Publicat: 27 Februarie, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1993?

TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

BOMBA CU HIDROGEN

Că ridicolul poate să ucidă, dar nu să... sinucidă, ne-a dovedit-o din plin episodul televizat de duminica trecută, cînd trei dintre cei mai importanţi membri ai parlamentului român au căzut în plasa întinsă de nişte reporteri puşi pe şotii, făcîndu-se de rîs la nivel naţional. N-au fost numai ei. Au mai fost şi alţii, luaţi la întîmplare, pe stradă care au reacţionat la fel. Aceia erau, însă, simpli cetăţeni, nu oameni politici. Aveau, deci, măcar acest drept de a se face de baftă la adăpostul anonimatului. Şi al unor mecanisme. Domnii Severin, Ticu Dumitrescu şi Văcaru nu aveau acest drept. Pentru că se află acolo unde se află, ca reprezentanţi autorizaţi şi competenţi ai celor de pe stradă; ceea ce se poate accepta şi trece cu vederea la colţ de stradă, nu se poate acceperi şi trece cu vederea pe coridor de Senat. Sau Cameră.

Dincolo de hazul nebun al chestiei intervine o componentă tragi-comică. În fond, testul nu face altceva decît să pună în evidenţă statura politicianului român de astăzi. Ea se ridică, cel mai adesea, pînă la nivelul genunchiului broaştei. Privit de la această înălţime, politicianul român se remarcă, prin reflexele sale condiţionate. Dacă e de la Putere, trece prin filtrul înţelegerii sale orice problemă în funcţie de defectele Opoziţiei. Dacă e din Opoziţie, analizează cauzele prin prisma incapacităţii Puterii; Domnii Severin Dumitrescu şi Văcaru, interogaţi fiind, ce părere au despre conţinutul în hidrogen al apei, au reacţionat cu promptitudine. Desigur, pot fi găsite şi alte explicaţii. În „Universul manipulaţionar" în care trăim de trei ani încoace, ne-am obişnuit să suspectăm TOTUL. Pe (aproape) bună dreptate, subiecţii au fost în cumpănă: o fi mult, o fi cineva care manipulează, vrea să obţină nişte rezultate care în mod normal, nu vin. După cîte s-au întîmplât cu grîul, zahărul, carnea, de ce să nu se întâmple ceva şi cu apa? - s-au gîndit pesemne, parlamentarii noştri. Grav, însă, nu este acest lucru. Că s-au gîndit. Grav este că, în conformitate cu un obicei devenit regulă, s-au grăbit să înfiereze, să acuze, să disculpe înainte de a şti despre ce e vorba. Pe politicianul român, credincios principiilor de partid, îl ia întotdeauna gura pe dinainte. Nici o ocazie nu trebuie pierdută, dacă ea serveşte intereselor de partid. De ce să nu fie şi apa o astfel de cauză?

În mod normal, într-o ţară normală, cu politicieni normali, această gafă ar fi pus capăt definitiv şi irevocabil unei cariere politice. Din fericire, la noi nu este cazul. Politicianul român - şi aici nu mai este vorba doar despre cei trei - trece cu calm olimpian peste orice incident de acest gen. Rămîne senin după orice gafă, după orice afirmaţie fără suport, după orice premisiune fără acoperire. Din nefericire, minciuna, incompetenţa, poltroneria stau frăţeşte la masă cu politicianul român. Şi-i dau să bea... apă, îndemnîndu-l să meargă liniştit mai departe.

Ancheta despre compoziţia apei a fost, fără discuţie, bomba cu hidrogen a politicianismului românesc. Din fericire nu este o armă de distrugere în masă. Iar România nu contravine, astfel, tratatelor de neproliferare pe care le-a semnat. Asta ne mai trebuia...

Octavian ANDRONIC   

Tag-uri Nume: