Publicat: 6 Martie, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1993?

Cu prilejul încheierii concursului nostru de dezlegări
LUNI, ORA 19, UN MARE SPECTACOL ORGANIZAT DE ZIARUL „LIBERTATEA" ÎN COLABORARE CU TEATRUL MIC

• Întîlniri cu capete de afiş ale scenei bucureştene
• Lansarea ultimelor discuri ale lui Nicu Alifantis şi Valeriu Sterian
care vor susţine recitaluri
• Un premiu de 10.000 lei şi trei premii a cîte 3.000 lei
• BILETUL DE INTRARE - ZIARUL „LIBERTATEA", DE LUNI, 8 MARTIE
Toate cele 4 premii vor fi decise prin tragere la sorţi, care va avea loc - aşa cum am anunţat - în sala TEATRULUI MIC, lunii 8 martie, ora 19, în cadrul unui spectacol ad-hoc.
La spectacol - organizat de ziarul LIBERTATEA, în colaborare cu TEATRUL MIC - şi-au anunţat participarea Ion Lucian, Nicu Alifantis, Valeriu Sterian, Horaţiu Mălăele, Cristina Deleanu, Eusebiu Ştefănescu, Patric Petre Marin, Cătălina Mustaţă, Paula, Sorescu Lucian, Răzvan Ionescu. Comperul spectacolului va fi actorul Eugen Cristea.
Veţi fi primiţi în sală prezentînd la intrare cîte un exemplar al ziarului LIBERTATEA, cu data de luni, 8 martie 1993!

ION LUCIAN: Sper să fac un "careu"-surpriză
• Cu ce ne veţi delecta?
Nu dezvălui surpriza pe care o voi oferi publicului împreună cu soţia mea, Paula Sorescu-Lucian. Tot ce pot spune este că „am să încrucişez" cu ea cîteva vorbe de duh.

NICU ALIFANTIS ÎŞI LANSEAZĂ DISCUL
Pe lîngă recitalul pe care-l va oferi luni seară, Nicu Alifantis îşi va lansa, în foaierul Teatrului Mic, ultimul său L.P., intitulat „La Toji baladist". Îi va fi alături (la lansare), dar şi pe scenă, Valeriu Sterian, care va oferi, de asemenea, cel mai recent disc al său: „S-a votat Codul Penal".

HORAŢIU MĂLĂELE NU VA RÎDE...
„Vin cu plăcere la spectacolul dvs. ca să-mi fac meseria. Sper că dezlegătorii de careuri au simţul umorului. Nu promit o glumă nouă, ci una bună...".

RĂZVAN IONESCU: Sper să nu mă privească nimeni... cruciş

PATRIC PETRE MARIN N-A DEZLEGAT NICI UN CAREU
Numit zilele trecute director adjunct al Teatrului Mic, va fi „virgin" în faţa unui public avizat. Tocmai de aceea speră să aibă succes, cu un număr „trăznet".

EUSEBIU ŞTEFĂNESCU PROPUNE O ENIGMĂ
Prin casa mea ce trec Veneţii
pictind cu gondole pereţii
Îmi zboară colapşi de albastru
Nichitizînd un cal măiastru...

Mă emineşti? Nu emineşti
Geneva mea mă bucureşti
Hai, moscoveşte-mă cu flori
De-atîtea ori, de-atîtea ori.

Actorul Eusebiu Ştefănescu lansează, aşadar, un concurs ad-hoc pentru aflarea autorului acestor versuri. 

 

Tranzacţiile tranziţiei

UN DESTIN EXEMPLAR

Senzaţia săptămînii a constituit-o „debarcarea" - cum plastic au numit-o, fără a ţine să fie originali, majoritatea comentatorilor - fruntaşului liberal, în chiar ziua în care împlinea vîrsta cea mai rotundă a maturităţii politice. Destinul post-decembrist, al dlui Câmpeanu este unul exemplar: sosit de la Paris cu aura puşcăriei politice şi suspiciunea vînzării de ţară, a făcut din Partidul Naţional Liberal cea mai solidă formaţiune politică a momentului, soliditate determinată, desigur, de atracţia doctrinei liberale în mediile intelectuale. A fost primul lider acuzat de tendinţe dictatoriale şi repudiat de năbădăioşii lupi tineri ai partidului, care au şi marcat prima sciziune notabilă din eşichierul politic românesc. A avut tăria de a condamna în termeni lipsiţi de echivoc laşitatea diasporei şi poltronismul ei politic. A solicitat cu o consecvenţă, aparent invers proporţională cu şansele, demiterea primului ministru şi alcătuirea unui guvern de coaliţie. A demonstrat că opoziţia poate şi trebuie să-şi asume responsabilitatea participării la guvernare într-o perioadă dificilă şi potenţial săracă în roade. A făcut din PNL „locomotiva" unei coaliţii de opoziţie care a reuşit să spargă baremurile electorale tradiţionale, aducîndu-i pe reprezentanţii acesteia în fruntea administraţiei locale a celor mai importante oraşe. A sesizat - la timp - pericolele compromisurilor generate de o alianţă cu un factor destabilizator (am numit aici UDMR-ul), scoţînd PNL-ul din Convenţie, spre marea satisfacţie a adversarilor săi istorici - ţărăniştii. A mizat, cu naivitate, pe sentimentalismul electoratului şi pe simţul său de echilibru, ca şi pe posibilitatea acestuia de a interpreta corect manevre politice pline de subtilitate. Şi a pierdut. A fost făcut răspunzător de dezastrul electoral al partidului. I s-a cerut capul, cu insistenţă. S-a încăpăţînat să creadă că şi-l poate păstra. Şi chiar părea, la un moment dat, că manevra e posibilă. Congresul de unificare al liberalismului extraparlamentar dădea sentimentul că rămînerea sa în fruntea Partidului e o simplă formalitate. N-a fost. Politica nu e sentimentală. Jocul matematicii electorale şi - posibil - unele manevre de culise, i-au demonstrat contrariul. Cel care a fost tot timpul „numărul unu" va trebui acum să se mulţumească de a rula în pluton. Va avea dl. Câmpeanu această tărie? Va avea orgoliul de a-şi asuma calvarul acestei penitenţe şi de a nu ceda revoltei scizioniste? Eu cred ră da. Cred că de data aceasta vom avea de-a face cu un autentic comportament politic. Cred că dl. Câmpeanu va refuza să-şi asume responsabilitatea unei noi slăbiri a formaţiunii, care trebuie să poarte ideile în care domnia sa crede. Sînt aproape convins că revenirea domniei sale în fruntea unui partid puternic, cu un cuvînt de spus în cîmpul politic românesc e o chestiune de timp. Şi nu de mult timp. Cred sau doresc? Desigur, este foarte posibil ca lucrurile să nu evolueze în acest fel. Ar fi păcat...

Octavian ANDRONIC