Publicat: 6 Ianuarie, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992?

 6 Ian. 1992 * Semne bune anul are
PUTEREA DIALOGHEAZĂ CU OPOZIŢIA!
Primul ministru s-a întîlnit cu membri ai CONVENŢIEI DEMOCRATICE. S-au aflat, faţă în faţă: Theodor Stolojan, Paul Jerbas, Doru Viorel Ursu, Iolanda Stăniloiu, Corneliu Coposu, Nicolae Manolescu, Ticu Dumitrescu, Sorin Botez, Kolumban Gabor, Sergiu Cunescu.
Ce-a vrut CONVENŢIA? Garantarea NEUTRALITĂŢII Televiziunii în timpul campaniei electorale şi schimbarea conducerii ei, urgentarea legii finanţării partidelor.

 6 Ian. 1992 * Declaraţii finale                                                      
THEODOR STOLOJAN: "Este fundamental ca alegerile să se desfăşoare la datele fixate. (9 februarie - localele, aprilie-mai - generalele). România are o şansă reală de a menţine cursul vieţii politice şi mai ales al celei economice astfel încît să fim feriţi de întîrzieri şi perturbări".

 6 Ian. 1992 * CORNELIU COPOSU: "Considerăm Televiziunea drept un factor de destabilizare a situaţiei din România. O măsură inerentă asigurării onestităţii şi libertăţii alegerilor este independenţa postului naţional de televiziune".

 6 Ian. 1992 * NICOLAE MANOLESCU: "România poate dovedi în lunile ce urmează că este o insulă de stabilitate în această parte a lumii şi că se poate conta pe români ca exemplu de democraţie" 
                                        
 6 Ian. 1992 * PREŞEDINTELE ILIESCU ÎŞI PREFAŢEAZÃ VIZITA ÎN BULGARIA PRINTR-UN INTERVIU TELEVIZAT
• în Bulgaria se "bat" deja 11 candidaţi la preşedinţie!

 6 Ian. 1992 * PRIMĂRIA SE EXPLICĂ: DE CE N-A FOST CĂLDURĂ ÎN APARTAMENTE?
• Pentru că energia termică livrată de RENEL a fost de 50.576 Gcal-faţă de un necesar de 75.464 Gcal.
• Pentru că ROMGAZ a distribuit 360 000 NMC/H faţă de un necesar de 550.000 NMC/H.                                    
• Pentru că din necesarul de păcură, electrocentralelor din Bucureşti li s-au livrat pe CALEA FERATĂ numai 1 069 t- faţă de un necesar de 6 500 t/zi
SIMPLU, NU? DA, DACĂ EXPLICAŢIILE AR ŢINE DE CALD!

 6 Ian. 1992 * INTRĂM ÎN NOUL AN CU FORŢELE REFĂCUTE DE CEL MAI LUNG RELAŞ DIN ISTORIA MODERNĂ A MUNCII: DE LA 21 DECEMBRIE PÎNĂ LA 6 IANUARIE - RECORD DEMN DE... GUINESS BOOK OF RECORDS!

Ziarul Libertatea din 6 ianuarie 1992, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 6 ianuarie  1992, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 6 ianuarie  1992, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 6 ianuarie  1992, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

​Ziarul Libertatea din 6 ianuarie  1992, pag. a 5-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

 6 Ian. 1992 * FACERE DE BINE A LA VALMY

- Scrisoare întredeschisă -

Mărturisesc că m-am hotărât greu să scriu aceste rânduri şi că elementul decisiv l-a constituit perplexitatea pe care mi-au (ne-au) produs-o succesivele „înscrieri la cuvînt", în diferite gazete, ale doamnei Christine Valmy.

Am să fac o paranteză, precizîndu-vă câteva lucruri, pe care le cunoaşteţi, poate. Doamna Valmy a fost, pînă după Revoluţie, o ilustră necunoscută pentru opinia publică românească.
Emigrată cu cîteva zeci de ani în urmă în America, domnia sa a ajuns, graţie muncii şi îndemânării sale desigur, la o poziţie socială onorabilă.
De altfel acesta este şi titlul pe care şi-l conferă pe cărţile de vizită: „Honourable".
După Revoluţie, asemenea multor altor români din diaspora a crezut că e timpul să facă ceva pentru ţara sa. A încercat mai întîi să sponsorizeze cîteva vedete ale opoziţiei, organizând la New York dineuri de 100 dolari tacîmul.
A renunţat când şi-a dat seama că cei pe care mizase erau cai necîştigători.
A venit în ţară.
A dat sfaturi muncitoarelor de la Apaca şi a intrat în afaceri cu o casă de modă pentru deschiderea unor saloane de cosmetică.

A început să exprime puncte de vedere rezonabile, sesizând ceva mai bine cursul evenimentelor de la Bucureşti decît de la New Vork.
A fost motivul pentru care juriul trofeelor LIBERTATEA 90 — „10 oameni pentru România", a selectat-o în această categorie. Cu acest prilej am considerat necesar să facem cunoscută experienţa sa de viaţă şi de afaceri, prezentând-o în câteva numere succesive ale ziarului.
O dată prins acest „cheag" public, doamna Valmy a început să-şi croiască propriul său drum mediatic.
Firesc.
Dacă n-ar fi făcut-o totuşi, într-un mod ce nu pare să fie străin de o anume mentalitate, etică de tip yankeu.

Sursa nedumeririlor şi consternărilor noastre o constituie controversatul „Bal de Cristal", ale cărui merite şi beneficii doamna Valmy şi le arogă în întregime.
Căutaţi în oricare dintre interviurile sale legate de acest eveniment cea mai mică referire la „Libertatea" şi sînt gata să jur că n-o veţi găsi.
O singură excepţie: la o conferinţă de presă, după ce a fost atenţionată de doamna Simina Mezincescu, a catadicsit să pomenească, în treacăt, acest nume.           

Nu este vorba aici, credeţi-ne, de orgoliu.
Ne-am asumat de la bun început "metoda" trecerii într-un plan secund a paternităţii ideii şi a meritelor organizatorice, din motive foarte clare: importantă era acţiunea în sine, nu cine şi cum a făcut-o.
Ideea a fost ceva mai veche.
Am dorit s-o realizăm, mai întîi, după inundaţiile din Moldova.
Posibilitatea de a-i ajuta pe cei aflaţi în nenorocire (lucru realizat, de altfel, prin donarea a unui milion de lei, de către ziarul nostru împreună cu Societatea comercială BUCUR) combinată cu reînvierea unei tradiţii bucureştene — balurile de binefacere — justificau o astfel de iniţiativă deloc simplă şi deloc lipsită de riscuri.
Timpul a fost, atunci, prea grăbit, şi ideea a revenit în actualitate către sfârşitul anului cînd s-a şi conturat programul de acţiune.
Am considerat firească cooptarea doamnei Valmy în comitetul de iniţiativă, datorită experienţei domniei sale în materie şi datorită relativului prestigiu pe care i-l aduseseră precedentele acţiuni ale ziarului.
Dar, iată că de la calitatea de preşedintă a „Comitetului de onoare" compus dintr-o „mană" de doamne demne de tot respectul dar aparţinând unor spectre politice şi sociale foarte diferite (idee programatică, menită să aducă un pic de consens măcar în acest domeniu al carităţii) domnia sa se autopropulsează la rangul de organizator — absolut şi donator — integral, arogîndu-şi în exclusivitate meritele şi eforturile unui mare număr de oameni cu care dînsa nu avea nici în clin nici în mînecă.

Mai precis: în calitatea sa de „chairman", doamna Valmy se angajase să atragă numeroase personalităţi cu stare. În special din corpul diplomatic.
Dar, la numărătoarea steagurilor s-a constatat că nici picior de ambasador nu a ajuns la Balul de Cristal şi că marea majoritate a participanţilor erau oameni legaţi, într-un fel sau altul, de „Libertatea", ca şi Comitetul de onoare (doamnele fiind contactate şi invitate în numele ziarului) ca şi comitetul de sponsori (toţi fiind parteneri ai „Libertăţii"), ca şi staff-ul care a efectuat „bucătăria" organizatorică a întregului Bal (compartimentul de promoţie-publicitate al ziarului nostru).

Practic în afara unui discurs cu virgulele puse la întâmplare şi a unui val de pene presărate pe ringul de la INTER, doamnei Valmy nu i-au rămas prea multe lucruri de făcut.
Cele circa 8 milioane colectate cu acest prilej au fost puse integral la dispoziţia orfanilor din casele de copii, ziarul contribuind în plus şi cu prestaţii de editare-publicitate în valoare de peste un sfert de milion.

Nu ştim dacă şi cu cît a contribuit doamna Valmy personal, cert este însă că „valurile" făcute în presă pe marginea acestei manifestări au ajuns să le scandalizeze pînă şi pe foarte răbdătoarele doamne din Comitet, care n-au făcut ele însele nici o economie; de efort şi bunăvoinţă, cu riscul de a se alege doar cu reproşuri şi lipsă de înţelegere.

Cam asta ar fi „faţa nevăzută" a Balului de Cristal, şi dacă am ţinut să v-o facem cunoscută este doar pentru că, dincolo de o foarte probabilă lipsă de intenţie, am depistat în demersurile doamnei Christine Valmy elementele unei etici mai speciale, de tip yankeu, cum spuneam, a cărei morală este că trebuie să fii, întotdeauna deasupra, indiferent pe cine şi pe ce calci.
Probabil că acesta este reversul medaliei „economiei de piaţă" şi, vrînd-nevrînd, va trebui să ne obişnuim cu el.
Dar parcă e prea repede....

Oricum, un fapt rămâne şi aici rezidă valoarea unei iniţiative - înţelese, ignorate sau percepute - pe dos.
Pentru mulţi copii nefericiţi acesta a fost primul Crăciun de vis din amărîta lor viaţă. Este singurul lucru important.
Restul e deşărtăciune, nu-i aşa, doamnă Valmy?

Octavian  ANDRONIC

Ziarul Libertatea din 6 ianuarie  1992, pag. a 6-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Presa acum 50 de ani (1942)

MEMBRII GUVERNULUI şi Corpul Diplomatic au prezentat felicitări Majestăţilor LOR Regelui Mihai şi Reginei Mame Elena. Festivitatea dela Palatul Regal. Cuvântarea d-lui prof, Mihai A. Antonescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, rostită în „numele guvernului, în fata M.S. Regelui, cu prilejul Noului An. Răspunsul M.S. Regele Mihai I. Felicitările Corpului Diplomatic, Cuvântarea Monseniorului Andreas Cassulo

Selecţie de Ion Butnaru