Publicat: 29 Mai, 2013 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1993?

TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

CHALLENGE DAY - O ALTĂ SEMNIFICAŢIE

Challenge Day a scos lumea în stradă cum n-a mai făcut-o de mai bine de un an nimeni şi nimic.
Miezul nopţii de marţi a găsit Piaţa Victoriei plină de oameni de toate vârstele în treninguri şi adidaşi, bucurându-se pentru câteva ore de ideea că, dacă vor, le este la îndemână să facă mişcare sau orice altceva vor.
Cifrele — cât or fi ele de riguroase — ne arată că mai mult de jumătate dintre bucureşteni au MANIFESTAT într-un fel sau altul pe străzi, stadioane, în parcuri...
Două mi se par a fi caracteristicile acestui moment pe care unii comentatori s-au grăbit să-1 definească precum o "umblare brambura pe străzi", sau "o nouă Daciadă".
Primul este acela al partenerului direct de competiţie : Budapesta.
Dacă era vorba de oricare alt oraş de pe mapamond, sunt sigur că efectele mobilizării ar fi fost mult mai reduse.
A intervenit aici un orgoliu major, care ţine de o competiţie seculară şi ale cărui resorturi trebuie căutate în frustările cauzate de disputele politice.
Ideea că steagul Budapestei ar putea flutura deasupra Primăriei Bucureştiului l-a iritat pe primarul Halaicu mai mult decât l-ar fi iritat pe Funar şi din această neînţelegere a izvorât şi o anumită crispare care a însoţit manifestările.
De unde şi concluzia că, la mai mult de trei ani de la revoluţie, suntem încă puternic marcaţi de factorul politic, de care nu reuşim să facem abstracţie nici măcar într-un moment ale cărui semnificaţii sunt cu totul diferite.
A doua chestiune ţine de psihologie.
Cu doi ani în urmă, probabil că autorităţile ar fi tremurat serios la gândul ieşirii lumii pe străzi şi la desfăşurările imprevizibile pe care le-ar fi putut avea acest aflux.
Sunt sigur că s-ar fi decelat imediat scenarii de atac la instituţiilor statului de drept, de răsturnare a ordinii publice. Şi probabil că astfel de germeni vor fi şi existat, sau că forţe politice interesate n-ar fi ezitat să le canalizeze în astfel de direcţii.
De data aceasta, nimănui dintre cei prezenţi în Piaţa Victoriei nu i-a trecut prin cap să ia cu asalt Guvernul şi nici nu s-au făcut auzite tradiţionalele slogane "anti".
Acesta mi se pare a fi cel mai important semn de normalizare a societăţii româneşti, atât de zbuciumată de tendinţele contradictorii care au marcat drumul nostru spre libertate. Amintiţi-vă de stresul care însoţea vestea oricărei manifestaţii, încăierările cu scutierii, marşurile spre Cotroceni şi încercările de escaladare a porţilor acestuia şi veţi înţelege mai bine cât de mult am înaintat, totuşi, pe calea unei democraţii normale, autentice.
Că luptele de stradă s-au mutat în Parlament, asta-i altă treabă şi probabil că în interiorul instituţiilor democratice procesul de care vorbeam se derulează cu mai multă dificultate, dată fiind acutizarea dezbaterii politice. Important mi se pare faptul, repet, că nu orice adunare din stradă devine automat o mişcare de protest, că premierul, de pildă, poate merge liniştit la meciurile Rapidului fără a fi agresat (cum i s-a întâmplat d-lui Petre Roman la Faur), că de Ziua Eroilor toate formaţiunile pot depune coroane de flori fără ca cineva să le calce în picioare...

Challenge Day este un semn bun pentru români. Dea Domnul să ne ţină.

Octavian ANDRONIC         

S-a introdus...
PRIMA DISCIPLINĂ A DECATLONULUI PARLAMENTAR: LUPTELE LIBERE!

 

GARDA moare, dar nu se PRADĂ!

"Afacerea FLORICĂ“: MAREA BĂLMĂJEALĂ!

Suntem, probabil, blestemaţi. Indiferent cât ar fi de gravă problema, în momentul în care noi, românii, o luăm la bani mărunţi şi o tocăm, gospodăreşte, debarcăm invariabil în... Caragiale. În ridicol, în penibil, în jalnic.
Aruncată pe piaţa liberă a presei de piaţă sub bombastica denumire de "senzaţionalele dezvăluiri ale fostului comisar general al Gărzii Financiare" sau "Incredibile cazuri de corupţie la vârf", afacerea se dovedeşte, până la urmă, o jalnică parodie, al cărei interpret principal vădeşte că nu are nici măcar talentul unei sperietori de ciori. Manevrat cu iscusinţă de specialişti în diversiune ai „Evenimentului zilei“ (turnători versaţi ai Securităţii) penibilul general a fost lăsat însă, după împrăştierea norului de fum, descoperit. Împleticindu-se în declaraţii, înecându-se în explicaţii, bălmăjind de zor un pretins demers justiţiar.
Spectacolul publicistic oferit cititorului are, dincolo de partea sa de haz involuntar, o componentă dramatică: criza de încredere! Asta e marea corupţie pe care o demascaţi voi, cu care luptaţi din răsputeri?-  se va întreba, pe bună dreptate, simplul cetăţean care, dezgustat, se va răzbuna pe întreaga presă într-un mod foarte simplu şi eficient: nu ne va mai cumpăra. Să mulţumim, deci, dlui Florică şi sponsorilor săi, pentru această minunată realizare, cu tradiţionalul:

"CURAT MURDAR, COANE FLORICĂ!"

 


 

CU ELICOPTERUL, LA CONSTANŢA, ÎN AJUTORUL LUI NASSAR!

Publicat încă in 21 ianuarie de „România Mare", episodul intervenţiei hotărâte a generalului în ajutorul prietenului său, traficantul Nassar, n-a generat absolut nici o reacţie din partea celui incriminat si nici din partea autori-
 tăţilor de care depindea — Ministerul Finanţelor şi Ministerul Apărării Naţionale. S-a mers pe "şest" în speranţa că va trece ea, caravana, indiferent de ce latră câinii. Iată ce scria atunci dl. Dan Ioan Mirescu:
"Dramatic, dar adevărat, abuzurile şi corupţia pornesc chiar de la conducătorii Gărzii Financiare, generalu maior Gheorghe Florică şi adjunctul său Ion Hortopan.
Despre ultimul se poate scrie un adevărat roman, însă, până una-alta, să-i respectăm şeful, care se vrea incoruptibil, dar, după cum vom vedea, este corupt până  în măduva oaselor. În ultimele săptămâni, a făcut vâlvă aşa-zisa afacere „Ţigareta". La rândul nostru ne vom ocupa în curând, pe larg, de acest caz. Pe scurt, este vorba de o uriaşă contrabandă cu ţigări, avându-l în vârful piramidei pe cetăţeanul libanez Elias Nassar, ajutat cu ştiinţă sau neglijenţă, de mai mulţi ofiţeri din armata română. Libanezul a fost arestat, iar cercetările sunt în plină desfăşurare. Se pune cu acuitate întrebarea : cum de nu a descoperit Garda Financiară matrapazlâcurile?
Iată unul dintre răspunsuri. La 31 august 1992, pe raza oraşului Hârşova s-a produs un accident de circulaţie în care a fost implicat cetăţeanul libanez Elias Nassar şi românul Bozdoacă Nicolae. Evenimentul rutier, produs din culpa ambilor conducători auto, s-a soldat cu rănirea uşoară a lui Nassar şi avarierea autoturismului său marca "Volkswagen Jetta" cu număr de înmatriculare 2-B-24530. Aşa cum a mărturisit sergentul-major de Poliţie Focşa Mitică, deplasat primul la locul accidentului, libanezul a solicitat să fie anunţaţi doi ofiţeri superiori din Ministerul Apărării Naţionale, generalul Ursu şi colonelul Bălan, Ia postul telefonic 81 33 14 şi, în acelaşi timp, să-i fie păstrată geanta tip diplomat, în care avea o sumă mare de bani, inclusiv in valută. Elias Nassar nu este altul decât marele escroc arestat, după câteva luni, în afacerea la care ne-am referit, iar generalul Ursu şi colonelul Bălan sunt, într-adevăr, cadre active ale armatei.
Ce legătură putea fi între cei trei?
Nu este greu de închipuit, dar de dovedit o vom face cu alt prilej.
A doua zi după accident a intrat în scenă un mare protector al libanezului, nimeni altul decât generalul-maior Gheorghe Florică, din armia română, detaşat în funcţia de comisar-şef al Gărzii Financiare!!!
Dar ce a făcut dom’ Florică?
Pentru început, a telefonat prin firul guvernamental (!) la Inspectoratul Poliţiei Constanţa, unde a discutat cu maiorul Mihai Giurgiu, căruia i-a solicitat date despre cele întâmplate şi a întrebat dacă geanta aflată asupra lui Nassar a ajuns unde trebuia !!! Bietul maior a dat fuga la spitalul unde era internat suspectul personaj şi a aflat de la acesta că geanta a ajuns la destinaţie, respectiv la doamna Doina Ungureanu, salariata unei firma particulare din Constanţa. În acelaşi timp, el a transmis generalului Florică să-l ia de la spital cu un elicopter, pentru a-l aduce în Capitală.
Ofiţerul de poliţie a raportat domnului Florică cele aflate.
Acesta, având probabil elicopterul la reparat, s-a deplasat totuşi la Constanţa cu un autoturism din dotarea Gărzii. Aşa s-a făcut că, la 2 septembrie 1992, domnul general a luat legătura cu sergentul-major Stalide Daniel, iar în zilele următoare cu locotenentul-major Mânzală Traian şi maiorul David Mihail, de fiecare dată intervenind pentru amicul său libanez care — colac peste pupăză — călătorea şi cu un paşaport fals, pe numele lui Azzam Borhanel Dannawi!
Impulsiv şi plin de ifose, generalul Gheorghe Florică a revenit după două săptămâni la Constanţa însoţit de Nassar, insistând pentru soluţionarea cauzei şi afirmând că prietenul său are afaceri cu fosta societate „Dunărea".
Continuându-şi abuzurile, şeful Gărzii Financiare a depistat — tot cu ajutorul Poliţiei — domiciliul lui Bozdoacă Nicolae, ameninţlndu-l că-l va băga în puşcărie dacă nu transportă la Bucureşti autoturismul cetăţeanului libanez, avariat în urma impactului. Vă place, doamnelor şi domnilor, cu ce se ocupă domnul Florică?
Ce legături pot exista între un general al armatei române — investit de ţară într-o înaltă funcţie de execuţie — şi un escroc internaţional?!
Răspunsul, sperăm, va veni in curând de la cei care efectuează cercetările, dar, oricum, pentru că nu rămânem niciodată datori, vom reveni". 

 

 Ministrul apărării se delimitează!

"PERSONAL NU SUNT DE ACORD DE MODUL CUM A PROCEDAT DÂNSUL"

 După „generosul" comunicat, dat imediat după destituirea generalului de la conducerea Gărzii, prin care se arată că Ministerul îşi primeşte cu braţele deschis fiu rătăcitor, convins de moralitatea sa impecabilă, iată că pe parcursul derulării panamalei dl. ministru Spiroiu începe să se delimiteze, cu o prudentă de care nu făcuse uz nici la declanşarea afacerii "Drumul Kentului" şi nici mai apoi. Într-un interviu acordat ziarului ADEVĂRUL, dlui. Sergiu Andon, dl. general Spiroiu spune:
  " — Am văzut şi eu această reacţie a presei. Am discutat cu dânsul şi mi-a spus că el n-a dat nici o listă, el a vorbit după notiţe dintr-un caiet şi că acel material bătut la maşină, care a circulat şi în presă, a fost dat, probabil, de cei de la Gardă, din Ministerul Finanţelor. Sigur, stenograma sau textul discuţiilor care au fost acolo există la comisiile acestea, ele vor fi anchetate de către Comisia de anchetă, care inţeleg că s-a instituit şi va ieşi adevărul la iveală. Cert este că nu poate fi vorba de nici un fel de legătură între chestiunea cu Kent-ul şi înlocuirea generalului Florică. În ziua când s-a prezentat la mine, deci pe 28 aprilie, atât dl. Florin Georgescu, cât şi dl Văcăroiu, Primul-ministru, m-au asigurat că el a desfăşurat o activitate organizatorică bună, că nu au să-i impute nimic din punct de vedere al corectitudinii, că i s-au adus mulţumiri pantru activitatea desfăşurată.
  — Aşa se explică certificatul de bună purtare pe care i l-a dat Biroul de presă al Armatei?
  — Faţă de asigurările primite de mine de la cei doi demnitari, eu i-am spus generalului Florică următorul lucru: Domnule, mergeţi liniştit in concediu până vă găsim un loc, deoarece încetarea detaşării a survenit pe nepregătite, iar întrucât aţi venit în structura Ministerului Apărării Naţionale, este de datoria mea, ca ministru, să vă apăr şi onoarea şi demnitatea de militar. El era foarte impresionat de faptul că apăruse, cu o zi înainte, un articol, sau o ştire, in care, practic, era arătat că el fusese înlăturat pe fondul luptei împotriva corupţiei. Se făceau referiri şi la generalul Ursu, de la "Romtehnica", şi se încerca o legătură de-asta, artificială, între operaţia Kent-ul, înlocuirea lui Florică ş.a.m.d. Şi el a invocat acest ziar, mi-a şi arătat ziarul. Eu atunci i-am spus : Domnule Florică, mergi liniştit în concediu, pentru că, prin Biroul de presă al armatei, noi vom da un comunicat.
  — Deci nu credeţi că, într-un fel sau altul, e legat de aceste fapte de care s-a făcut atâta vâlvă?
  — În primul rând, eu socotesc că se face mult prea mult caz de o operaţiune firească. In orice stat, când un demnitar, un funcţionar este înlocuit din dorinţa, să zicem, a ministrului căruia ii este subordonat, de a îmbunătăţi activitatea unui compartiment. Deci, in privinţa aceasta, după părerea mea, dl. Gheorghe Florică ar fi trebuit să nu facă nici un fel de opoziţie, să nu acuze pe nimeni, era o înlocuire a unui funcţionar din Ministerul de Finanţe. Personal, nu sunt de acord modul cum a procedat dânsul".

 

                                          O bombă veritabilă:

  LUCRÂND 8 ORE, GARDA NU PUTEA SĂ DEPISTEZE... VÂNZAREA VAPOARELOR!

În acelaşi interviu acordat postului B.B.C. (care ar avea loc în Cartea Recordurilor pentru marea cantitate de gogomănii pe care le emite interlocutorul) aflăm o veste stupefiantă.
Că Garda nu putea să depisteze decât hoţiile care se petreceau intre orele 8—16!
Atât era programul de lucru!

Iată mostra:
• "A existat şi în timpul guvernării Roman un mare scandal, cel puţin în presă, legat de presupusa afacere a vapoarelor, dirijate de fostul ministru al Transporturilor, dl. Traian Băsescu.
A ştiut Garda ceva despre aceste lucruri
?
— Garda Financiară face controale, aşa cum prevede legea, operativ inopinate, dar nu mai mult de 8 ore(?!).
Acea problemă cred că avea nevoie de un timp destul de mare şi problema respectivă nu putea fi de competenţa Gărzii Financiare, deoarece depăşea opt ore!". 

 

                Asta-i chiar culmea!

FLORICĂ NU-L CUNOAŞTE PE... ROMAN!
          (Dar Roman pe Florică ?)

La generalul Florică, minciuna este nu un viciu, e o boală. Cronică. Cum altfel se poate explica fenomenul contrazicerilor, al negărilor ce-i însoţesc aproape fiecare declaraţie?
Întrebat de compartimentul B.R6. cum se explică faptul că „situaţiile pe care le-a semnalat se opresc la guvernarea Roman", generalul răspunde senin:
— În perioada respectivă au  fost asemenea probleme. Şi atunci, ca şi acum, noi am făcut controale normale. Eu cu dl. Petre Roman nu am avut întâlniri. Nu am avut nici un fel de legătură cu el.

Iată însă ce ne spune chiar dl. Florică într-o adresă trimisă la redacţie, în 20 aprilie 1993 :
                     REDACŢIA ZIARULUI "LIBERTATEA"
                     Domnului redactor şef OCTAVIAN ANDRONIC

În ziarul dvs. din 16 aprilie 1993, pe prima pagină, a fost publicat articolul -"Acord secret" FSN — Garda Financiară!", care conţin numeroase aprecieri eronate, cu vădită tentă de discreditarea actualei conduceri a Gărzii Financiare în faţa ministrului Finanţelor şi în scopul dezinformării opiniei publice.
În realitate, domnul deputat Petre Roman a venit la sediul Gărzii Financiare centrale în ziua de 17 martie 1993 (nu 24 martie, cum se arată în articol), pentru a solicita, în calitatea pe care o deţine de preşedinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Camerei Deputaţilor, o informare privind modalităţile specifice legate de caracterul militarizat al instituţiei noastre.
De altfel, această solicitare a fost formulată şi în scris, în temeiul prevederilor art. 110 din Constituţia României.
La discuţiile purtate cu această ocazie, în afara domnului general maior Gheorghe Florică, comisarul general al Gărzii Financiare, au fost prezenţi şi comisarii adjuncţi.
Această întâlnire, desfăşurată pe durata a cca 30 de minute nu a avut caracter secret (cum s-a mai afirmat tendenţios şi în articolul "Întîlnire secretă" din ziarul dvs. editat pe 19 martie 1993), desfăşurându-se "la vedere", dar problematica pusă în discuţie s-a limitat numai la aspectele legate de solicitarea formulată de Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Nu s-au făcut referiri sau aprecieri de genul celor relatate în articol privind un eventual sprijin ce s-ar acorda Gărzii Financiare şi nici asupra persoanei ministrului Finanţelor.

 

     Susţinând că e normal să aibă firme cu arabi şi patru maşini...

EX-COMISARUL SE SCUZĂ. ŞI SE ACUZĂ!

     Într-un grupaj publicat de ziarul "Românul" sub titlul "Varianta pionului otrăvit", i se dă cuvântul generalului pentru a răspunde la câteva dintre acuzaţiile care i s-au adus. Cum o face — vă puteţi convinge şi singuri...

   • Documentul, în urma căruia a izbucnit scandalul din presă, nu este depus de subsemnatul.
În Parlament n-am prezentat nimic. Acolo a fost vorba de un Raport solicitat de Comisia de Ordine şi Apărare a Adunării Deputaţilor, de faţă fiind şi comisia similară din Senat.
Despre apariţia aşa-zisei liste negre, nu cunosc. Să fie întrebaţi cei care au dat-o publicităţii!
Dar aici trebuie să fac o completare: ceea ce s-a scris în unele ziare şi, în special, în "Evenimentul zilei", este adevărat.
Se vede că au oameni care se bagă peste tot. Aceste documente se găsesc la Gardă.
Acolo, 99% sunt oameni cinstiţi, foarte bine pregătiţi.
• Ca dovadă că nu eu am prezentat acea listă este şi faptul că, în cuprinsul ei, au apărut oameni cu care eu am conlucrat în condiţii optime şi cărora doresc să le cer scuze — domnii: Ioan Mihai Popa, ministru Secretar de Stat în M.F. şi general-maior
Dumitra Marcu, prim adjunct al S.R.I. De altfel, prin intermediul "ROMÂNULUI" îi rog pe cei de pe lista cu pricina să mă contacteze telefonic, pentru a lămuri chestiunea.
• Afirmaţia dlui Mircea Bunea de la "Adevărul", precum că i-am dat dânsului — ca şi „Evenimentului zilei". — aceste documente (cele care au apărut în presă) este o minciună. Eu nu i-am lăsat decât documentul în legătură cu contractul dintre S.R.I. şi ziarul „Libertatea" şi încă o adresă către primarul- general al Capitalei. L-am sunat pe dl Bunea şi l-am rugat să dea o rectificare. Îmi pare rău, n-a făcut-o...
• Ştiu, am citit şi eu că sunt acuzat de diferite nereguli şi afaceri. Prostii, domnule ! Hai să le lămurim, ca să tragă cititorii concluzii:
— Că deţin patru maşini. Pot să deţin şi 20 şi să nu coste cât una ca lumea! Este adevărat, dar sunt producţia 1984, deci anterior de a deţine funcţia de comisar general. Iată şi actele, inclusiv cele de vamă. Iată şi chitanţa de 3 000 de dolari pe care i-am dat pe Citroen, în timpul unei burse de studii în străinătate.
— Că am o vilă. Cei care susţin, să mi-o arate, poate mi-a făcut cineva cadou şi eu nu cunosc.
— Că băieţii mei sunt asociaţi la nişte S.R.L.-uri cu străini. Să mi se arate legea care le interzice această activitate sau să se demonstreze că eu — cât am fost Comisarul general al Gărzii — i-am favorizat cu ceva.
• Nu înţeleg de ce se fac speculaţii pe seama legăturii mele cu dl Petre Roman. Eu nu fac politică, am vrut să aplic doar legea. Pe dl Roman l-am văzut de câteva ori: la instalarea mea în funcţie, la 1—2 şedinţe de guvern şi acum, când am fost solicitat să prezint un matarial. Dar de ce se uită că de faţă era şi Comisia condusă de dl Timofte — reprezentantul F.D.S.N. De-a cui parte am fost: a F.S.N. sau a F.D.S.N.?
• Cu poliţia nu eu am dorit să dau amploare contradicţiilor dintre aceasta şi Gardă, ci cei din conducerea acestei instituţii : dl ministru Dănescu şi domnul general-maior Voicu. Spre confirmare, iată adresa nr. 316167 din 2 februarie 1993, prin care semnalam unele probleme din aşa-zisul conflict Gardă — Poliţie. Dl ministru Dănescu m-a tratat cu indiferenţă, nevrând să discute cu mine.
• Am toate intervenţiile mele: în acte, în documente. Deţin casete cu imagini care spun totul despre implicarea unor cadre de poliţie în afaceri necurate — în special în legătură cu confiscarea şi valorificarea unor produse de la comercianţi.
• Nu este adevărat că nu am luat măsuri împotriva comisarilor Gărzii care au încălcat statutul Gărzii Financiare. Dovadă stau documentele de la Gardă, cât şi cele de la M.F. Nu eu. ci dl ministru Florin Georgescu a tolerat aceste abateri — cum este cazul comisarului Ion Bădescu, propus de mine spre a fi îndepărtat din instituţie, pentru afacerile şi matrapazlâcurile ce le-a făcut. Materialul a rămas îngropat la minister. De altfel, actualul ministru al Finanţelor se laudă peste tot că ar fi înfiinţat Garda Financiară, ceea ce nu este adevărat, dânsul participând doar la două comisii. De la început însă şi-a băgat nasul şi s-a înţeles cu Poliţia pentru nişte acţiuni, fără a ţine seama că eu şi nu dumnealui eram Comisar general.
• De guvern n-am fost sprijinit. Degeaba se laudă dl prim-ministru (în "Curierul Naţional") că — la dumnealui — eu aş fi avut uşa deschisă în permanentă. Aiurea! Pe domnul Văcăroiu — pentru care, deocamdată, mai am toată consideraţia — l-aş ruga să fie sincer şi să spună: de câte ori a promis că mă cheamă — împreună ca dl Hrebenciuc — pentru a-i informa despre neînţelegerile dintre Gardă şi Poliţie? Numai la atâta să-mi răspundă, apoi mai discutăm şl despre alte aspecte! Şi l-aş ruga să discutăm în faţa presei!
• Ce să mai spun de maniera în care am fost destituit! După ce am fost chemat la ministrul Finanţelor, împreună cu dl Hrebenciuc, când mi s-a adus la cunoştinţă înlocuirea — la trei zile am primit şi decizia Guvernului. Fără nici o motivaţie, fără nimic! Pe mine nu m-a surprins, au mai fost şl alte schimbări din funcţie. Probabil că aşa este procedeul când vine un partid la putere, să facă aşa ceva — eşti bun, nu eşti bun... Despre motive să fie întrebat dl Văcăroiu, nu vreau să fac un comentariu. Dar, din câte s-au scris în presă — care 99% sunt reale, — poate deduce fiecare de ce am fost destituit. Probabil am respectat prea mult legea şi, probabil, am incomodat pe cineva. Şi dl Hrebenciuc — aşa cum a arătat şi Televiziunea — ştie câte ceva din câte s-au dat la ziar. Cum procedează dânsul — după ce n-a intervenit cu nimic pozitiv la semnalele mele? — îmi spune că sunt un tâmpit şi-mi închide telefonul. Daca asta este educaţia pe care a primit-o dânsul, să fie sănătos, dar, într-o astfel de funcţie...

În încheiere vreau să mai precizez: M.Ap.N. nu este amestecat în problemele mele, care au fost problemele Gărzii.
Aşa-zisa afacere "Ţigareta" a anchetat-o dl ministru al Finanţelor — dânsul să răspundă! Păcat că ziarul „Libertatea" şi dl Andronic au exacerbat acest subiect, fără să pună punctul pe i. Dacă ar fi răspuns solicitărilor mele de a ne întâlni, acţiunea dlui Andronic ar fi avut într-adevăr succes. Aşa... 

 

 UITE DOCUMENTU’, NU E DOCUMENTU’!

În 24 mai, "Evenimentul zilei”, bulina albastră, dă o nouă lovitură cititorului de bun simţ, buimăcindu-l complet cu ultima declaraţie a generalului, în care acesta îşi ia, speriat, unele măsuri de prevedere: el n-are nici un document, toate sunt la Gardă, iar dacă nu sunt, el se spală pe mâini!

Într-un interviu difuzat azi-dimineaţă, la ora 6,00, la postul de radio BBC, generalul Florică a declarat: "Materiale care se bazează pe documente, pot fi găsite la Garda Financiară, în arhiva acesteia şi ele stau la dispoziţia anchetatorilor. Eu nu cred că documentele vor dispărea, dar dacă vor dispărea înseamnă că intră la bănuială alte persoane. Eu nu am copii după ele. Referitor la cazurile de corupţie semnalate în Ministerul de Interne, exemplarul nr. 2 al raportului se găseşte la Garda Financiară, iar exemplarul nr. 1 a fost depus la cabinetul ministrului de Interne, sub semnătură".

 

PENULTIMA ORĂ

     După ce a ratat încercarea de "mediere" cu Roman, generalul, Florică vrea şi el...
    "ÎN DIRECT Şl LA O ORĂ DE VÂRF"

   O ÎNTÂLNIRE CU PREŞEDINTELE ILIESCU

Iată ce informează "Curierul National", în 25 mai:
Ieri după-amiază ne-a telefonat la redacţie dl. general-maior Ghaorghe Florică, fostul Comisar general al Gărzii Financiare, care ne-a solicitat să facem publică rugămintea dânsului de a fi primit "la raport" de preşedintele Ion lliescu, pentru "lămurirea unora dintre problemele ridicate în aşa-numitele dosare ale corupţiei".

 

 EX-COMISARUL A INVENTAT O ÎNTÂLNIRE ŞI O CONVORBIRE CU PRIMUL MINISTRU:

 "ESTE O MINCIUNA MARE!" — afirmă dl. Văcăroiu în "Cronica Română".

 — O clipă, domnule prim-ministru. V-aş ruga să clarificăm pe loc nişte afirmaţii.
 Bunăoară, s-a scris că domnul general Florică v-ar fi vizitat chiar casă, când i-aţi fi spus ca apropo de schimbarea sa nu aţi avut ce face, aflându-vă sub presiunea F.D.S.N.-ului şi că, în realitate, dumneavoastră ştiţi că dumnealui e nevinovat etc., etc.
  — Aş dori să reţineţi că absolut nimic nu e adevărat din aceste lucruri, iar domnul Florică nici nu ştie unde stau!
Este o minciună mare şi mă surprinde că un om care este, totuşi, general, ajunge la afirmaţii de genul celor care susţin dedesubturi politice care s-ar fi aflat la baza schimbării lui din funcţie.
În aceeaşi idee se înscrie şi afirmaţia că în 1990, când eu am fost schimbat ca urmare a disputei pe care am avut-o cu dl Severin pe tema liberalizării preturilor, domnul general Florică m-ar fi sprijinit, ba chiar făceam infarct, vezi Doamne, dacă nu era el prezent! După câte-mi amintesc, cred că nici nu-l cunoşteam pe vremea aia. N-are însă nici o importanţă. Ceea ce contează e că toate aceste declaraţii nu au absolut nici un fundament!
— Ne puteţi vorbi, totuşi, despre cauzele care au determinat înlocuirea sa ?
— În primul rând aş vrea să vă spun că dl. Florică a fost detaşat la Finanţe pentru demararea activităţii Gărzii Financiare, reglementată şi începută de alţii, înaintea lui. Schimbarea s-a datorat prioritar intenţiei de reactivare a Gărzii Financiare, care trebuie să joace, într-adevăr, rolul pentru care. a fost constituită.
Din păcate, ea se cam demonetizase, au apărut şi cazuri de corupţie, or noi am dorit-o tocmai în ideea de a combate corupţia.
Şi ce-am mai putea spune acum, când chiar dl Florică vine acum şi afirmă că are o serie de dosare, când orice dosar şi orice asemenea document trebuia să genereze o acţiune promptă, potrivit legii ajungându-se la sancţionarea vinovaţilor, indiferent de funcţiile deţinute.
Exact cu aceste afirmaţii dl. Florică ne dovedeşte că am avut dreptate când l-am schimbat. Avem nevoie de oameni integri in Garda Financiară şi mai ales în conducerea ei, pentru a putea lupta împotriva corupţiei ducând lucrurile până la capăt. Mai mult, dacă s-a întâmplat să se intervină la dumnealui pentru a stopa diferite acţiuni, fapte pe care urmează să le lămurească Procuratura Generală — avea uşa deschisă la primul ministru, pentru a sesiza , ingerinţele şi a cere măsurile corespunzătoare. Eu am afirmat de la bun început că nu mă interesează funcţiile diferitelor persoane care ar vrea să eludeze legea sau să vrea să favorizeze acest lucru, urmând să suporte consecinţele.
— Apropo de asta, domnule prim-ministru, în atenţia opiniei publice au existat cel puţin trei mari scandaluri de anvergură — privind zahărul, grâul şi ţigările.
Sigur, s-a vorbit şi se va mai vorbi şi despre afacerile cu petrol, cu vânzarea flotei, cu atribuirea vilelor şi spaţiilor comerciale, dar primele trei sunt totuşi mai proaspete, ca să spunem aşa. în ce măsură ne puteti confirma sau nu fenomenele de corupţie, înainte de a o face justiţia ? Cât de reale sunt ele?
— Nu mai există nici un fel de dubii, s-a depăşit faza constituirii dosarelor penale, ele sunt înaintate la Procuratură.
Bunăoară, după cum cunoaşteţi probabil, acest "Drum al Kentului", cum a fost intitulat de presă, a condus la constatarea unor abuzuri deosebite, cazuri de evaziune fiscală de miliarele de lei, care sunt acum exclusiv de competenţa Procuraturii Militare. 

 

 

 Obiceiul din fire n-are lecuire

  Întrebarea pe care şi-o pune cu falsă candoare dl. Mircea Bunea în "Adevărul" din 26 mai are schepsisul ei:

DE CE MINTE GENERALUL FLORICĂ?

O persoană cu trese de general-maior în armata română — l-am numit pe de-acum celebrul Gheorghe Florică — îndrăzneşte să afirme într-un săptămânal bucureştean că aş fi minţit atunci când am scris că dumnealui în carne şi oase s-a prezentat întâi la Evenimentul zilei şi apoi la Adevărul pentru ca să doneze agoniseala sa de xeroxuri presupuse a fi doveditoare de corupţie la nivel înalt şi o listă cu violatori de legi.
  Nu-i de datoria reporterului să stabilească ierarhiile corupţilor şi vinovaţii.
Asta-i treaba justiţiei.
Reporterul poate să-i numească însă pe mincinoşi.
Eu de exemplu, pot dovedi că generalul în chestiune e mincinos.
Cum?
Simplu: 1. cu martori; 2. cu reportofonul; 3. cu... logica.
Deci: 1. În ziua de 23 aprilie la ora 14,30, gen. Florică a venit în redacţie la Adevărul şi a recunoscut că tocmai fusese la Evenimentul zilei, unde a lăsat lista corupţilor şi xeroxuri compromiţătoare pentru unii.
(Că respectiva listă o fi fost completată si agrementată pe parcurs — asta-i alta).
Nu l-am auzit numai eu, ci. şi dl. Dumitru Tinu, redactorul-şef, şi — jumătate de oră mai târziu — şi colegul Ilie Ştefan.
Ambii pot depune mărturie oriunde şi oricând. Deci n-am minţit.
2. Atunci când am deschis reportofonul — pentru că niciodată nu mi-am permis să înregistrez fără ştirea interlocutorului ! — intenţionat am adus vorba şi de faptul că dl. gen. tocmai trecuse pe la "Evenimentul zilei".
Şi, culmea! banda confirmă: Da! Nu-i nici vocea mea, nici a d-lui Tinu, ci-i chiar glasul d-lui Florică, care nicidecum nu mă contrazice, cum o face acum.
Pe cei care vor să asculte li invit în redacţie. Deci, n-am minţit.
3. Logica. Să presupunem însă că aş fi minţit.
După convorbirea din 23 aprilie, am publicat în ziarul de sâmbătă, 24 aprilie, un text din care citez: "...dl. general Florică a avut amabilitatea să ne viziteze ieri la radacţie şi să ne ofere oarece xeroxuri. Discuţia s-a prelungit până s-a făcut prea târziu pentru tipografie".
În dimineaţa apariţiei dl. gen. m-a sunat să şi mi-a reproşat că-l deranjează acest oarece.
Cum bine sesizase, înseamnă şi un lucru oarecare, neidentificat, dar şi puţin, câtva.
O întrebare de logica elementară: cine l-a împiedicat pe gen. Florică să ceară imediat un drept la replică? De ce n-a protestat — "către toate ziarele din tară!" — nici după o zi, nici după două, nici după nouă, ci hăt, tocmai după 21 de zile?
Şi tocmai de la Horezu, prin telefon la Adevărul?! Vă e clar care-i mincinosul?
Dar mai e şi altă întrebare: De ce acum dl. gen. nu mai recunoaşte ceea ce poate fi uşor dovedit ?
Un răspuns ar putea fi următorul: cineva l-a luminat în sfârşit că un individ care împrăştie prin târg documentele instituţiei pe care pretinde c-o serveşte poate fi trimis în judecată şi condamnat.
Asta-i una.
Alta: general fiind, care armată I-ar reîncadra într-o funcţie corespunzătoare gradului său când există temerea că ar putea xeroxa documente secrete şi le-ar putea face scăpate prin diferite redacţii?
Vedeţi cum stă treaba şi cât e de încurcată ?
Dar vă spun şi cum va fi probabil rezolvată.
În armată oricum nu se mai poate întoarce (există riscul pe care-l pomeneam).
Şi-atunci?
Are de ales — ori se face bancher (precedentul e creat), ori va fi trimis să lucreze în diplomaţie ca ataşat militar, însărcinat cu afaceri, ori chiar ca ambasador (precedentul e creat).
Cu cât mai departe eu atât mai bine.
Şi va sta p-acolo — poate chiar... vecin cu dl. Chiţac, ori cu dl. col. (r) Dumitru Mazilu — până când p-aici apele corupţiei vor reintra în matca lor naturală, iar mâlul rămas va fertiliza luncile şi şuncile economiei de piaţă. 

 

"Cazul" se derulează sub semnul absurdului:
in 13 mai, chiar „Ev. z." publică un straniu apel al generalului:

NU EU AM FURNIZAT MATERIALELE!“

Prin prezenta rog să aduceţi la cunoştinţa opiniei publice că materialele apărute in presă nu sunt furnizate de mine, în legătură cu unele acuzaţii ce se aduc unor persoane sau instituţii.
Orice insinuare în legătură cu referire la persoana mea o declar în afara legii şi care dacă se va mai repeta voi face uz conform legii.
Apreciez că cele două comisii la care am fost invitat oficial în ziua de 5 mai a.c., vor certifica şi stabili cu multă obiectivitate adevărul.
11 mai 1993.
General GH. FLORICĂ