Publicat: 7 Iulie, 2020 - 00:00
Share
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990?

Bietul nebun, dar şi biata oaie...

Prima transfuzie de sînge, cunoscută în analele medi-cinei este considerată cea din 14 noiembrie 1666, de la "Gresham College" din Anglia. Atunci, din vena unui cîine, sîngele a fost făcut să treacă în vena altui cîine, în timp ce sîngele acestuia din urmă curgea afară.

Cîinele-donator a murit pe loc, iar cîinele-primitor, bine-mersi a trăit multă vreme cu acel sînge care nu-i aparţinea.

În perioada care a trecut de la revoluţia din decembrie 1989, mi-a venit în minte, nu o dată, acest fapt de importanţă istorică pentru medicină si implicit, pentru omenire. Mă gîndesc la el ori de cîte ori constat cum "sîngele" fostei dictaturi (care n-a sucombat de tot cu moartea celor doi tirani!) se scurge, mai mult sau mai puţin disimulat, în trupul noii noastre vieţi şi al noii noastre puteri. Am în vedere, aici, birocraţia adeseori exacerbată, centralismul excesiv şi, nu în ultimul rînd, nepotismele de altădată, goana după căpătuială, cu formele ei cete mai aberante etc.

Iar cînd văd schimbul de... opinii ori de invective dintre oameni apropiaţi, dintre oameni care pînă nu demult îşi erau prieteni, ori chiar dintre membrii aceleiaşi familii care alung să se certe între ei şi chiar să se dispreţuiască pe motiv că simpatizează cu o formaţiune politică de coloratură diferită, dar în esenţă cam de aceeaşi culoare, gîndul mă duce, vrînd-nevrînd, la o altă transfuzie de sînge: cea descrisă de Samuel Pepys în "Jurnalul” său incisiv, apărut în 1669 la Londra — transfuzie care a avut loc tot la... Gresham College, după aproximativ un an de la prima (21 noiembrie 1667). O experienţă terminată de această dată în mod tragic. Atunci, în venele unui pacient nebun, spre a-l însănătoşi ori a-l tempera cît de cît, a fost transfuzat sîngele celui mai blînd animal de pe Terra: oaia. Ce a urmat, nu este greu de, imaginat.

Bietul nebun, dar şi biata oaie!

Dim. RACHICI

Ziarul Libertatea din 7 iulie 1990 pag. 1-a

MISS BUCUREŞTI! Recentul concurs destinat a o "descoperi" pe "cea mai frumoasă bucureşteancă", a dat cîştig de cauză CRINEI POPESCU.
La mai mare!

NE-A PLĂCUT!

CUGET DREPT

Scrisoare din Parlament

Iubiţi fraţi şi surori ai ţinutului sacru din judeţul Hunedoara ce cuprinde în hotarele lui una dintre cele mai de seamă spiritualităţi ale lumii vechi, lumea dacilor, a strămoşilor noştri cu sanctuarul lor de la Sarmisegetuza:
Bisericile noastre străvechi ridicate din piatra arhaicelor sanctuare daco-romane mîngîie cu liturghiile lor neîntrerupte şi sfinţesc neamul nostru.
Vă scriu cîteva rânduri celor ce cu mîna dumneavoastră îndemnată de inimă şi cuget v-aţi hotărît a mă împinge din spate să vă fiu priveghi şi grai în parlamentul României, renăscut prin jertfa de sînge în Decembrie anul trecut.
Ştiu cît de grea vă este munca, ştiu cît vă mistuiţi acolo lîngă cuptoarele de foc la Hunedoara, cît vă soarbe adîn-cul vlaga tinereţilor şi bărbăţiei în minele de la Petroşani.
Dumneavoastră minerilor, oţelarilor, ţăranilor, preoţilor, călugărilor şi călugăriţelor de la Prislop.
Dumneavoastră minerilor ce aţi ridicat cea mai încăpătoare şi falnică Biserică in aceste decenii, din jertfa inimilor dumneavoastră sfinţite de credinţă şi lucrare.
Îndrăznesc să vă rog să-mi îngăduiţi a vă săruta mina din parlamentul României.

loan ALEXANDRU
("Tabletă" apărută în ziarul "Dreptatea" din 1 iulie 1990)

EVRIKA!

O SOLUŢIE PENTRU DEZAMORSAREA DISIDENŢEI LIBERALE? S-ar părea că lucrurile, in tabăra liberală, nu sint chiar de tot ireparabile. După cum afirmă "gurile rele", conducerea istorică ar fi făcut "aripii tinere" următoarea propunere: să meargă dînşii frumos la T.V. şi să-şi pună public cenuşă în cap! Chestiunea se află in studiu, disidenţii necăzînd de acord asupra următoarei chestiuni: dacă drumul pînă la televiziune să-l facă desculţi sau nu!

Ziarul Libertatea din 7 iulie 1990 pag. a 2-a

Ziarul Libertatea din 7 iulie 1990 pag. a 3-a

BUCUREŞTI-CLUJ

Mitinguri paralele

O superbă demonstraţie a resurselor de talent şi temeritate ale aripilor româneşti
Cele patru "Zlinuri" — performerele reuniunilor
Ataşaţii sînt "pe fază"!
"Vizită de lucru"
Start! MIG 29 în acţiune!
Supersonicele — ca nişte păsări cuminţi, Ia sol şi... banca generalilor.
La Cluj — paraşutiştii înainte de îmbarcare.

Fotografii realizate de Lucian SIMION şi Lucian CRIŞAN

 

Ziarul Libertatea din 7 iulie 1990 pag. a 7-a

ATLAS TURISTIC

LITORAL '90 

VACANŢĂ LA NEPTUN

Probabil că frumoasei staţiuni din sudul litoralului îi va mai trebui timp ca să se desprindă de "aura“ protocolară pe care i-a conferit-o faptul că tiranul o alesese pentru a-şi petrece aici cîteva săptămîni pe an înconjurat de întregul "aparat" de care nu se putea lipsi nici măcar în astfel de situaţii. Cert este că, dincolo de această relaţie, pur subiectivă, staţiunea deţine toate atu-urile unei staţiuni de clasă, aşezată intr-un decor de verdeaţă exuberantă şi dispunînd de toate funcţionalităţile necesare unui perimetru destinat relaxării active.

Nu vom reveni cu acele amănunte pe care vi le-am oferit, într-un fel sau altul, în fiecare an, la fiecare debut de sezon. La Neptun nu s-au produs schimbări deosebite în ultimul an. Deosebită este doar introducerea în circuitul curent a acelor spaţii rezervate pînă acum exclusiv nomenclaturii.

Dialog pe plajă

Staţiunea este astăzi administrată de către întreprinderea de Turism Neptun, subordonată Ministerului Economiei Naţionale (pînă la reorganizarea ministerelor), director fiind un "vechi" om de turism, domnul Gavril Tamaş, bihorean de fel, devenit dobrogean prin adopţiune.

— Ce ne puteţi spune, deci, domnule director, despre destinaţia dată "fondului special"?
— Fosta reşedinţă prezidenţială a fost transformată. Era compusă din două vile, o piscină acoperită şi băile reci cu bazin în aer liber, precum şi din fosta sală de şedinţe; în momen-
tul de faţă ne aflăm în faza de finalizare a lucrărilor pentru deschiderea unui restaurant ("Ambasador") în fosta sală de şedinţe. Vilele-palat şi anexele au intrat într-un circuit de vizitare, iar 40 de vile (dintr-un total de 56) care erau rezervate nomenclaturii, au intrat si ele în circuitul curent.

— La ce tarife?
— Diferenţiate. În funcţie de nivelul de confort al vilei şi de perioada de sezon. Preturile variază între 180 şi 270 lei/loc/zi. Fiecare vilă dispune de curte privată...

— Iată, deci, privatizarea în acţiune!
— Din păcate doar la acest nivel. Vilele mai au ieşire directă la mare sau la lacul cu pontoane.

— Cu cît sporesc ele capacitatea staţiunii?
— Cu circa 400 de locuri. Nu e mult, dar contează. Sînt formate — vilele — din 3—5 dormitoare, camere de zi spaţioase, anexe gospodăreşti şi terase. Majoritatea au fost deja contractate cu Club Mediteranee, pentru sezoanele viitoare.

— Deci sezonul acesta ne mai putem "lipi“ şi noi?
— Dacă vă grăbiţi! Dar să continuăm. Piscina-club a fost deschisă şi ea publicului, cu regim de club şi cu numeroase dotări de agrementare a timpului liber.

— Cum consideraţi că se va desfăşura acest sezon?
— Va fi un sezon de trecere spre un alt tip de turism. Mai slab, poate, decît cel precedent, dar avînd menirea să clarifice direcţiile pe care vom merge în continuare.

— Cîţi turişti au fost anul trecut în staţiune?
— Peste 200.000. A fost anul-record! Nu însă şi în privinţa turiştilor străini. Sau, dacă vreţi, la acest capitol a fost un record invers!

— Vă mulţumesc şi vă urăm succes!

Periplu printr-un teritoriu interzis

Nici musca nu pătrundea dincolo de împrejurimile palatului, se spunea. Şi cred că aşa stăteau lucrurile. Circulaţia fusese deviată — ca peste tot pe unde avea reşedinţe "alesul" — şi printre boscheţi se puteau zări, ca făcînd parte din peisaj, uniformele kaki. Palatul este păzit şi acum, raţiunile fiind lesne de înţeles, de îndată ce pătrunzi în acest paradis rezervat în care amenajările de decor, de mare fineţe, bîntuite de păreri cu cînt sinistru... Vila, văzută pe dinafară, nu este deloc opulentă, şi grupurile de turişti care dau cîte 50 de lei pentru a se putea lăuda apoi că au fost şi în Arcadia, rămîn oarecum nedumeriţi. Impresia se schimbă odată cu pătrunderea în holuri, sufragerii, dormitoare, al căror fast rece, de muzeu, te face cu greu să crezi că cei care le locuiau, reuşeau să se simtă şi bine în ele. Totuşi, "grija faţă de om", faţă de posibilităţile sale multilaterale de relaxare, se pare că a fost elementul predominant: duşul scoţian, crama, sala de cinematograf, sălile de fizioterapie şi gimnastică medicală constituie zone "cheie" ale unei geografii casnice complexe şi complicate. Elementul de şoc, însă, îl constituie pavilionul: aşezat pe malul mării, cu vedere spre trei zări, el adăposteşte o piscină superbă, cu multiple spaţii de odihnă şi lucru: şi aici săli de mic dejun, dejun, cocktail, chiar şi birouri de lucru, dată fiind proverbiala hărnicie a cuplului prezidenţial. Oamenii trec, privesc, se miră sau nu şi părăsesc acest teritoriu cu sentimentul că au descoperit o Americă aflată, totuşi, atîta amar de vreme, la doar doi paşi...

Octavian ANDRONIC

 

​Ziarul Libertatea din 7 iulie 1990 pag. a 10-a

Ziarul Libertatea din 7 iulie 1990 pag. a 12-a

MEMORIILE LUI HRUŞCIOV

Stalin - părintele terorismului roşu

(Urmare din numărul trecut)
...
Selecţie şi adaptare Viorel TURCUŞ