Publicat: 25 Ianuarie, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1993?

DE LA O ZI LA ALTA
"DRUMUL KENTULUI" SCHIMBARE DE MACAZ

ÎN TIMP CE PROCURATURA GENERALĂ PRITOCEŞTE DOSARUL REMIS DE POLIŢIE, CONTRABANDIŞTII ÎŞI VĂD ÎN CONTINUARE DE TREABĂ, IAR PARTENERII LOR AUTOHTONI CAUTĂ SOLUŢII DE A ÎNCHIDE GURA CELOR DISPUŞI SĂ VORBEASCĂ

O FAZĂ NOUĂ ÎN ACTIVITATEA MAFIEI: DUPĂ AMENINŢĂRI - TENTATIVE DE „CUMPĂRARE"
Aşteptaţi, desigur, stimaţi cititori veşti de pe frontul contrabandei cu ţigări care a păgubit statul de multe miliarde de lei, umplînd totodată buzunarele unor persoane corupte, cu funcţii de mai mare sau mai mică răspundere în instituţii esenţiale ale statului. V-am informat, cu cîtva timp în urmă, de tentativa unui personaj din Garda Financiară care şi-a trimis un om să colinde de Crăciun pe la negustorii libanezi, spre a-i convinge să dea ziarul în judecată pentru calomnie.

Mai ieri, acelaşi personaj şi alte cîteva — ale căror nume va veni în curînd timpul să vi le dezvăluim — aplică o nouă formulă şi trimit emisari la redacţie cu oferte „tentante" în nădejdea că vom cădea în cursă. Ei bine, dacă n-au înţeles-o de la bun început, putem să le-o spunem acum mai pe şleau:

1. „LIBERTATEA" nu este de vînzare — indiferent de preţ sau de culoarea agenţilor
2. Ziarul acesta s-a născut din sîngele martirilor luptei pentru libertate, sînge care nu va putea fi vreodată amestecat cu dolarii cîştigaţi dubios, pe spinarea celor mulţi.
3. Vom continua să spunem adevărul, chiar dacă e tipărit pe bătrînele şi uzatele maşini ale „Universului". Nici cel mai strălucit tipar nu va putea ascunde urmele minciunii şi ale corupţiei.
Şi un sfat: două încercări au fost de-ajuns. Cea de-a treia n-ar avea, oricum o altă soartă. Aşa că cel mai bine ar fi să renunţaţi.

IAR PÎNĂ CE PROCURATURA VA REUŞI SĂ PUNĂ ÎN MIŞCARE DOSARUL, DOUĂ ÎNTREBĂRI:

În mişcare dosarul, doua întrebări:
• Ce s-a mai întîmplat cu „tunul" de 198 de milioane pe cecuri false, în care sînt implicaţi Michel Machoul şi Jamal Dumitri, precum şi firma-fantomă A.M.C.?
• Cine (şi cum) a pus mîna pe magazinul „NANA" de pe bd. 1 Mai ?

Vom reveni! 

UN PARLAMENT PENTRU LINIŞTEA EXECUTIVULUI

Zilele care au precedat sesiunea extraordinară, a Parlamentului, ce începe astăzi, au continuat să poarte marca speculaţiilor de tot felul. Membri marcanţi ai opoziţiei au reiterat ideea unei iminente căderi a guvernului Văcăroiu. Opoziţia de dată mai recentă percepe cu îngrijorare tendinţele restauratoare ce reies din anumite mişcări pe care cu o rîvnă demnă de cauze mat bune le face partidul de guvernămînt, în timp ce primul ministru ţinea să reamintească încă de la început de săptămînă, că nu poate fi vorba de lipsă de activitate, că s-au dat în cele vreo două luni de guvernare o grămadă de hotărîri şi că proiectele de legi aşteaptă, pe pachete, să fie băgate în seamă de organul legislativ. Forţele extraparlamentare, în special sindicatele, par să stea la pîndă ascuţindu-şi ghearele revendicărilor pentru ca liderii lor să se relanseze în arena publică exact în momentul în care lumea va începe să uite că există. Şlagărul la modă este „guvernul Văcăroiu n-are zile multe". Acestea i-ar fi numărate de frig, de lipsa de apă, de înrăutăţirea continuă a condiţiilor de viaţă ale păturilor defavorizate. Momentul culminant este aşteptat, dacă nu la ieşirea din iarnă, cel puţin imediat după ultima fază de reducere a subvenţiilor la produsele de bază. Anunţată pentru luna mai.
Guvernul Văcăroiu are, într-adevăr, o situaţie delicată. Fragilitatea i se trage nu numai de la procentajul modest căruia F.D.S.N,-ul îi datorează majoritatea parlamentară; situaţia delicată se datorează fragilităţii acestui partid ca structură politică. Pentru că, luat la bani mărunţi F.D.S.N.-ul nu este altceva decît o „emanaţie" a preşedintelui Iliescu, născîndu-se pe „dîra" lăsată de acesta în campania electorală. Fără o doctrină clară, fără o structură coerentă, animat de ambiţiile personale şi de lipsa de măsură a unora dintre membrii săi, partidul dlui. Gherman (devenit lider politic absolut pe neaşteptate şi, desigur, surprinzător chiar pentru domnia sa) nu pare a fi în măsură a desfăşura un joc de culise care să asigure continuitatea funcţionării actualului cabinet, majoritatea parlamentară fiindu-i conferită în acest moment de o formaţiune oscilantă şi extrem de imprevizibilă — P.U.N.R. în mod cu totul şi cu totul paradoxal, stabilitatea guvernării va veni dinspre... opoziţie! Exact. Dinspre acea zonă constituită pînă aproape de nivelul unui echilibru politic de măiastră operaţiune de bursă a dlui Coposu, prin constituirea Convenţiei Democratice, care a făcut din cîteva partide insignifiante poli de reprezentativitate parlamentară. Este, ca orice speculaţie, o chestiune de excepţie şi este greu de crezut că manevra s-ar putea repeta prea curînd. Reprezentanţii în parlarnent ai P.N.Ţ.C.D., P.S.D.R., P.N.L.-C.D. ştiu că n-ar mai prinde uşor un scaun de parlamentar în cazul unor alegeri anticipate, după cum ştiu că, în cazul căderii guvernului constituit de F.D.S.N., în actualul moment de criză n-ar putea
construi o variantă care să obţină rezultate mai puţin proaste. Acest lucru îl ştie şi F.D.S.N. şi din această convingere tacită n-ar fi exclus să izvorască acel echilibru care, indiferent de declaraţii şi manevre electorale, să permită guvernului să-şi continue existenţa şi acţiunea de-a lungul întregului său mandat, cu remanierile periodice de rigoare.
Concluzia este că nimeni, sau aproape nimeni n-are interesul să afecteze statu-quo-ul actual. Consensul pe care-l dorea dl. Iliescu va veni în aceste condiţii aproape de la sine. Gerontocraţia politică, din ambele tabere ştie că, biologic, nu i se va mai oferi o nouă şansă şi va fi dispusă să o fructifice pînă la capăt pe aceasta. Că în materie de politică gesturile spectaculoase şi dezinteresate apar rar, ne-o confirmă doar două exemple: faptul că, contrar promisiunilor iniţiale dl. Coposu nu i-a mai cedat locul său în parlament dlui Ştefan Augustin Doinaş, cum se convenise în convenţie; şi acela că dl. Adrian Năstase şi-a învins toate regretele părăsirii scaunului de ministru de externe, care-i venea turnat, în (de)favoarea preşedinţiei Camerei, mai puţin spectaculoasă, dar mai sigură. Cît despre atitudini, să ne reamintim doar celebra metaforă lansată de dl. Ticu Dumitrescu — „Parlamentul ruşinii", uitată acum complet, cînd dînsul face parte integrantă din atît de blamata instituţie.
Concluzionînd, am putea spune că dacă nimic violent, manipulat sau teleghidat nu se va întîmpla în următoarea perioadă, dacă se va reuşi măcar, o „stagnare" a declinului economic, parlamentul actual va constitui o garanţie maximă pentru liniştea executivului. Dacă nu, nu.

Octavian ANDRONIC
                                                        

Tag-uri Nume: