Publicat: 7 Decembrie, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992?

DE LA O SĂPTĂMÎNĂ LA ALTA

Escală bucureşteană a ministrului de Externe basarabean
DL NICOLAE ŢÎU ŞI-A SĂRBĂTORIT LA BUCUREŞTI ZIUA ONOMASTICĂ, STABILIND CU OMOLOGUL SĂU TEODOR
MELEȘCANU CĂ AR FI BINE „SĂ MAI CONCRETIZĂM CÎTE CEVA"

Deocamdată „fraţii noştri de peste Prut"
CONCRETIZEAZĂ la Budapesta, unde au avut loc...
CONVORBIRI UNGARO-BASARABENE

Vecinii noştri de la Vest ţes cu răbdare o reţea de alianţe în jurul nostru,
pe principii agreate mai întîi de „Verii de la Moscova"
AFLAM CĂ ÎN CURÎND VOR SEMNA UN TRATAT PRINTRE ALE CĂRUI PREVEDERI
FIGUREAZĂ VARIANTA MAGHIARĂ A „DREPTURILOR MINORITĂŢILOR".

Veşti bune, deci, pentru maghiarii din Basarabia şi pentru basarabenii din Ungaria!
LA BUDAPESTA, CÎTE O VOCE REZONABILĂ:
"Nu trebuie să pretinzi altora mai multe drepturi decît poţi acorda tu" - a spus Lajos
Fur, referindu-se la viitoarea lege a minorităţilor ce va fi prezentată Parlamentului...

La Clui-Napoca
„MARŞUL TĂCERII'' ŞI „MITINGUL SONOR"
În frunte cu apostolii luptei pentru super-drepturile super-minorităţii — Tokes, Szocs,
Geza şi... Doina Cornea — UDMR-ul a organizat un „marş al tăcerii" pentru a protesta împo
triva „plăcuţei" de pe statuia lui Matei Corvin. Li s-a opus un paşnic miting sonor pe notele Imnului Naţional. Nu s-au înregistrat (aşa cum poate unii au dorit) incidente.

«TACTICA HĂRŢUIELII» APLICATĂ DE UDMR
ÎNREGISTREAZĂ O NOUĂ SCHIMBARE DE... PLACĂ!

Săptămîna politică

NU SUNTEM O NAŢIUNE DISPERATĂ
---------------------------------------------------
Aceasta ar putea fi concluzia lecturii ultimului sondaj IRSOP, — unul dintre cele mai importante, poate, dintre cele elaborate pînă acum de unica instituţie serioasă, din domeniul prognozei de care dispunem la această oră. În contradicţie evidentă cu imaginea catastrofică pe care o oferă bietului cititor român presa cea de toate zilele, şi după care dacă, ar fi să se ia ar trebui să se sinucidă neîntîrziat, sondajul de opinie — realizat pe un eşantion reprezentativ de 1074 persoane — ne oferă cîteva date interesante, pe marginea cărora merită să zăbovim puţin.
Este, mai întîi vorba despre SPERANŢA.
Nu, ea n-a dispărut, din vocabularul de sentimente al romanului, cu toate încercările la care la supus desfăşurarea adeseori bezmetică a evenimentelor.
32 la sută dintre noi cred că — deşi semnele nu sînt dintre cele mai evidente — mergem întro direcţie bună. Nu e vorba de acea direcţie teoretică izvorîtă din cine ştie ce program de partid. E vorba despre cursul spre normalitate al lucrurilor, din normalitate făcînd parte economia liberă, reglată de pîrghiile pieţei, libertatea de gîndire si de exprimare (la niveluri de neconceput doar cutrei ani în urmă) şi democratizarea reală a vieţii.
Nu „programul Roman", „programul „Văcăroiu" sau „varianta Cojocariu" ne fac să SPERĂM, ci ideea profundă că este imposibil ca atunci cînd putem să ne punem la lucru calităţile, talentul şi capacitatea creatoare, să mai perpetuămstarea tragerii mîţei de coadă, chiar şi procentul celor 31 la sută care nu ştiu dacă merg în direcţia cea bună saucea rea este un argument în acest sens, incertitudinea ţinînd, totuşi, mai mult de speranţă decît de disperare. Cea mai drastică decizie procentuală se referă la nivelulde viaţă din prezent. 44 la sută dintre noi consideră că o duc „destul de prost". Dar — nota bene — nu „mai prost ca înainte", ci prost în raport cu standardele care ne sînt acum la îndemînă şi la care ne-am cîştigăt dreptul să accedem. Criza pe care o parcurgem este receptată şi prin prisma cauzelor ei, pentru că altfel nu se explică opinia că în 1993 o vom duce „aproximativ la fel" ca în 1992. Esteun simptom de realism şi arată că am învăţat să nu neaşteptăm la minuni, că am înţeles că schimbarea nu poate veni decît dinăuntru.
Or, înăuntru — şi asta se poate vedea cu ochiul liber — condiţiile nu sînt „coapte" pentru o schimbare radicală.

Sondajul a luat în consideraţie şi soluţia de personalizare a tipului de administraţie.
Faţă în faţă, guvernul Stolojan şi Văcăroiu sînt receptate diferit, în funcţie de impact. 41 la sută dintre români ar fi „mulţumiţi" de guvernarea Stolojan, faţă de 50 la sută „nemulţumiţi". Balanţa nu poate fi completă in absenţa celor 9 procente aparţinînd celor care nau nici o părere şi care, prin lipsa de reacţie negativă s-ar apropia mai degrabă de prima categorie, dînd în cele din urmă un scor NUL. Sau egal — depinde cum privim problema.
„Fripţi" de două guvernări care au promis ce au promis şi au realizat ce au realizat, subiecţii sînt reticenţi la capitolul „neîncredere în primul ministru Văcăroiu".
Cei mai mulţi — 32 la sută — preferă să se abţină, iar diferenţa între cei care au „foarte multă încredere" (3 la sută) şi „foarte puţină" (17 la sută) este clar în favoarea celor din urmă...
Cu privirile peste hotare de la Caragiale încoace sîntem obsedaţi de ideea că lumea n-are, altă treabă de să stea cu ochii pe noi — sondajul a propus şi o tratare; diferenţiată a celor cu care ar trebui să intrăm în relaţie.
Surprinzător — poate doar la prima vedere — cele mai multe puncte le-a adunat Grecia (171 la sută); în care şi probabil că vedem un model al succesului de piaţă; prin prisma aceleiaşi optici Ungaria ocupă locul al doilea (14 la sută) şi Turcia al treilea (11 la sută).
Cea mai scăzută încredere, se pare că sîntem dispuşi să o acordăm Serbiei, Poloniei şi Bulgariei, şi asta ţine, desigur, şi de o nuanţă afectivă iar percepţiei (inoperantă; însă în cazul Ungariei).
Cît despre „fraţii cei mari", Germania, conduce detaşat (cu 27 la sută) semn că marea ordine continentală este, deja o realitate palpabilă, iar poziţia a doua, surprinzător, ocupată de America (26 la sută) — implică efectul unei acumulări de dezamăgiri generată de incoerenţa demersului american; întrun moment în care toate speranţele de dupărăzboi înviaseră după revoluţie.
Locul 3 revine pe merit Franţei, mai mult din raţiuni sentimentale, decît din raţiuni concret materialiste.
Şi, în fine, „Basarabia se pare că neam resemnat cu ideea că dacă ne vom reuni vreodată, acest lucru nu se va întîmpla prea curînd — ceea ce exprimă natura relaţiilor actuale dintre guvernanţiii de-o parte şi de cealaltă a Prutului.
Octavian ANDRONIC