Publicat: 3 Ianuarie, 2020 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu 3 decenii, în 1990?

Fuga lui Ceauşescu (II)

Am prezentat, în numărul precedent al ziarului nostru, mărturia unui participant — involuntar — la încercarea de fuga a Ceauşeştilor.
Într-o cronologie strictă, episodul este ulterior celui pe care vi-l prezentăm astăzi şl care reprezintă, de fapt, începutul sfirşitului celor doi satrapi.
Locotenent-colonel Vasile Maluţan este pilot de elicopter şi a făcut parte din celebra "flotilă" aeriană a dictatorului dromoman, avînd de nenumărate ori prilejul să se afle la manşele aparatului cu care acesta survola, neobosit, pămîntul făgăduinţei" pe care-şi închipuia, în delirul său paranoic, că îl oferise românilor. Drumul la care ne referim a fost, însă, un drum aparte. Unul istoric.

— Cum a început, pentru dv., ziua de 22 ?

— La 11,30 am primit ordin de decolare de la flotilă. Nu ştiam exact ce se întîmplă. Cind am ajuns deasupra oraşului, era ceaţă. Am vrut, să aterizăm pe platoul din faţa C.C.-ului, dar acesta era deja plin de lume... Elicopterul prezidenţial SA 365 N nr.203, DAUPHIN, s-a învîrtit un timp deasupra centrului aşteptînd ordine. La un moment dat, pe terasa C.C-uui am zărit un om făcîndu-Ie semne cu un cearşaf alb. Aveam în echipaj pe secundul mr. Mihai Ştefan şi tehnicianul de bord, maistrul militar Stelian Drăgoi. Am hotărît să aterizăm pe terasă, deşi nu mai făcusem acest lucru niciodată înainte.

Octavian ANDRONIC

(Continuare în pag. a II-a)

(urmare din pag. 1)

—Ne-am aşezat uşor pe sediu şi am început să aşteptăm. O aşteptate care a durat o jumătate de oră. După vreo zece minute l-am întrebat pe unul dintre securiştii care se aflau pe acoperiş ce se întîmplă. Nu mi-a răspuns. Din poziţia în card ne aflăm nu puteam zări piaţa. Am zărit, însă pe acoperişul clădirii de vizavi şi în lucarne mai mulţi lunetişti. Atunci ne-am dat seama că nu vom putea pleca fără „încărcătura" după care venisem.

Au fost momente de tensiune maximă. În aer se aflau, în acele momente, alte trei elicoptere ale flotilei — un Dauphin de acelaşi tip şi două MI 17, care, iniţial, primiseră ordin să aterizeze în piaţa din faţa CC-uIui.

—    Le-am comunicat să facă zonă de aşteptare la verticala Bănesei, aterizarea în jur nefiind posibilă. În timpul acesta, deasupra noastră se afla un alt elicopter, Ml 8, care lansa manifeste menite, chipurile, să-i liniştească pe demonstranţi. (N. Red. Am comentat conţinutul cinic a| acestora într-unul din numerele trecute ale ziarului). Atunci observăm că spre terasă începe să se precipite Iume; Ceauşeştii, gărzile lor, cîţiva acoliţi şi numeroşi oameni tineri care nu aduceau nici a securişti şl nici a "demnitari"...

Ce se întîmplase între timp ?
După fraternizarea militarilor cu demonstranţii, mulţimea s-a îndreptat spre clădirea CC-ulul, pătrunzînd înăuntru prin ferestre. Cuplul prezidenţial şi însoţitorii au intrat în lift încercînd să ajungă pe terasă. Dar cineva a întrerupt curentul şi liftul a rămas blocat între etaje. Pînă ce securiştii au izbutit să spargă uşile şi să-i extragă pe CEI MAI SPERIATI FII Al POPOSULUI ROMÂN, mulţimea i-a ajuns din urmă. În această învălmăşeală au ieşit cu toţii pe acoperiş.

—    Erau livizi, îngroziţi. Securiştii înarmaţi cu automate au făcut un cordon în jurul lor, în timp ce tinerii s-au îndreptat spre parapetul terasei pentru a-i anunţă pe cei din piaţă că au ajuns acolo, fluturînd steagurile pe care le aveau in mîini. Cei doi Ceauşeşti s-au aşezat în fotoliile pe care le ocupau de obicei. I-au însoţit Bobu şi Manea Mănescu, precum şi doi securişti. Au mai vrut şi alţii să se urce, dar le-am strigat că nu ne vom putea ridică. Ultimul intrat în carlingă a fost mecanicul, care a fost nevoit să se aşeze, pur şi simplu, în... braţele lui Ceauşescu! Am încercat să îes. Greutatea maximă admisă era mult depăşită. Rezervoarele erau pline. Riscurile erau maxime. Am reuşit să „sar“ balustrada şi am lansat aparatul printre blocurile din jur, ieşind deasupra bulevardului Bălcescu. Abia atunci am văzut marea de oameni care invadase străzile din jur. Am înţeles...

Primul lucru pe care l-au „ordonat" cel doi a fost să nu se comunice ou solul. Luînd cap Băneasa, pilotul I-a întrebat unde să-i ducă. A urmat un consiliu precipitat: „La Olt“ „Sau nu, mat bine la DoIj“. Au convenit în cele din urmă ca destinaţia să fie Snagovul. „Unde la Snagov?“ a întrebat pilotul. "Vila 10 sau palatul nou?" „La palat!“

—    Am aterizat la Snagov. Aveam combustibil pentru circa 600 km. Acolo mi-au cerut să-i însoţesc în palat. Era prima oară cînd păşeam înăuntru. De regulă, noi aşteptam în aparat sau pe lîngă el, ore şi uneori chiar zile. Îşi mai reveniseră in fire. Se credeau, totuşi, stăpîni pe situaţie. Ceauşescu le-a cerut securiştilor să pună în funcţiune liniile telefonice, iar mie mi-a ordonat să iau legătura cu comandamentul aviaţiei cu ordinul ca, personal, comandantul să vină cu elicopterul 202 şi cu cele două aparate mari cu militari înarmaţi. (Fusese, de fapt, prima misiune în care elicopterul prezidenţial nu era însoţit I). Comunic aceste lucruri şi comandantul flotilei, colonelul Tenie, îmi spune că din acel moment nici un elicoptet nu mai părăseşte solul. „Vasile, orientează-te!" a fost ultima indicaţie pe care am primit-o.

A urmat un veritabil război al nervilor între pilot, şi „echipajul" prezidenţial.

—    Am informat că parametrii sînt depăşiţi, că n-avem destul combustibil şi le-am propus să mergem la bază. Mi-au ordonat să păstrez secretul locului unde ne aflăm.
Cît despre elicopterele cerute, le-am spus că sint în aer, dar nu ştiu unde să vină...

Între timp „conducătorul" se află iar in elementul său, la telefon. Vorbeşte eu Corman. Şi-a regăsit şi tonul şi gestica, „Trebui să apărăm suveranitate şi integritatea ţării! Nu putem să renunţăm la cuceririle noastre revoluţionare !" Nu înţelege nimic din ce se int]mplă, nici măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, pilotul se apropie de echipaj şi le spune celor doi colegi : „Băieţi, nu ştiu dată ne vom mai vedea familiile!" Tăcerea e spartă de unul dintre securişti care vine şi le spune, vizibil îngrijorătort: „Televiziunea a căzut în mîinile huliganilor !“.

—    M-am îndreptat spre Ceauşeşti, încercînd să le propun să plecăm şi să venim cu celălalt elicopter. Savanta, însă, m-a privit lung şi mi-a zis: „Da, pe noi cui ne laşi ?“ Atunci Ceauşescu m-a luat deoparte şl mi-a spus: "Ai văzut că au fost trădători?“ Între timp, probabil că reuşiseră să ia legătura cu generalul Neagoe, şeful gărzii, pentru că unul dintre securişti a venit, şi mi-a spus să pregătesc aparatul. Înainte de a ne urca în aparat, Ceauşescu m-a luat deoparte şi m-a întrebat: „Tu ţii cu cauza?" N-am Înţeles ce vrea să spună. Apoi: "Să decolăm !“ I-am explicat că nu mai pot să-i iau pe toţi...

În momentul acesta s-a întîmplat ceva încredibil. Cele două slugi — Mănescu şi Bobu au spus umili că vor încerca să se descurce singuri în continuare, iar Manea i-a sărutat pur şi simplu amîndouă mîinile lui Ceauşescu, sub privirile stupefiate ale celor din jur!

—    Am decolat destul de greu, cu ei şi cu cei doi securişti, şi mi-au spus să mergem spre Piteşti. Cînd ne-am înălţat am virat spre unitate. M-au întrebat de ce? Ca să luăm şi cele două elicoptere mari, le-am răspuns...

Intre timp, toţi cei aflaţi la sol urmăreau, prin radio, convorbirile purtate în elicopter, după ce un mecanic de la sol  transmisese: „Vasile, porneşte radioul". „De ce-ai mai venit pe aici ?“ — au întrebat ei. „Ca să vă mai văd o dată Ie-a răspuns pilotul. În acest moment, unul dintre securişti a luat căştile mecanicului şi a ordonat să se urmeze traseul fără să se mai dea relaţii.

M-am înălţat ca să pot fi reperat de radiolocatoare. Am încercat din nou să virez, dar securistul m-a apostrofat: „Vasile, ce faci?". „Păi nu-i mai bine să mergem acasă?“ i-am răspuns, făcînd pe naivul...

Un gest pe care pilotul I-a surprins in mai multe rînduri: Ceauşescu uitîndu-se la ceas şi pipăindu-l. Chiar şi atunci cînd lumina din cabină nu-i permitea să zărească cadranul. Simplu gest mecanic sau... ?

—    Acum, în căşti aveam emisiunile postului de radio, căzut    şi acesta     în     mîinile „teroriştilor". Exasperat, sub tensiune, .mi-am smuls căştile şi i le-am dat lui Ceauşescu: „Auziţi ce spun cei de la radio !“ „Minciuni sfruntate !“, mi-a replicat el, fără a pune mîna pe ele. Şi m-a întrebat a doua oară, privindu-mă lung: „Tu ţii cu     cauza?“

N-am ştiut ce să-i răspund. Atunci am avut     o     sclipire:

„Sîntem descoperiţi de radiolocatoare şi din moment în moment putem fi pulverizaţi de antiaeriană“ Asta i-a speriat din cale afară şi mi-au ordonat să aterizez imediat. Am coborît, la Boteni, în marginea şoselei vechi. Au coborit şi ei, iar el m-a întrebat pentru a treia oară:     „Măi, totuşi tu nu serveşti cauza? Tu nu-ţi dai seama?“. Nu ştiu despre ce cauză e vorba, i-am răspuns. A dat din mînă a lehamite şi s-au îndreptat spre şosea. I-am mai văzut oprind o maşină, o Dacie, apoi un Mercedes şi nişte camioane. În momentul în care am ieşit din raza automatelor securiştilor, uşurat, le-am spus băieţilor : „Am scăpat şi de data asta!“ şi ne-am îndreptat către bază, unde o mulţime întreagă ne aştepta cu sufletul Ia gură, şi care ne-a ovaţionat. Eram sleiţi, ca după un coşmar. Dar în viaţă...“

Cu episodul relatat de lt. colonelul Maluţan avem firul desfăşurării fugii pînă Ia ferma de plante medicinale de lîngă Tîrgovişte. Cu presupunerea că în intervalul dintre cele doua relatări, la Boteni a ajuns, şi generalul Neagoe. Cum? O supoziţie: datorită semnalelor de localizare emise de către ceasul sofisticat al dictatorului. Rămîne, totuşi, o simplă supoziţie.

ROMÂNI, SlNTEM LIBERI, m-am regăsit prin supremul sacrificiu demnitatea naţională, sîntem noi înşine în lume! Şi mai presus de orice bucurie, SE NASC COPIl LIBERTĂŢII!

DISCURSUL

rostit cu prilejul Anului Nou de preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale, Ion lliescu, la posturile româneşti de radio şi televiziune

Stimaţi cetăţeni,ai României,

Ne apropiem de sfîrşitul unui an care pentru ţara noastră a marcat un moment de cotitură istorică.

Prin voinţa neclintită a maselor şl acţiunea hotărîtă a tineretului a fost răsturnată dictatura personală a lui Ceauşescu care a adus daune enorme ţării şi suferinţe fără seamăn poporului român.

După ani îndelungaţi de acumulare a unor profunde tensiuni sociale, o veritabilă explozie a nemulţumirilor şi mîniei populare a obligat dictatorul să fugă. Dar el nu a mai putut scăpa de pedeapsa inevitabilă meritată.

Din păcate, această eliberare s-a obţinut printr-un dureros tribut de sînge. Monstruosul aparat de represiune conceput şi organizat în slujba dictatorului a deschis focul asupra manifestanţilor la Timişoara şi apoi, după fuga dictatorului, formaţiuni de terorişti au acţionat în Capitală şi în alte oraşe din ţară în scopul destabilizării noii puteri — generată, spontan de mişcarea de masă ;— putere care abia s-a înfiripat.

Însă orice încercări ale rămăşiţelor vechiului regim nu mai sînt în stare să întoarcă roata istoriei. Procesul care a avut. loc; este ireversibil. Revoluţia populară a învins, şi va rămîne invincibilă.

Doresc să mă folosesc de acest prilej pentru a aduce un profund omagiu tuturor celor ce s-au sacrificat pentru cauza revoluţiei, tuturor celor ce au participat activ la asaltul şi înlăturarea dictaturii. Încă o dată doresc să repet preţuirea ce se cuvine acordată armatei noastre şi formaţiunilor Ministerului de Interne, care au rămas fidele poporului şi au apărat Revoluţia.

Faptul cel mal remarcabil al acestei cotituri revoluţionare este consensul larg al întregului popor, exprimat şi în adeziunea largă la platforma Frontului Salvării Naţionale — expresie a voinţei populare pentru reconstrucţie şi reînnoirea României.
O dată cu intrarea în noul an dorim să păşim într-o nouă etapă a procesului revoluţionar. Menţinînd în continuare vigilenţă împotriva tuturor celor care ar încerca să împiedice procesul de renaştere a ţării trebuie să ne concetrăm spre obiectivele - constructive ale Revoluţiei.

Pentru a sublinia caracterul profund popular şi umanist al noului regim care a luat naştere, Consiliul Frontului Salvării Naţionale a decis abolirea pedepsei cu moartea — în consens cu propunerile venite din mase şi cu gîndul exprimat de un grup de studenţi că: „cei doi dictatori au fost ultimele persoane care meritau această soartă". Aceasta nu înseamnă slăbirea vigilenţei — toţi cei vinovaţi de crime vor avea parte de o judecată dreaptă.

Una din primele preocupări ale noii puteri — aşa cam s-a putut vedea în aaceste zile — fost anularea legilor antipopulare impuse de vechiul regim, ca şi un prim set de măsuri în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale oamenilor: 

— au fost anulate prevederile legale care încorsetau activitatea unităţilor economice — ca un prim-pas spre înlăturarea centralismului excesiv şi ca un început  de descentralizare;

—  au fost abrogate legi şi decrete care lezau grav libertăţile individului, drepturile omului;

— au fost luate măsuri     concrete    pentru îmbunătăţirea, aprovizionării populaţiei cu alimente, energie, căldură. Cantităţile de energie electrică şi gaze naturale alocate populaţiei, în această perioadă, sînt cu 40—50 la sută mai mari decît în perioada corespunzătoare a anului trecut;    

— au fost sistate exporturile     de alimente şi se livrează către unităţile comerciale stocurile existente în întreprinderile industriei alimentare uşoare şi altor ramuri producătoare de bunuri    de    consum:

— s-a prevăzut realizarea unor Importuri de bunuri de consum;

(Continuare în pag. a III~a)

 

De unde vin

Zilele acestea ne-au adus tuturor experienţe tulburătoare. Una dintre ele este aceea de a întîlni oameni despre care ai auzit, al căror curaj l-ai admirat în anii din urmă. Oponenţi ai regimului, dizidenţi, scriitori interzişi. Aşa am făcut cunoştinţă, în casa unui filozof, cînd încă pe străzi se trăgea, cu Gabriel Andreescu. I-am văzut la televizor pe Doina Cornea, Dumitru Mazilu, Silviu Brucan, pe Laszlo Tokes, pe Constantin Dobre, conducătorul grevei minerilor de la Lupeni din 1-3 august 1977. Este esenţial pentru oameni să-i cunoască pe aceia care au luptat din greu, care au avut curaj o clipă mai devreme decît ceilalţi. Ei sînt aceia care au pregă-

STELIAN TANASE

(Continuare in pag. a II-a)

(Urmare din pag. I)

tit descleştarea care a început la 17 decembrie şi a continuat in zilele următoare la Bucureşti şi în întreaga ţara. Vremea cînd curajul multora se reducea la asculta seara cu volumul dat încet posturile de radio străine.
Statura acestor personalităţi este dată de curajul lor de a fi singuri, de a se şti simpatizaţi în secret. De a fi marginalizaţi şi mereu în pericol.

Ei şi-au asumat riscul de a înfrunta o vastă reţea expertă în reducerea la tăcere. Ne amintim interviurile lui Silviu Brucan pe care le-am ascultat în toate reluările, ne amintim de apelurile doamnei Cornea, de hăituirea şi izolarea ei în Cluj, de ardoarea vocii ei încă neauzite. Cîte zvonuri nu au circulat destine dispariţia lui Constantin Dobre după greva minerilor! Iată-l, a apărut pe micul ecran, e-n viaţă, şi deloc îngenuncheat.

Speranţele noastre din aceşti ani au căpătat chipuri. Nu mai sînt nişte nume pe care le auzim în eter. Destinul lor politic este desigur un mister. Depinde de ei, excelenţi oameni de opoziţie, să devină oameni de guvernămînt. Unii vor alege viaţa politică, alţii se vor păstra în afara ei. Oricum, au făcut pentru această eliberare din preajma Crăciunului atît cît să nu poată dispărea niciodată din recunoştinţa noastră.

 

CENTENAR CREANGĂ

Triumful valorilor

Toţi oamenii de bine din România şi de pretutindeni vot fi observat de bună seamă că binecuvîntatul an 1989, an în care, printr-o hotărîre U.N.E.S.C.O., am sărbătorit în atît de grele condiţii, dar avem acum prilejul să sărbătorim liber, cele două centenare, ale lui Eminescu şi Creangă, autori de valoare naţională şi universală, coincide cu deşteptarea ţării noastre dintr-o lungă agonie şi revenirea poporului român la o viaţă demnă, pe măsura capacităţii sale de creaţie spirituală. Teroarea dictatorială nu a izbutit să stingă în noi flacăra conştiinţei de a exista mai presus de accidentele tranice ale istoriei, în perspectiva eternităţii. Lumina şi-a luat revanşa  asupra întunericului, sîngele n-a curs in zadar, a redevenit simbolul mitic al tinereţii fără bătrîneţe şi al vieţii fără de moarte.

Eminescu a murit tînăr, la nici patruzeci de ani, Creangă a trecut cu puţin peste cincizeci de ani, în noaptea de ajun a anului 1889. Şi unul si altul au exprimat indiferent de încercările la care amîndoi au fost supuşi ca urmare a intransigenţei lor morale, bucuria vieţii Eminescu înălţîndu-se pînă la profunzimea acelui "nu credeam să-nvăţ a muri vreodată", Creangă pînă la sfidarea jovială a morţii fără rost într-o Iume din care răul a fost izgonit. Puţini scriitori din lume au avut o reprezentare mai adîncă a sensului nemuririi, a dăinuirii eterne după dispariţia fiinţei fizice, decît Eminescu şi Creangă. Ei sînt si vor fi totdeauna valorile noastre nepieritoare, permanente cosmice, semnale astrale, luminoase, ale spiritului romanesc.

Am în faţa mea două noi versiuni străine din opera lui Eminescu pe care sper să am prilejul de a le prezenta pe larg una apărută la editura Nagard din Milano II desiderio senza margini (Dorinţa fără margini), le Piu belle pagine scelte, tradotte e presentate da Mariana Campean cu o prefaţă de l.C. Drăgan, preşedintele Centrului U.N.E.S.C.O din Milano şi alta apărută la Centre Culturel du Chateau de l'Hermitage, Conde-sur-l’Escaut (Editions Hemera) în Franţa, Poesies de Mihai Eminescu proprosees par Michel Steriade, cu o prefaţă de Annamaria Afitonini Ardielli. Atrag încă o dată atenţia asupra exemplarei traduceri a poeziilor lui Eminescu în limba franceză de profesorul Paul Miclău, publicată de Editura Minerva din Bucureşti acest an.

Prin poveştile, povestirile şi Amintirile sale din copilărie, Ion Creangă este bucuria copiilor, fireşte şi a maturilor, nu numai din ţara noastră, ci şi din colţurile cele mai îndepărtate ale  lumii unde a pătruns (de exemplu China şi Brazilia). Există excelente traduceri din Creangă în limba franceză, engleză, germană, italiană, rusă, datorate lui Yves Auger, doamna Mabel Nandriş, Harald Krasser, Anna Colombo şi alţii.

Am scris, mal multe articole despre Creangă care au apărut sau au să apară. Scriitorul este un povestitor despre alţii în poveşti, povestiri şi anecdote şi narator autobiografic cu multe elemente de ficţiune în amintiri. Fantasticul său din basme e realist, eroii supranaturali poartă măşti mai mult sau mai puţin carnavaleşti şi se reîntîlnesc în amintiri. Poveştile au aspect de nuvele, cuprind scene dialogate de comedie. Autorul e un moralist care observă umanitatea pe latura morală şi face clasificaţie tipologică. Tehnica narativă constă în raportarea continuă a experienţei prezente la experienţa trecută rezumată în proverbe introduse prin formula vorba ceea. De exemplu: "Vorba ceea: Fiecare pentru sine, croitor de pîine". Sau (cimilitura rimei): "Vorba ceea : Apără-mă de găini, că de cîini nu mă tem". Însuşirile principale ale lui Ion Creangă sint jovialitatea, hazul şi ironia, semn de fineţe: "Vorba ceea, dă-i cu cinstea să piară ruşinea", zice unul din eroii săi. Creangă e un exponent strălucit al culturii populare şi al tezaurului folcloric, dar nu un culegător de folclor, ci un creator, un creator excepţional de literatură purtînd marca geniului. Îi surprindem pe el şi pe Eminescu într-un moment de triumf al actualităţii valorilor. 

ALEXANDRU PIRU

LEGILE REVOLUŢIEI

Decrete-legi

PRIVIND CONSTITUIREA, ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA GUVERNULUI ROMÂNIEI

Consiliul Frontului Salvării Naţionale decretează

Art. 1 — Pe data prezentului decret-lege se constituie Guvernul României, ca organ suprem al administraţiei de stat.

Art. 3 — Guvernul României exercită conducerea generală a activităţii administrative pe întreg teritoriul ţării, avînd obligaţia de a îndeplini obiectivele cuprinse în programul Consiliului Frontului Salvării Naţionale, asigurînd executarea măsurilor stabilite prin decretele adoptate de acesta.

Art. 3 — Componenţa Guvernului României se aprobă de Consiliul Frontului Salvării Naţionale, la propunerea primului ministru.

Primul ministru este numit de Consiliul Frontului Salvării Naţionale.

Art. 4 — Guvernul României, In întregul său, şi fiecare dintre membrii acestuia sînt răspunzători în faţa Consiliului Frontului Salvării Naţionale.

Art. 8 — În îndeplinirea răspunderilor ce îi revin, guvernul adoptă hotărîri cuprinzînd măsuri obligatorii în toate domeniile vieţii economice şi sociale.

Hotârîrile guvernului se adoptă cu majoritate simplă de voturi ale membrilor acestuia, se semnează de primul ministru şi se publică în Monitorul Oficial.

Art. 6 — Consiliul Frontului Salvării Naţionale poate anula hotărîrile guvernului atunci cînd consideră că acestea contravin legilor şi decretelor in vigoare sau intereselor poporului.

Art. 7 — Guvernul işi constituie un Birou Executiv pentru rezolvarea operativă a problemelor şi urmărirea aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse.

Art. 8 — Guvernul are un secretariat general, condus de secretarul general al guvernului, care participă la şedinţele acestuia.

Atribuţiile şi modul de lucru ale secretariatului general se stabilesc de guvern.

Art. 9 — Orice dispoziţii contrare prezentului decret-lege se abrogă.

 

PRIVIND ÎNREGISTRAREA ŞI FUNCŢIONAREA PARTIDELOR POLITICE ŞI A ORGANIZAŢIILOR OBŞTEŞTI ÎN ROMÂNIA

Pentru realizarea Unei societăţi cu adevărat democratice în România, asigurarea şi apărarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor şi înfăptuirea principiului pluralismului politic, Consiliul Frontului Salvării Naţionale, în temeiul art 2 lit. a din Decretul-Lege privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi ale consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale, decretează :

Art. I — în România este liberă constituirea partidelor politice, cu excepţia partidelor fasciste sau care propagă concepţii contrare ordinii de stat şi de drept în România.

Nici o altă îngrădire pe motive de rasă, naţionalitate, religie, grad de cultură, sex sau convingeri politice nu poate împie-
clica constituirea şi funcţionarea partidelor politice.

Înregistrarea şl funcţionarea partidelor politice se, fac în conformitate cu prevederile prezentului decret-lege.

Art. 2 — Organizarea şi funcţionarea partidelor politice se fac potrivit statutelor acestora, numai pe bază teritorială.

O persoană nu poate face parte în acelaşi timp din două sau mai multe partide politice.

Scopurile partidelor politice şi organizaţiilor obşteşti trebuie să se întemeieze pe respectul suveranităţii, independentei şi integrităţii naţionale, al democraţiei, în vederea asigurării libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor şi afirmării demnităţii naţiunii române.

Mijloacele de realizare a scopurilor partidelor politice şi organizaţiilor obşteşti trebuie să fie în conformitate cu ordinea de stat şi de drept din România.

Art. 3 — În vederea înregistrării, fiecare partid şi organizaţie obştească trebuie să-şi prezinte statutele de organizare şi funcţionare,    programul politic, să-şi declare sediul şi mijloacele financiare de care dispune şi să facă dovada că are cel puţin 251 de membri.

Art. 4 — Înregistrarea partidelor politice se face la Tribunalul Municipiului Bucureşti, care in termen de 5 zile se pronunţă asupra legalităţii constituirii lor.

Împotriva deciziei Tribunalului Municipiului Bucureşti se poate face contestaţie la Curtea Supremă, în termen de 3 zile de la comunicarea deciziei.

Curtea Supremă se pronunţă în termen de 5 zile de la data înregistrării contestaţiei.

De la data rămînerii definitive a deciziei de admitere a înregistrării, partidele politice dobîndesc personalitate juridică.

Art. 5 — Cadrele militare şi personalul civil din Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne, judecătorii, procurorii şi diplomaţii, precum şi personalul operativ al Radiotelevizlunii Române Libere nu pot face parte din partide politice.

 

PRIVIND REPATRIEREA CETĂŢENILOR ROMANI ŞI A FOŞTILOR CETĂŢENI ROMANI

Pentru realizarea măsurilor proclamate prin programul Frontului Salvării Naţionale, a idealurilor de dreptate socială, justiţie şi democraţie în spiritul respectului faţă de drepturile şi libertăţile omului, inclusiv a dreptului de deplasare liberă,

Consiliul Frontului Salvării Naţionale decretează:

Art. 1 — Cetăţenilor români aflaţi peste hotare şi care doresc să se înapoieze şi să se stabilească in România li se garantează dreptul la repatriere.

Art. 2 — Dreptul de repatriere se recunoaşte şi foştilor cetăţeni români care pot redobîndi cetăţenia română prin efectul repatrierii şi la cerere.

Art. 3 — Părinţii hotărăsc pentru copiii lor minori privind cetăţenia. Copilul care a împlinit vîrsta de 14 ani trebuie să exprime consimţămint separat.

Art. 4 — Persoanele care se repatriază
in condiţiile prezentului decret şi au cetăţenia română beneficiază de toate drepturile politice, economice şl sociale conferite de lege cetăţenilor români.

Art. 5 — Persoana care deţine cetăţenia română şi doreşte să se repatrieze, dar nu are acte doveditoare a acesteia, are dreptul la eliberarea unul paşaport de îndată ce se clarifică problema cetăţeniei sale.

Art. 6 — Persoanele care doresc să se repatrieze depun cererile de repatriere la misiunile diplomatice şi oficiile consulare române sau direct la Ministerul Afacerilor Externe.

Art. 7 — Ministerul Afacerilor Externe aprobă în colaborare cu Organele desemnate de lege pentru probleme de evidenţa străinilor, cererile de repatriere.

Art. 8 — Dobîndirea cetăţeniei române de către unul dintre soţi nu are nici o consecinţă asupra cetăţeniei celuilalt soţ. Soţul cetăţean străin poate cere dobîndirea cetăţeniei române în condiţiile legii.

Art. 9 — Persoanele care se repatriază beneficiază de scutiri de vamă pentru toate bunurile doblndite în străinătate.

Art. 10 — Persoanele repatriate îşi dobîndesc drepturile de pensie pe care le-au avut la data plecării definitive din ţară.

Art. 11 — Cetăţenii români repatriaţi pot beneficia, cu prioritate, de spaţii de locuit proprietate, prin organizaţiile de stat, cu plata în valută.

Art. 12 — Orice dispoziţie contrară prezentului decret se abrogă.

 

PRIVIND UNELE MASURI CA URMARE A ÎNCETĂRII ACTIVITĂŢII SAU REORGANIZĂRII UNOR ORGANE CENTRALE ŞI LOCALE DE STAT

Consiliul frontului Salvării Naţionale decretează:

Art. 1 — Persoanele din aparatul organelor centrale şl locale de stat care şi-au încetat activitatea sau au fost reorganizate ca urmare a stabilirii unor noi structuri de organizare vor primi, timp de 3 luni, drepturile băneşti avute anterior.

Art. 2 — Consiliile teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale vor asigura încadrarea în muncă a persoanelor prevăzute la art. 1, potrivit pregătirii acestora.

Art. 3 — Perioada pînă la încadrarea în muncă, în limita termenului de 3 luni, se consideră vechime neîntreruptă în muncă.

Art. 4 — Fondurile necesare pentru plata drepturilor băneşti, în condiţiile prezentului decret, se asigură de la bugetul de stat.

 

PRIVIND DESFIINŢAREA DEPARTAMENTULUI SECURITĂŢII STATULUI

Articol unic — Pe data prezentului decret, Departamentul Securităţii Statului se desfiinţează.

 

Într-o emisiune a Televiziunii române libere s-a anunţat că în ziua de 31 decembrie au fost scoşi din cadrele active ale armatei şi reţinuţi pentru cercetări general colonel Iulian Vlad, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, general locotenent Gianu Bucurescu fost adjunct al ministrului de interne, general locotenent Aristotel Stamatoiu, fost adjunct al ministrului de interne, general locotenent Vasile Gheorghe, fost şef de Direcţie din Ministerul de Interne.