Publicat: 26 Septembrie, 2014 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu două decenii, în 1994?
Libertatea din 26 septembrie 1994

 

 

Corespondenţă specială din New York, de la OCTAVIAN ANDRONIC

ASTĂZI, PREŞEDINTELE ILIESCU SE ÎNTÂLNEŞTE CU PREŞEDINTELE AMERICAN BILL CLINTON

Aflat Ia New York pentru a participa la lucrările celei de-a 49-a sesiuni a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, dl Ion Iliescu va fi primit, în cadrul unei întrevederi de 30 de minute, de către preşedintele american Bill Clinton. Este prima lor întâlnire oficială de după Revoluţie. 
Ceea ce se va întâmpla astă-seară, pe la orele 22, ora Bucureştiului, ar fi trebuit să se producă încă în urmă cu aproape exact patru ani, dacă ceea ce se întâmpla atunci în România ar fi purtat, cât de cât o amprentă de normalitate. Dar atunci, la finele lui septembrie ’90, când a avut loc o sesiune specială UNICEF, dl Iliescu venea după un şir de evenimente care oferiseră lumii, după euforia din decembrie, duşul rece al mineriadelor, al Tg. Mureşului, al Pieţei Universităţii şi al unei profunde diviziuni a societăţii româneşti. Atunci, marea performanţă a ambasadorului Munteanu a fost de a-l conduce pe dl Iliescu în calea preşedintelui Bush, care străbatea holul aglomerat al sediului ONU, obţinând o strângere de mână şi un hello care nu angaja cu nimic administraţia americană faţă de o Românie pe care dispariţia lui Ceauşescu păruse să o cufunde în haos şi confuzie. Întâlnirea de astăzi vine, deci, să confirme - practic, definitiv- o situaţie pentru a cărei abilitare două scrutinuri electorale nu păruseră a fi suficiente. Iată de ce, atât delegaţia prezentă aici, cât şi extrem de împărţita emigraţie aşteaptă cu nerăbdare - şi cu sentimente contradictorii - întâlnirea de la Waldorf Astoria. Dacă diplomaţia de la Bucureşti vede în ea încheierea unei etape de indiferenţă şi începerea alteia de bunăvoinţă, campionii democraţiei din diaspora - care au planificat un miting de protest în această seară, în faţa misiunii române, după un scenariu care nu s-a schimbat nici cu o iotă în aceşti patru ani - se consideră nedreptăţiţi şi trădaţi. Deci, fiecare cu ale sale...
Am aterizat pe aeroportul Kennedy, după o călătorie de aproape 10 ore cu Boeingul 707 al României, echinocţiul constituind pentru noi cea mai... lungă zi a anului: noaptea, la 7 dimineaţă, ora Bucureştiului, s-a încheiat, şase ore mai târziu decât ceasul înserării în Capitală! Din delegaţie fac parte miniştrii Meleşcanu şi Florin Georgescu, guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isăreşcu, ambasadorii Chebeleu, Goriţă şi Botez. După-amiaza şi seara zilei de duminică au fost rezervate instalării şi punerii la punct a programului de astăzi. Program încărcat, cu întâlniri bilaterale cu preşedintele Izetbegoviri, al Bosniei, cu preşedinţii Letoniei şi Mexicului, cu secretarul general al ONU, dar, mai ales cu preşedintele Clinton - obiectivul major al demersurilor diplomatice ale ultimilor doi ani. Rămâne doar de văzut, după aceasta, dacă a meritat şi dacă şeful executivului american este interesat să dubleze semnalul protocolar de unul cu adevărat politic.

GURA LUMII
(Informaţii pentru care nu băgăm mâna în foc)

•• LA MINISTERUL de Interne s-a făcut deja remanierea, fără prea multă vorbă. Toate treburile dinlăuntru - zic gurile rele - ar trece prin mâna şefului cancelariei, colonelul Florea, adus cu mari sacrificii de la Constanţa, după ce-a servit cu onor Ia Călăraşi. Care Călăraşi ştiţi dv. ce importanţă strategică are din punct de vedere... •• MARE CIRC mare pe la Constanţa, unde se fac înscrieri pentru posturile de manageri la marile companii maritime. N-o să vă vină să credeţi: pentru postul de director al Petromin-ului şi-a depus candidatura Traian Băsescu, iar pentru cel de la Navrom, Călin Marinescu. Probabil că au auzit că a mai scăpat câte ceva nevândut... •• MICROBIŞTII AVIZAŢI pretind că un amic de-al lui Lucescu, un oarecare domn Nania, ar fi arvunit deja întreaga echipă pentru un milion de dolari! Există chiar temeri că actuala echipă nu va apuca nici sfârşitul turului. Aşa să fie? •• ÎNTÂLNINDU-SE ÎN SECRET cu domnii Patriciu şi Emil Constantinescu, la restaurantul "La Premiera", dl profesor Manolescu a făcut un pas greşit - susţin unii. Dovada: imediat după aceea s-a tăiat la un picior şi a fost internat Ia Urgenţă •• DILEMĂ LA COTROCENI: dacă maşina dlui preşedinte are numărul B-01-PRR, cine are... numărul 2? Nu s-a ajuns la consens, consilierii trăgându-si la sorţi numerele...

AMBIDEXTRU

Adrian Buga, pilotul cursei Bucureşti - Paris, a evitat o catastrofă

AVIONUL CĂDEA CA UN FIER DE CĂLCAT
Cursa de sâmbătă a companiei TAROM, pe ruta Bucureşti - Paris, a evitat, în apropierea aeroportului Orly, o catastrofă aeriană de proporţii, pilotul Adrian Buga reuşind să redreseze aeronava AIRBUS - A-310 care intrase într-un picaj inexplicabil.

Incidentul s-a produs deasupra localităţii Ville-neuve-le-Roi şi a fost observat de numeroasele persoane aflate pe străzile oraşului, unde se desfăşura un târg. "Avionul a început sa cadă brusc pe partea dreaptă, ca un fier de călcat, înainte ca pilotul să-l facă să ia viteză şi să controleze direcţia" - a declarat agenţiei France Presse un martor ocular. Picajul a durat 15-20 de secunde, fiind urmat de o luare în înălţime şi de un alt picaj, mai puţin dur.
După preluarea controlului aparatului, aterizarea a decurs fără probleme. Pompierii aeroportului Orly, alertaţi de tumul de control, nu au avut de ce interveni. Cei 173 de pasageri, plus echipajul de 11 persoane, marcaţi de incident, dar fericiţi că au scăpat cu viaţă, au debarcat normal. 

Dan CONSTANTIN

Pentru ca au luat apărarea unui copil, în Lipscani
DOI POLIŢIŞTI AU FOST BĂTUŢI Şl AMENINŢAŢI CU PISTOLUL

În centrul Capitalei, chiar în faţa magazinului "Bucureşti", s-a petrecut, în noaptea de joi spre vineri, un fapt deosebit de grav. Doi poliţişti din Serviciul Cercetări Penale au fost ameninţaţi cu pistolul şi bătuţi.

Ei interveniseră în apărarea unui copil folosit drept "ştergător de parbriz" de către doi indivizi dubioşi. Lăsând deoparte copilul, pe care-I întinseseră pe capotă, cei doi îi atacă pe oamenii legii. După ce-i burduşesc bine, îi ameninţă cu pistolul; trag un foc în aer şi dispar. Unde s-a mai văzut asemenea sfidare!

În văzul trecătorilor - inerţi ca de obicei - poliţiştii sunt călcaţi în picioare de către buticari abiecţi de tipul celor doi agresori al căror buget le permite să-şi ia un revolver şi, de ce nu, să scape, după fapta lor, numai cu o amendă. Nu ar fi de mirare.     

SCRISORI CĂTRE CITITOR
De ce "Viaţa cetăţeanului"?
Pentru că LIBERTATEA se consideră, în esenţă, ziarul Capitalei, deci al tuturor bucurestenilor, problemele dumneavoastră de fiecare zi se vor regăsi în pagina "Viaţa cetăţeanului", care va trata cu prioritate o tematică socială. Ea va conţine anchete dedicate securităţii alimentare a populaţiei, sănătăţii, sindicatelor, învăţământului, dar şi vieţii de cartier, trăirilor de zi cu zi la care suntem supuşi ca "simpli cetăţeni". Ne vom apleca mai mult asupra problemelor tinerilor, aşa după cum nu-i vom neglija nici pe cei de vârsta a treia, categoriile cele mai lovite de tranziţie. Până să-i aveţi la propriu, medicul şi avocatul familiei vă vor sfătui în această pagină, căreia nu-i va lipsi, desigur, nici poşta redacţiei: un "Dialog" pe care ni-l dorim cât mai dinamic şi eficient, atât prin scrisori, cât şi prin telefonul ce vă va sta, zilnic, la dispoziţie. Un dialog direct şi prin "Pulsul străzii", în urma căruia vă veţi afla opinia şi imaginea în ziar şi - poate chiar mai întâi de toate multe, foarte multe ştiri utilitare din toate domeniile ce v-ar putea interesa.

Viorel CHIFU

SĂPTĂMÂNA POLITICĂ 
"SCRISOAREA PIERDUTĂ A CELOR 7"
de Octavian ANDRONIC

Cât de relative sunt principiile ce-i călăuzesc pe oamenii noştri politici, nu mai este de mult un secret. După cum nu este un secret nici faptul că opiniile urmăresc îndeaproape direcţia de bătaie a vântului. Iată, nu mai departe, declaraţia dată sâmbătă, pe Otopeni, de către dl Petre Roman, întors dintr-una din peregrinările sale europene, reporterului de la ANTENA 1, în legătură cu "scrisoarea celor 7" (rămaşi, între timp, 6). Este vorba, după cum ştiţi, probabil, despre un apel, iniţiat de senatorul PUNR Adrian Moţiu şi la care au aderat Dumitru Căluianu şi Alexandru Popovici (PL ’93), Matei Boilă (PNŢCD), Ion Coja (PDAR), Simeon Ţatu (PDSR) şi Emil Roman (PUNR). Amintita scrisoare îl acuză pe nou-numitul ambasador american la Bucureşti, Alfred Moses, de colaborare cu regimul Ceauşescu şi cere înlocuirea acestuia. Domnul Roman răspunde cu aplomb: acei domni au făcut o greşeală ce se poate întoarce împotriva intereselor României! Iată, deci, o chestiune nouă: grija faţă de gesturile şi exprimările oamenilor politici, care pot avea un impact negativ asupra ţării! De mai bine de patru ani asistăm, sistematic, la astfel de manifestări păguboase, unele dintre ele flagrante, pe care - dacă nu ne-ar fi jenă de evaziunea unor termeni - le-am putea numi acte de trădare naţională! Toate, sau aproape toate, au fost drapate în haina demagogiei ieftine şi interpretate ca "ataşament faţă de democraţie", fiind vorba, de fapt, de banala luptă politică ce - după principii seculare - caută aliaţi pe la înaltele Porţi. S-au scandalizat, de fiecare dată, părţile adverse. Ce se întâmplă de data aceasta? În mod aproape paradoxal, condamnarea iniţiativei e cvasigenerală. O situaţie nouă, după cum nouă este componenţa amintitului grup, reprezentat de forţe politice diverse, chiar dacă tonul l-a dat PUNR-ul. Pur şi simplu nu poţi să nu te întrebi cum, de această dată, mai toată lumea s-a găsit să fie atât de grijulie cu "imaginea" şi "interesele" ţării, atât de diferit interpretate în trecutul foarte apropiat?

Răspunsul cred că stă în situaţia foarte specială a persoanei în discuţie. Dl Alfred Moses nu este doar un cetăţean american cu autoritate, domnia sa este un membru marcant al comunităţii evreieşti şi al organizaţiilor internaţionale ale acesteia. În această calitate, domnia sa a "colaborat" cu Ceauşescu. Cu Ceauşescu au colaborat mulţi, veţi spune. De ce ar fi mai colaboraţionist dl Moses decât fostul preşedinte Carter, care l-a primit cu onoruri la Casa Albă (onoruri care n-au fost acordate, în 5 ani, preşedintelui ales al României post-totalitare)? Sau decât Departamentul de Stat, care, în aprilie-mai 1990, luase decizia de a oferi azil politic!?) întregii familii Ceauşescu, dacă aceasta ar fi dorit? Aici, senatorul Moţiu şi cosemnatarii săi au făcut o greşeală, a cărei morală se trage direct din Grigore Alexandrescu: principiile sunt valabile doar pentru dulăii politici, nu pentru căţeii al căror lătrat nu sperie pe nimeni, reuşind, poate, doar să enerveze pe toată lumea.

Poate că, într-un alt context, "scrisoarea celor 7" ar fi putut să constituie un gest temerar şi să aducă, într-un fel, aminte de o altă scrisoare, care a consemnat începutul eroziunii puterii totalitare a lui Ceauşescu. Cei de atunci, chiar dacă nu vizau o răsturnare a sistemului (dar câţi, oare, au îndrăznit să spere asta, chiar şi în piimele zile de după Revoluţie?), ci doar o perestroikă a la roumaine, au suferit represalii sociale. Ce fel de represalii vor suporta cei 7, având în vedere că demersul lor le pune în cap forţe incomparabil mai mari şi mai dure decât cele din '87? Pentru că principala lor eroare este de a fi pus în discuţie o persoană aparţinând unei minorităţi majoritare, nedispusă să suporte atingeri de orice fel. Dacă dl Moses ar fi fost Ia origine polonez, rus sau irlandez, poate că lucrurile ar fi stat cu totul altfel şi efectul scrisorii ar fi fost altul. Aşa însă ea a reuşit doar să irite şi să inspire teama unor represalii subtile din partea unor forţe care, de ce să nu recunoaştem, ne-au fost printre puţinele favorabile, în această perioadă dificilă. Iar motivul îl constituie faptul că cei şapte au pus în prim-plan o persoană, şi nu un principiu. Pentru că ceea ce ar fi trebuit discutat era, fără îndoială, principiul, colaborarea sau colaboraţionismul.

 

Pag. a