Publicat: 9 Aprilie, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992

Dezastrul de la ambasada României în Argentina

Corespondenţă din Buenos Aires de la Octavian Andronic

 

În data de 17 martie, la ora 14,50, o explozie puternică a zguduit centrul capitalei argentiniene.
Cîteva minute mai tîrziu, o ciupercă de fum negru s-a înălţat deasupra zonei rezidenţiale în care sînt amplasate majoritatea ambasadelor.
Radioul a transmis o ştire care a împietrit auditoriul: ambasada Israelului practic nu mai există!

Televiziunea română a transmis, la rîndul ei, a doua zi, ştirea menţionînd că la "ambasada României, aflată pe aceeaşi stradă, s-au spart cîteva geamuri, neînregistrîndu-se victime".
Tragedia de pe strada Arroyo a captat, zile la rînd, interesul mass-media internaţională.
Au putut fi văzute imagini ale ambasadei Israelului din care nu au mai rămas decît cîteva ziduri, precum şi distrugerile produse în jur, la o biserică, o şcoală şi un azil de bătrâni.
Soldată cu peste 20 de morţi şi circa 300 de răniţi, explozia s-a înscris în rîndul evenimentelor cu care Buenos Aires, în special, şi Argentina, în general, nu mai fuseseră confruntate. În starea de emoţie care a cuprins întreaga opinie publică, un lucru a trecut aproape neobservat: şi anume acela că "explozia" făcuse ravagii şi la ambasada României, devenită inutilizabilă şi că faptul că printre victime nu se afla nici un membru al ei era un lucru ce ţinea pur şi simplu de un miracol! Vizitînd, ieri, la aproape o lună de la cataclism, ambasada, proporţiile dezastrului ni s-au înfăţişat doar după ce i-am trecut pragul.
Construită prin anii '30 şi beneficiind de o structură solidă, clădirea cu 5 etaje, nu şi-a arătat rănile pe dinafară, faptul că toate ferestrele, cu tocuri şi jaluzele metalice au zburat pur şi simplu de la locul lor intrând într-un fel în „logica" suflului care n-a mai lăsat nimic întreg, nici un geam, pe o rază de un kilometru. „Numai Dumnezeu ne-a scăpat!" — e de părere, acum, dl. Ciucă, însărcinatul cu afaceri ad-interim, om trecut prin trei infarcturi, dintre care ultimul, aici, la post.
Pentru că, în ziua respectivă, în ambasadă se aflau doar portarul şi una dintre secretare.
Aceasta s-a retras din biroul de la faţadă, pentru a xeroxa nişte documente, într-o încăpere din interior.
Dacă ar fi rămas în birou, tocul ferestrei, cu toată încărcătura metalică a jaluzelelor s-ar fi prăbuşit peste ea şi ar fi fost atinsă de nenumăratele cioburi de sticlă care s-au înfipt în perete până la 5 mm adâncime!
Cei doi copii ai funcţionarilor se aflau la şcoala de vizavi unde au scăpat, de asemenea, miraculos.
Domnul Ciucă, împreună cu Valeriu Drăghici, secretar 1 şi C. Bontea, secretar economic, au plecat cu vreo 20 de minute înainte de explozie la nişte întîlniri protocolare.
Cînd s-au întors nu le-a venit să-şi creadă ochilor: ambasada israeliană era un morman de ruine.
În faţa ambasadei noastre, zăcea o femeie moartă, lovită de un copac smuls de suflu de pe trotuarul de vizavi.
Câţiva paşi mai încolo, o jumătate de cadavru strivită. În ambasadă, totul era rupt, dărâmat, azvîrlit. O casă de fier de o tonă din biroul secretarului economic fusese împinsă şi dărâmată la vreo 2 metri de locul în care stătuse. Mobilierul era distrus în întregime şi toată partea de birouri devenită inutilizabilă.
Suflul venise din două părţi, dinspre stradă şi dinspre o curte interioară, zdrobind totul ca sub o nicovală uriaşă.
Fragmente metalice din clădirea ambasadei israeliene au perforat, ca nişte şrapnele, ziduri şi structuri metalice.
Acoperişul şi schelăria garajului din curtea interioară s-au prăbuşit peste maşinile ambasadei aflate acolo. Impresiile tulburătoare de acum ne-au fost completate de secvenţele unei casete filmate la nici două ore după explozie. De trei săptămîni, cei de aici nu fac decît să care moloz şi cioburi, încercînd să facă cît de cît funcţional spaţiul rămas la dispoziţie.
O clădire în valoare de circa 10—12 milioane de dolari a fost evaluată acum la 1—2 milioane, în caz că s-ar lua hotărârea vînzării ei.
Specialiştii care au văzut-o sînt, însă, de părere că ea poate fi refăcută, cam într-un an, cu o cheltuială — dacă se foloseşte mîna de lucru din ţară — de circa 1 milion de dolari. „La omul sărac nici boii nu-i trag" a fost concluzia amară a gazdelor noastre care ne-au relatat, la o cafea luată pe cele câteva piese de mobilier rămase mai întregi, avatarurile lor de după explozie.
Totuşi, ne-au spus ei, nu au a se plînge în materie de solidaritate şi compasiune.
Preşedintele Menem a vizitat ambasada în aceeaşi seară. Guvernul argentinian le-a asigurat tuturor locuri în hotel pentru 200 zile. Ministrul de Externe a pus la dispoziţia ambasadei un birou cu telex şi telefon.
Românii din emigraţie i-au vizitat şi i-au ajutat cu ce-au putut şi ei. Acum marea problemă este punerea geamurilor.
Afacerile cu sticlă au înregistrat un boom formidabil, metrul pătrat de geam ajungând să coste circa 10 dolari.
Experţi argentinieni, americani şi israelieni care au vizitat locul sinistrului au ajuns la concluzia că explozia a fost provocată de o încărcătură de circa 300 kg explozibil de tip anti-submarin. Israelienii au fost de părere că 4 rachete SKUD n-ar fi reuşit să producă un asemenea dezastru.
Din cercetări a reieşit că explozibilul a fost introdus în interiorul ambasadei cu o camionetă FORD care căra materiale pentru o construcţie ce se efectua atunci. Identitatea autorului este greu de stabilit, dar se presupune că acesta ar fi acţionat pe principii kamikadze, fiind şi el spulberat de deflagraţia care a produs un crater cu o adâncime de 1,5 metri.

Cam atît despre acest cataclism ale cărui detalii n-au parvenit presei din ţară, într-un mod de-a dreptul curios.
Probabil că există, însă, explicaţii între care şi aceea că în această parte de lume, unde vrem (şi putem!) să punem un picior cu nădejde, nu avem nici ataşat de presă şi nici vreun corespondent.

Ce se mai poate vedea şi auzi în aceste zile, aici la 15 000 km depărtare de ţară? Ziarele de azi (miercuri) au pus, pe prima pagină, în locul relatărilor din Peru, veşti mult mai importante pentru Argentina; includerea ei în planul Brady (un plan Marshall sud-american de asistentă americană), avînd ca prim efect „ştergerea" unei tranşe de 10 miliarde de dolari din datoria externă!
Merită ştirea pagina întîi, nu?
Abia apoi vin veştile din Peru: un sondaj de opinie publică arată că un procent de 73 la sută din populaţie aprobă „autolovitura de stat" a lui Fujimori, ceea ce l-a făcut pe acesta să încerce să o legitimeze printr-un referendum în următoarele luni.
Preşedintele Menem, reticent, a avertizat asupra pericolului pe care-l poate prezenta urmarea acestui „exemplu" de către alte ţări latino-americane în care echilibrul politic este destul de instabil.
Oricum, americanii continuă să fie destul de reţinuţi, în afara suspendării unui ajutor de vreo 200 de milioane de dolari, neluînd alte măsuri, ceea ce îi dezorientează pe politicienii şi observatorii din zonă.
Ziarele de după-amiază, au adus şi vestea că fostul preşedinte Alan Garcia, aflat ascuns undeva, îndeamnă la rezistenţă împotriva juntei militare care se zice că l-ar controla pe preşedinte.
Şi aşa mai departe...

Despre noi, grupul de ziarişti care ne aflăm aici la invitaţia Centrului „Piriavital", vă pot spune doar că am avut şi avem în continuare o agendă de întâlniri şi contacte încărcată şi că aşteptăm să fim primiţi mîine (joi) la Casa Rosada, de către preşedintele Carlos Menem.
Astăzi a avut loc la agenţia Piriavital, de pe bulevardul Santa Fe, o conferinţă de presă dedicată evenimentului semnării contractului de construire în România, la Sinaia, a unui modern hotel de cură, după metodele originale ale dr. Ionescu Călineşti, primul acord între firme private din Uruguay şi România.

Cu acest prilej, dr. Victor Martinez Sagasta — directorul medical pentru Argentina al Piriavitalului — şi domnul Ion Cojocărescu, preşedintele firmei MARA INVESTMENT i-au informat pe ziariştii prezenţi asupra detaliilor proiectului şi specificului tratamentelor aplicate.
Dar despre aceasta şi despre alte câteva — interesante proiecte de cooperare în domeniul sănătăţii (producerea de insulina) cu Argentina, în corespondenţa de mîine. 

 

Ziarul Libertatea din 9 aprilie 1992, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 9 aprilie 1992, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 9 aprilie 1992, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire


Ziarul Libertatea din 9 aprilie 1992, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire