Publicat: 8 Ianuarie, 2014 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu două decenii, în 1994?

TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

TELECOŞMARUL NAŢIONAL

 
Un an scandalos - cum a fost 93 -nu se putea încheia decât printr-un scandal. Unul care să încununeze opera făcătorilor şi manipulatorilor de opinie. Scandalul Revelionului. De mult n-a mai curs atâta cerneală, nu s-au înregistrat figuri de stil mai teribile pentru a identifica un fapt, la urma-urmei, oarecare. "O noapte de coşmar“ - - s-a spus şi poate că vor fi fost, într-adevăr, unii care n-au avut linişte şi somn din cauza a ceea ce vedeau pe ecran, presupunând că nici nu puteau să schimbe canalul. Este aproape stranie violenţa, decizia cu care a fost demolată firava însăilare sărbătorească a domnului Everac, transformat peste noapte în „inamicul public numărul unu“, într-o zonă a vieţii publice în care „catastrofa“ rămânea practic fără urmări. De ce şi cum a reuşit dl. Everac să-şi ridice în cap această parte extrem de activă a mass-media? Ce i-a făcut?
 
Răspunsul, după mine, este destul de simplu. În anul care aproape se împlineşte de când a fost pus de Putere în fruntea instituţiei - din Dorobanţi, dl Everac, fire polemică prin excelenţă, n-a scăpat nici un prilej de a ataca acele zone tulburi ale manifestării tipului de democraţie postdecembristă. Reflexe politice şi morale condiţionate de prăvălirea în gropile economiei de piaţă au fost metodic denunţate şi arătate curioşilor de sâmbătă seara. Tableta sa a fost o neîntreruptă războială cu aceia care considerau că numai ei au dreptul să înjure, numai ei au dreptul să dea verdicte, numai ei au dreptul să pozeze în campioni ai democraţiei, convertiţi peste noapte. Corul strident al înjurăturilor a acoperit sistematic murmurul: aprobativ al celorlalţi. Nu ştiu cât de bun manager a fost dl Everac. Ştiu doar, că în ciuda a-cuzelor de aservire care i-au fost aduse sistematic, televiziunea a marcat, sub directoratul său, cea mai hotărâtă şi mai agresivă aplecare spre dreapta,  cele mai contrastante, manifestări de independenţă ale realizatorilor faţă de bunul simţ şi deontologia profesională, cel mai vesel dezmăţ politic al redacţiilor autoconsiderate ca parcele private în ogorul comun al acestei super mass-media. Dl Everac nu s-a făcut, deci, nesuferit, pentru stilul său managerial, ci pentru replica sa, calificată drept insolenţă. Nefericitul Revelion, copios hrănit de sabotajul inteligent dinăuntru şi cel inconştient din afară, a oferit pe tavă pretextul ultimei ofensive. Probabil decisive.
 
N-am nici o nădejde că succesorul său, când va apărea, va face mai multe. E greu, aproape imposibil, într-o instituţie în care fiecare se consideră cel mai îndreptăţit mesager al adevăratei simţiri publice.
 
Octavian ANDRONIC
 
"Kent"-ul a învins legea

ASTĂ SEARĂ, BOBBY VA VENI LA ÎNTÂLNIRE PENTRU A 300-A OARĂ