţată de atacuri violente venite din anumite părţi ale presei la adresa unora dintre candidaţi, audierea pe comisii şi în plenul parlamentului s-a soldat cu o singură recuzare — bănuită de altfel — cea a dlui Vasile Moiş.
Alţi candidaţi, a căror soartă părea a fi pe muchie de cuţit au trecut hopul cu un vot majoritar în care au putuţ fi identificate contribuţii deloc de neglijat ale... opoziţiei (categorie în care se include, cu autoritate, FSN-ul) ceea ce pare să indice un anumit curs al viitoarelor scrutinuri legislative.

În fine, particularităţile programului propus de către dl Văcăroiu, au stîrnit discuţii furtunoase în plenul parlamentului. S-a reproşat mai întîi concentrarea prevederilor acesţuiă asupra unui interval de cîteva luni şi nu asupra întregului mandat (teoretic) de 4 ani, deşi întreaga opoziţie trage nădejdea că odată trecută proba iernii şi a ultimelor reduceri de subvenţii, guvernul actual va cădea cu succes făcînd loc altuia în care să se regăsească proprii săi oameni şi propriul său program.
Este contestată (cu o excepţie), corectitudinea cursului Reformei, pe care dl. Văcăroiu intenţionează să o continue, cu anumite corecturi ce ţin de costurile ei, în special de cele sociale.
A fost acuzată intenţia de a întări controlul statului asupra mecanismului economic, în care adepţii necondiţionaţi ai privatizării văd o intenţie de deturnare a trecerii la capitalism.

Şi, în fine, este privită cu mare circumspecţie formaţia de finanţist şi de specialist în taxe a dlui Văcăroiu, de la care se aşteaptă o jugulare a liberei iniţiative prin înăsprirea sistemului fiscal.
Dl. Văcăroiu (vădind, în noua sa funcţie un aplomb nebănuit şi o concreteţe a trimiterilor de-a dreptul... îngrijorătoare) a ţinut însă să fie ferm pe poziţie: „Dacă doriţi să continuăm drumul spre dezastru, nu aveţi nevoie de mine!" — a afirmat ritos domnia sa, încercînd să ne ofere, prin contrast, o rază de speranţă de care avem atîta nevoie.

Octavian ANDRONIC