Publicat: 28 Februarie, 2020 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990?

Despre cenzură

Una dintre cele mai des vehiculate întrebări ale momentului - din puzderia care ne copleşesc in fiecare secundă - este aceea dacă mai există cenzură. Întrebarea vizează, evident, mijloacele de comunicare în masă şi cu precădere pe acela care are cel mai marcat impact la marele public - televiziunea.

Pentru a putea da un răspuns cît de cît corect la această chestiune ar trebui să stabilim mai întîi ce înţelegem prin cenzură. Dacă este vorba despre instituţia îndrituită de a controla cele scrise şi cele spuse de către gazetari şi de a vedea, în catastifele "Direcţiei presei", ce e voie şi ce nu, atunci răspunsul e simplu: odioasa instituţie a fost desfiinţată de către campionul "democraţiei de un tip aparte", încă din 1976, cînd o serie de tovarăşi simpatici - cu care se puteau întreţine relaţii civilizate în cursul editării gazetei sau emisiunilor, dînşii făcîndu-şi datoria de a-ţi atrage atenţia asupra a ceea ce "nu merge" au fost puşi pe liber. Să nu vă închipuiţi că odată cu ei a dispărut cenzura. Dimpotrivă. Formula cea veche a fost înlocuită cu una infinit mai economicoasă şi mai subtilă: nu numai că interdicţiile nu scădeau ca număr, altele adăugîndu-se cu fiecare zi, dar de data aceasta autorul purta întreaga răspundere (nu odată penală) a abordării subiectelor tabu. Rezultatul a fost, probabil, cel dorit de către propaganda de partid, a cărei mînă lungă se întindea asupra absolut tuturor publicaţiilor rămase după masivele epurări din 1974. Aria de investigare gazetărească s-a redus tot mai mult ajungînd ca spre finele dictaturii, să nu prea
mai lase spaţii de manevră în jurul genialului apărător al purităţii ideologice a marxism-leninismului.

Primele zile de după revoluţie au marcat o explozie informaţională, nemaiîntîlnită, poate, în istoria presei româneşti. În fiecare moment descopeream noi şi noi teritorii virgine pe harta realităţii, abordate însă cu un soi de reţinere de care nu era deloc străin sindromul nefast al autocenzurii. Căci, în ultimă instantă, despre aceasta se poate vorbi, mai degrabă decît despre ceva impus din afară. O autocenzură determinată de sentimentul oportunităţii, sau de către teama pe care o mai inspiră încă slova tipărită. Este, poate, duşmanul cel mai perfid al gazetarului şi al cititorilor săi, în a căror conştiinţă, neregăsirea propriului lor punct de vedere capătă dimensiunea tragică a unei noi forme de cenzură.

După patru decenii de tăcere, toţi simţim nevoia să ne spunem părerea. Insă o intolerantă de sorginte totalitară face ca tot ceea ce nu coincide cu ceea ce credem noi, să apară ca cenzurat. Acest soi de formaţie intelectuală, căreia l-am plătit un greu tribut de conştiinţă şi moralitate, îşi are rădăcina în acel celebru "cine nu e cu noi, e împotriva noastră" stalinist. Hai să facem, deci, efortul ca în aceste prime ceasuri de exerciţiu al democraţiei, să încercăm să ne obişnuim cu ideea că pot coexista mai multe adevăruri şi că din confruntarea lor decentă, civilizată, poate rezulta adevărata şi profitabila pace socială.
Octavian ANDRONIC


Libertatea din 28 febr. 1990 pag. 1-a


Caricatur[ de ANDO

Din partea Ministerului Apărării Naţionale

La întrebările adresate de ziarul nostru, ieri, pe adresa Ministerului Apărării Naţionale, în legătură cu efectivele şi măsurile luate împotriva unor organe de securitate, primim din partea domnului general-colonel Victor Stănculescu următorul răspuns (parţial!):

Efectivele aparatului central şi teritorial de securitate (exceptîndu-le pe cele din sectoarele tehnice şi de transmisiuni, precum şi trupele de securitate, constituite după structuri şi reguli, specifice armatei), însumau la 22,12.1989 un număr de cca. 8 400 de cadre. 

În ceea ce priveşte structura fostului departament, acesta era alcătuit din unităţi şi formaţiuni din care se pot distinge mai multe categorii:
O primă categorie era destinată acţiunilor de represiune şi înăbuşire a oricăror forme de manifestare a demo-craţiei, a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, fiind total aservită intereselor clanului ceauşist. În acest sens, se pot da ca exemple Direcţia a V-a de pază şi ordine şi Direcţia de contrainformaţii. A-ceasta din urmă exercita controlul asupra tuturor domeniilor economico-sociale ale statului, inclusiv asupra aparatului Ministerului Apărării Naţionale şi al Ministerului de Interne. De asemenea, fosta Direcţia Vl-a -cercetări penale, dovedind exces de zel în slujba dictaturii, a recurs uneori la metode de cercetare abuzive, încălcînd prevederile legale.

În componenţa acestor unităţi au activat aproximativ 1 600 de ofiţeri şi subofiţeri, din care 1100 au fost îndepărtaţi din cadrele active; diferenţa reprezintă cadrele tinere recent încadrate la di-
(Continuare în pag. a II-a)

IERI    

PARODIA juridica a terorismului continuă: am asistat aseară, pe micul ecran la un nou act al piesei poliţiste "Unde sînt teroriştii?". Elementul cel mai percutant al spectacolului a fost constituit de umorul îndoielnic şi deplasat al unui invizibil preşedinte de complet. Aşteptăm cu sufletul la gură să vedem pe ce motive vor fi condamnaţi cei patru...

AZI    

O veste bună: avem şi ASOCIAŢIA GEMENILOR, constituită duminică într-un amfiteatru de la Filologie. Nu ştim încă dacă postul de "observator" în    cadrul C.P.U.N. va fi încredinţat unui... singur geamăn!


Libertatea din 28 febr. 1990 pag. a 2-a

 

Noua componenţă a Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională al municipiului Bucureşti

Ieri după-amiază, primăria municipiului Bucureşti a găzduit, pentru prima dată o întîlnire cu reprezentanţii partidelor, avînd drept obiectiv stabilirea unei componenţe a CPUN al municipiului Bucureşti. In jurul noţiunilor de reorganizare, completare, şi constituire, devenite în acest caz categorii juridice, s-au purtat îndelungate dispute, nu numai de ordin tehnic, ci şi cu un pronunţat caracter politic. Cu toate acestea însă majoritatea participanţilor au convenit că obiectivul CPUN este de a asigura un cadru optim de conducere pînă Ia alegeri, deci o conlucrare în beneficiul vieţii oraşului, vieţii cetăţeanului. Din noul consiliu mai fac parate începînd de ieri, domnii Teodor Stetcu şi Dumitru Dumitrescu, reprezentînd Confederaţia "Frăţia", filiala Bucureşti, care au optat şi pe drept cuvînt, pentru un statut de observatori, motivînd că aceasta este poziţia corectă a reprezentanţilor sindicatelor independente. Exprimîndu-şi protestul împotriva prezenţei în CPUN, cu drept de vot, a domnilor Ştefan Călinescu şi Carol Naghi, aceştia, precum şi alţi vorbitori, au remarcat cu satisfacţie, că la nivelul municipiului bucureşti, sindicatele sînt corect reprezentate.

Actuala componenţă a Consiliului, a comisiilor permanente de lucru şi a biroului executiv, sugerează mai curînd o reorganizare pe baza unor principii democratice, de natură să asigure tuturor forţelor politice un spaţiu de desfăşurare şi de afirmare. S-a remarcat de către participanţi absenţa reprezentanţilor romilor - regretabilă, dacă ne gindim că în Capitală, aceştia ocupă o pondere importantă în structura populaţiei - organizatorii nefăcind însă precizarea dacă, nu cumva au omis să îi invite la această importantă reuniune.

În noua sa componentă în biroul executiv al CPUN al municipiului Bucureşti - preşedinte domnul Sorin Botnaru - din partea partidelor sînt reprezentaţi domnii Marin Dincă (Social Democrat), Vasile Olaru (Socialist liberal), Nicolae Gîrbăşan (Naţionaj-liberal), Vasile Bunea (Naţional-Ţărănesc-creştin şi democrat), Gheorghe Popillian* (Republican-Creştin), Mihai Voiculescu (Alianţa pentru democraţie), George Constantinescu (Liber-Democrat) şi Haidu Homer (F.S.N.).

Sorin ROŞCA-STĂNESCU

* Domnul Gheorghe Popillian este - aşa cum am mai arătat într-unul din numerele trecute ale ziarului nostru - este un cunoscut "client" al justiţiei, fiind condamnat pentru excrocherie. Vom reveni, aşa cum am promis, cu amănunte.

(Urmare din pag. I)

Din partea Ministerului Apărării Naţionale
recţiile menţionate şi care au fost repartizare în unităţile de instrucţie ale armatei, pe funcţii minime unde nu pot e-mite acte de decizie.

O altă categorie au constituit-o acele structuri (fostele Direcţii I, a II-a, a III-a şi alţe formaţiuni auxiliare), care prin atribuţiile lor urmăreau protejarea statului român împotriva unor pericole externe sau interne cum ar fi:acţiuni ale serviciilor de spionaj străine, provocări de natură naţionalistă, acţiuni ale unor grupări, diversioniste din exteriorul ţării care să tulbure liniştea şi ordinea publică, precum şi activităţi vizind culegerea de informaţii din domeniile    tehnico-ştiinţific şi economic.

În unităţi de această categorie au activat un număr de circa 1 400 ofiţeri şi subofiţeri. Deşi mare parte din cadrele acestor direcţii s-au încadrat în atribuţiile ce le-au revenit, totuşi au fost şi situaţii cînd datorită practicilor abuzive ale conducerii fostului Departament al Securităţii Statului, unor cadre li s-a ordonat să execute şi misiuni cu caracter represiv.

Ca urmare, pînă în prezent, 210 cadre au fost îndepărtate din activitate, fiind cercetate de Procuratura Militară pentru abuzurile săvîrşite, depăşindu-şi atribuţiile.

Au mai existat circa 500 de cadre militare care şi-au desfăşurat activitatea în sistemul de prelucrare automată a datelor (240), pe linie de învăţămînt şi cadre, secretariat şi alte sectoare funcţionale. Dintre acestea, peste 10 la sută au fost îndepărtate.

În cadrul fostelor inspectorate judeţene ale Ministerului de Interne existau compartimente cu atribuţii similare unora din fostele direcţii ale Departamentului Securităţii Statului, în care îşi desfăşurau activitatea 5 400 cadre din care au fost îndepărtate aproximativ 2 000. Cadrele, rămase sînt la dispoziţia Ministerului Apărării Naţionale pentru a fi verificate şi, funcţie de rezultatul verificărilor se va hotărî asupra situaţiei lor.

O altă categorie din unităţile fostului Departament al Securităţii Statului erau cele de deservire tehnico-mate-rială şi telecomunicaţii, cu un efectiv de 1 700 oameni, care au fost desfiinţate, reorganizate şi trecute la Comandamentul Trupelor de Transmisiuni al Ministerului Apărării Naţionale. Din efectivele acestor unităţi au fost îndepărtate 215 cadre. Noile structuri vor primi solde diminuate faţă de cele avute la fostul DSS şi vor fi stabilite după normele, gradele şi funcţiile prevăzute pentru unităţile armatei, aşa cum se precizează în Decreţul-Lege nr. 4/1989.

Celor care au fost şi vor fi scoşi din cadrele active fără drept de pensie şi în sarcina cărora nu s-au stabilit fapte de natură penală sau nu vor face obiectul unei anchete li se va asigura conform Decretului-Lege nr. 57/1990, 50 la sută din solda medie corespunzătoare gradelor din armată, pînă la încadrarea în muncă, dar nu mai mult de 3 luni de la data încetării activităţii.

În ceea ce priveşte cadrele care în urma cercetărilor a rezultat că nu au fost implicate în acte de represiune şi în sarcina cărora nu s-au stabilit fapte de natură penală şi îndeplinesc condiţiile legale de pensionare, vor primi o pensie diminuată, calculată corespunzător nivelului pensiilor cadrelor din armată, potrivit prevederilor Decretului-Lege nr. 16 din 12 ianuarie 1990.

Ministerul Apărării Naţionale declară că în prezent şi în viitor noile organe create nu vor mai avea ca obiectiv în nici o situaţie acţiuni represive, precum şi de ascultare, şi urmărire a oamenilor în scopul intimidării lor sau al satisfacerii intereselor unor partide ori grupări politice, ci, dimpotrivă, vor veghea exclusiv la apărarea intereselor vitale ale ţării.


Libertatea din 28 febr. 1990 pag. a 3-a


Libertatea din 28 febr. 1990 pag. a 4-a

Din partea Ministerului Afacerilor Externe

La 15 februarie a.c., agenţia italiană de presă ANSA a difuzat o ştire potrivit căreia guvernul român ar fi transmis, prin intermediul Consulatului italian la Bucureşti, o scrisoare familiei lui Francesco Rancati, cetăţean italian, ucis la Braşov în timpul Revoluţiei din decembrie 1989, prin care s-ar fi solicitat rambursarea cheltuielilor de transport al rămăşiţelor părinteşti ale defunctului din oraşul tragediei la Bucureşti. In legătură cu această ştire, ministrul afacerilor externe este împuternicit să aducă la cunoştinţă următoarele:

Informaţia agenţiei ANSA este total lipsită de o bază reală, întrucît de transportul rămăşiţelor pămînteşti ale lui Francesco Rancati de la Braşov pînă la Roma s-a ocupat, potrivit Regulilor în materie, secţia consulară a Ambasadei Italiei la Bucureşti. Ca atare, guvernul român nu a trimis şi nici nu putea trimite vreo scrisoare în care să pretindă familiei victimei rambursarea unor cheltuieli de transport. Este regretabil că o agenţie internaţională de presă prestigioasă, cum este ANSA, a putut să transmită, fără a verifica în prealabil, o asemenea ştire care nu corespunde realităţii şi este menită să dezinformeze opinia publică italiană şi să umbrească bunele relaţii dintre România şi Italia.

Şi Nicu Ceauşcscu acordă interviuri presei străine!

Nicu Ceauşescu, fiul fostului dictator român Nicolae Ceauşescu, afirmă într-un interviu acordat revistei italiene "Cggi" că tatăl său "a comis grava greşeală de a nu fi părăsit puterea la un moment dat şi de a fi refuzat reformele".
"Schimbările în România ar fi putut avea loc fără vărsare de sînge şl evitîndu-se mai ales condamnarea la moarte expeditivă a părinţilor mei", a adăugat el în cursul acestui interviu, realizat în închisoarea unde sa află deţinut.
Nicu Ceauşescu, singurul dintre cei trei copii ai cuplului Ceauşescu care a avut responsabilităţi politice, declară că este "convins că s-ar fi introdus reforme chiar dacă tatăl (său) ar fi rămas la putere".
În altă ordine de idei, Nicu Ceauşescu a dezminţit faptul că a dat ordin să se tragă în mulţime la Sibiu. "Am vrut întotdeauna să înţeleg poporul. Nu pricep de ce mă aflu în închisoare, dar am încredere într-un proces drept. (...) Probabil că eu nu am făcut destul pentru poporul român. Îmi cer scuze", a spus el.
Întrebat în legătură cu alegerile democratice care urmează să fie organizate în România, Nicu Ceauşescu a declarat că nu ştie dacă mai există Partidul Comunist Român, dacă ar fi însă, el tot pentru comunişti ar vota.
La întrebarea "Este adevărat că aţi constrîns-o cu forţa pe Nadia Comăneci să vă cedeze, şi la fel şi pe alte femei?", răspunsul a fost: "Nu, este absolut fals".
Fiul lui Ceauşescu a negat că ar fi încercat să se sinucidă în închisoare.
Revista "Oggi" publică o fotografie a lui Nicu, slab şi cu barbă, alături de fratele său Valentin, deţinut în aceeaşi închisoare secretă, precum şi o fotografie a sorei lor Zoia, în celulă.