Publicat: 28 Iunie, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1993?

DE LA O SĂPTĂMÂNA LA ALTA
COMISIA PARLAMENTARĂ DE CERCETARE A INCRIMINĂRILOR FĂCUTE DE EX-COMISARUL GENERAL A GĂRZII FINANCIARE DUPĂ DESTITUIREA SA - PE "ULTIMA SUTĂ"
ASTĂZI, REDACTORUL ŞEF AL "LIBERTĂŢII" VA PUNE PE MASA COMISIEI...
"DOSARUL FLORICĂ"
Rod al unei campanii duse mai bine de patru luni de zile împotriva incompetenţei şi manoperelor frauduloase ale unor cadre de conducere din Gardă care au favorizat bătătorirea "DRUMULUI KENTULUI" generând pagube în bugetul statului de zeci de miliarde, dosarul alcătuit de "LIBERTATEA" va oferi comisiei adevăratele mobiluri şi tehnica folosită pentru punerea în practică a acestei diversiuni.
GHICI CINE MAI VINE LA... AUDIERE?
"LISTA CELOR 18" - A CĂREI PATERNITATE ESTE DEOCAMDATĂ INCERTĂ - ARE TOATE ŞANSELE SĂ FIE COMPLETATĂ CU CÂŢIVA DINTRE... AUTORII SĂI!
Comisia are datoria să elucideze toate aspectele pe care le implică această "afacere" şi să nu acorde nici un fel de imunitate. Acuzaţiile sunt grave şi - conform celor mai elementare norme de etică - ori acuzaţii trebuie pedepsiţi, ori acuzatorii să răspundă pentru netemeinicia susţinerilor lor.
CEA MAI TRISTĂ CONCLUZIE CE SE POATE ÎNTREVEDEA DE PE ACUM, TRASĂ DE PE URMA ACESTEI ÎNSCENĂRI PROASTE, ESTE...
BAGATELIZAREA CORUPŢIEI!
În timp ce ne CONFRUNTĂM CU FENOMENE GRAVE de o AMPLOARE INCREDIBILĂ, O COMISIE PARLAMENTARĂ ESTE NEVOITĂ SĂ-ŞI PIARDĂ TIMPUL PENTRU A AFLA CE INTERVENŢII TELEFONICE S-AU FĂCUT LA GENERALUL FLORICĂ, INTERVENŢII CONTABILIZATE CONŞTllNCIOS DE ACESTA PENTRU A FI DATE ÎNTR-O ZI LA... "RĂZBOIUL ZILEI"...
O controversă care face valuri
CINE SE OPUNE ASOCIERII PETROMIN - FORUM MARITIME?
"Cei care vor să acopere afacerile murdare din flotă" - afirmă dl. PAUL TEODORU, ministrul Transporturilor
• Azi în Parlament, va fi spus tot adevărul?
Săptămâna trecută, prima pagină a ziarelor a fost "ţinută" de ceea ce unii au numit "Scandalul Petromin - Forum Maritime". În legătură cu contractul de asociere al Companiei Petromin cu firma grecească Forum Maritime s-au vehiculat o serie de acuze care pun sub semnul îndoielii corectitudinea operaţiunii.

Dialogul pe care l-am purtat ieri cu dl Paul Teodoru, ministrul Transporturilor, a avut ca subiect controversatul contract de asociere. (De menţionat că astăzi, ministrul Transporturilor se va prezenta în faţa Parlamentului pentru a răspunde interpelărilor pe această temă).
Interviul cu dl Paul Teodoru - în pag. a III-a

SĂPTĂMÂNA POLITICĂ

CONTROLUL CONTROLULUI

Exigenţele europene în materie de control al serviciului secret românesc nu datează de ieri-alaltăieri.
Ele au fost exprimate cu insistenţă încă din vremea precedentului parlament.
Şi sunt fireşti, pentru un stat democratic.
Pentru că nu poate fi concepută o revenire la metode şi procedee pe care istoria le-a condamnat definitiv. Cu toate reticenţele pe care le inspiră, prin prisma acţiunii malefice a fostei Securităţi, un serviciu secret este necesar.
O naţiune care ţine la integritatea şi independenţa sa nu se poate lipsi de el.
Nu cunosc vreun exemplu de ţară care să fi renunţat de bună voie şi nesilită de nimeni la un astfel de privilegiu.
După unele opinii - naive, cel puţin - România, grevată de greaua moştenire totalitară, ar fi trebuit să dea un exemplu în acest sens. Din fericire nu l-a dat.
Dar a trebuit să se întâmple ceea ce s-a întâmplat la Tg. Mureş, în martie '90, pentru ca autorităţile de atunci să-şi dea seama că fuseseră complet lipsite de informaţiile care le-ar fi permis să acţioneze logic şi eficient.
Noua instituţie s-a născut, volens-nolens, pe ruinele celei vechi, încercând să adapteze oamenii existenţi noilor precepte, fundamental deosebite de cele ale vechii instituţii.
A fost o naştere grea, nu lipsită de convulsii (vezi cazul Berevoieşti), marcată de servituţile unei evoluţii aflată permanent sub tirul presei şi al politicienilor. În România acestor ani există câteva obsesii şi una dintre ele este echidistanţa.
Toată lumea o proclamă, dar nimeni nu crede în ea.
Cu atât mai puţin dispuşi au fost să creadă în echidistanţa Serviciului Român de Informaţii aceia care vedeau în cuplul Iliescu - Măgureanu un soi de monolit menit să perpetueze un statu-quo convenabil segmentului aflat la putere.

Cu toate acestea, momentul actual este de natură să ofere indicii în acest sens.
Contestarea SRI vine, acum, mai ales dintr-o direcţie: aceea a fostului partid de guvernământ şi a liderului său (fost) naţional.
Dl Petre Roman este convins că mineriada din septembrie 1901, care l-a înlăturat de la putere, a fost pusă la cale de Virgil Măgureanu.
Relaţiile dintre cei doi au fost proaste încă din start, dl Măgureanu fiind printre puţinii care s-au opus, pe faţă, numirii dlui Roman ca prim-ministru de către dl Iliescu.
Dl Măgureanu şi serviciul său au fost percepuţi ca un soi de instrument personal al preşedintelui Iliescu.
Reacţia dlui Roman a fost de a-.şi construi, prin Serviciul de Informaţii Externe şi prin dl Caraman (veche cunoştinţă a sa de pe vremea studiilor la Toulouse, când genialul "care a speriat NATO" era rezident la Paris) propriul său instrument.
Antagonismul dintre cele două instituţii a fost cultivat cu grijă de toţi cei interesaţi, până la schimbarea dlui Caraman.
De atunci înainte dezbaterea s-a mutat pe terenul mass-media.
Publicaţiile trustului Cârciog şi, de un an, "Evenimentul zilei", au devenit vârful de lance al atacului împotriva SRI.
Tactica a fost atent orchestrată de acelaşi Caraman, cu azvârlirea "în faţă" a două piese grele, de felul lui Pacepa şi Turcu, deveniţi un fel de ideologi ai publicaţiei.
Unii au interpretat duelul ca o dispută între "vechea securitate" şi "noua securitate".

Daca SRI-ul ar fi "noua securitate" ar fi grav. Nădăjduiesc însă că veghea publică - cu precădere cea a presei - nu va permite acest lucru.
O bună speranţă este şi constituirea (de ce atât de tardivă, poate fi un subiect separat) a comisiei de control.
Miercuri, dacă se va respecta programarea, dl. Măgureanu îşi va susţine în faţa comisiei Raportul.

Un raport care aşteaptă acest moment de mai mult de o jumătate de an.
De aici înainte lucrurile vor intra sub zodia probabilităţilor. Preşedintele va trebui să recomande reconfirmarea în funcţie a vechiului director, sau sa numeasca unul nou.
Ce va face dl Iliescu? Starea proastă a relaţiilor dintre preşedinte şi dl Măgureanu, a căror deteriorare a început atunci când acesta din urmă ar fi încercat să-l convingă să nu mai candideze în septembrie anul trecut, poate indica dorinţa unei schimbări, mai ales că la Cotroceni s-a cochetat cu ideea unui nou director în persoana dlui Timofle.
Dar tocmai această răcire a relaţiilor pare să fi acţionat în zona echidistanţei o bună parte a opoziţiei manifestându-şi mai mult sau mai puţin făţiş preferinţele pentru dl Măgureanu. Va risca dl Iliescu afrontul unui eşec? Greu de crezut.
De altfel, răspunsul s-ar putea să-l aflăm, cât de curând, o dată cu intrarea în funcţiune, şi sub raport formal, a exigenţei europene de "control al controlului".

Octavian ANDRONIC

Cântecul de joc şi de voie bună al săptămânii:
"VINE, VINE TEEVEAAUUUUUUU'!"