Publicat: 9 August, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1993?

De la o săptămână la alta

Un Maglavit al economiei de piaţă

CARITAS - SPECULAŢIE GENIALĂ SAU ESCROCHERIE DE PROPORŢII?
Fenomenul CARITAS începe să-i pună pe gânduri pe guvernanţi: va reuşi un simplu contabil — Ion Stoica — ce nu reuşesc armate de doctori în economie? Şi anume, să găsească soluţia miraculoasă a câştigului etern, un soi de perpetuum mobile financiar?
445 000 DE CLUJENI AU FOST TRANSFORMAŢI DE ACEST JOC ÎN MILIONARI. CARITAS ÎNCASEAZĂ ZILNIC 5,2 MILIARDE Şl PLĂTEŞTE 4,1!
În exact 3 luni şi 14 zile, fiecare jucător primeşte înapoi de 8 ori suma introdusă în circuit! Patronul Ion Stoica are în cont 16 miliarde. Numai în august firma va plăti impozit pe profit peste 6 miliarde !
ÎN CAZUL OPRIRII SALE — INDIFERENT DE MOTIV — JOCUL POATE PRODUCE O EXPLOZIE CE VA ARUNCA, ÎN AER ÎNTREGUL SISTEM FINANCIAR NAŢIONAL
PERPETUUM MOBILE SAU MAŞINĂ INFERNALĂ?

În ziarul nostru de mâine — amănunte asupra acestei fantastice experienţe într-un amplu documentar realizat de Agenţia MEDIAFAX.

 

SĂPTĂMÂNA POLITICĂ

MIRONIADA

Modest reflectat în presa ultimei săptămâni (probabil pe principiul vulpii şi al strugurilor, sau al aceluia, mai nou, că "despre ceea ce nu scriem noi, nu există"), turneul politic al preşedintelui lliescu în câteva ţări ale Americii de Sud a fost remarcat nu atât prin semnificaţiile sale practice, cât prin faptul că şeful statului lipsea din ţară tocmai când se produceau evenimente de gravitatea celor din Valea Jiului. Chiar dacă o stranie coincidentă face ca ziua de 2 august să marcheze, în timp (1929—1977—1993) declanşarea unor tulburări cu consecinţe istorice, este greu de crezut că preşedintele avea cum să prevadă începerea grevei minerilor. Nu că în societatea românească, confruntată cu dificultăţile tranziţiei amplificate de consumarea, într-un interval relativ scurt, a două acte menite să accentueze degradarea nivelului de trai (ultima reducere a subvenţiilor şi introducerea TVA), n-ar exista motivaţia unei tensiuni sociale, apte să producă o detonaţie în zona cea mai sensibilă — Valea Jiului — ci pentru că ne-am obişnuit să credem că toate aceste lucruri se succed conform unor programări oculte, atunci când se consideră a fi ceva mai coapte' condiţiile unor schimbări ce nu se pot produce pe alte căi. De data aceasta se pare că atât momentul 1 mai cât şi 1 iulie au trecut fără a produce ceea de ce unii se temeau, iar alţii doreau. Mai mult: între opinia generală că Guvernul a sărit peste cal, forţând aceste măsuri şi atingând, periculos, limita de suportabilitate, şi aceea a experţilor Fondului Monetar Internaţional, că trăim mai bine decât ne putem permite, că avem mai puţini şomeri decât ar trebui şi că rata inflaţiei e mai mică decât cea necesară, a apărut un decalaj ce a provocat nedumerire şi speranţa secretă că dracul nu e totuşi chiar atât de negru. Deşi timpul scurs nu este suficient pentru a cristaliza consecinţele reale ale celor două măsuri, pentru a face evidente dimensiunile la care a fost redus bugetul familiei şi realitatea decalajului dintre costurile reale ale vieţii şi dimensiunile compensaţiilor. Pe tot acest fond, greva minerilor din Valea Jiului — ultimii, poate, dintre "oamenii muncii" care s-ar putea plânge acum de nivelul retribuţiilor lor — capătă un sens preventiv, liderii săi adăugându-i, din prudenţă, şi o conotaţie reprezentativă.
Vezi bine, minerii se "bat", de data aceasta, nu atât pentru propriul lor bine cât pentru binele general. Presa şi analiştii politici au întors pe toate feţele evenimentul, făcând cele mai fanteziste speculaţii. De la întoarcerea împotriva Puterii, pe care a servit-o în diverse moduri, până la continuarea acestui joc, "primul miner al ţării" a avut parte de cele mai măgulitoare aprecieri cu privire la ascuţimea inteligenţei sale şi la diabolicul calcul politic la care s-a dedat cu obstinaţie. În realitate  înclin să cred că, după cele patru MINERIADE, aceasta este pur şi simplu o MIRONIADA, consecinţa temerilor lui Miron Cosma că îşi pierde popularitatea şi autoritatea asupra celor pe care i-a condus spre cele mal înalte culmi ale violenţei şi iraţionalului. Individ dotat cu un puternic instinct al puterii — ca orice primitiv — Cosma era pe cale, aşa cum au şi dovedit-o unele dintre momentele actualului episod, de a pierde controlul asupra ortacilor săi şi de a-şi vedea afectat prestigiul de "demolator“ al Puterii. Toată chestiunea a avut, în fond, mai puţin o semnificaţie materială (minerii înşişi au început să se teamă de faptul că au întins prea mult coarda şi că, la urma-urmei. reprezintă nu atât un atu indispensabil unei industrii şi aşa în pană, cât o povară bugetară) cât una de orgoliu. Să vină primul ministru acolo, în Vale să le consfinţească statutul de grup privilegiat — asta era şi este, până la urmă, suprema revendicare. O revendicare cu minime şanse de succes, pentru că guvernul Văcăroiu şi-a cam îndeplinit misiunea istorică de a traversa "câmpul minat" al subvenţiilor şi al TVA-ului şi, deci, nu ar mai avea mare lucru de pierdut. Căderea Guvernului — atât de profeţită şi aşteptată — pare să nu mai aibă acum efectele scontate. Iarna care vine se anunţă a fi o încercare şi mai dură şi nu prea vedem cine s-ar înhăma, serios şi cu şanse de succe, la această sanie. Între emoţionalism şi calcul politic, cel din urmă ne arată că unde a mers mia merge şi suta, că dacă e să cadă măgăreaţa acestei dure tranziţii asupra cuiva, apoi cel mai indicat este tot acest Guvern, remaniat sau nu. De aici şi "fermitatea" Executivului în războiul prin fax cu Valea, de aici şi lipsa de determinare a lui Cosma, care ştie că nu mai poate risca o aventură bucureşteană fără ca asta să-i coste un cap pe care şi aşa şi l-a salvat (deocamdată) cu dificultate. În fond, scopul său a fost atins: şi-a mai arătat o dată colţii şi a mârâit, trezind reflexele aşteptate. De mai mult nici nu e nevoie. MIRONIADA este deja un succes.

Octavian ANDRONIC

După întreruperea convorbirilor cu delegaţia Fondului Monetar Internaţional, să mai zică cineva că...
AVEM UN GUVERN A - F.M.I. - AT!

Corespondentă din COLUMBIA, BARBADOS şi SPANIA de la OCTAVIAN ANDRONIC

PE URMELE LUI COLUMB!

La ora la care citiţi aceste rânduri turneul sud-american al preşedintelui lliescu se află deja în faza analizelor şi a bilanţurilor. Sfârşitul de săptămână nu a permis faxurilor expediate de autorul acestor rânduri să ajungă în timp util la cititor. Le facem cunoscute acum, cu convingerea că detaliile acestui important raid politic prezintă interesul lor special.

  • Bogota văzută din "Dacia"

Despre programul vizitei întreprinse în Columbia, ultima etapă oficială a turneului, v-am mai relatat. In special despre momentul de "vârf" pe care l-am considerat a fi întâlnirea cu marele scriitor Gabriel Garcia Marquez, laureat al premiului Nobel. Poposind pe platoul înalt al capitalei columbiene, am avut surpriza de a constata, intrând în traficul rutier extrem de intens, prezenta surprinzătoare a autoturismelor româneşti Dacia şi ARO.
După spusele gazdelor noastre de la Ambasadă, 12.000 Dacii şi 8.000 ARO au fost comercializate aici doar în ultimii ani, Bolivia devenind una dintre principalele pieţe de desfacere a industriei româneşti de profil. Prezenţa în delegaţie a directorilor de la DACIA, ARO, ROCAR, OLTCIT a avut tocmai rolul de a întări şi dezvolta aceste relaţii reciproc profitabile. Dar mai ales pentru România, lipsită, după desfiinţarea CAER, de o piaţă tradiţională. Prezenţa masivă a autoturismelor româneşti pe întreg continentul sud-american (Argentina, Uruguay, Chile, Venezuela) nu se datorează însă, aşa cum ne-ar plăcea să credem, calităţilor lor deosebite, ci preţului, mult mai mic decât ale altor tipuri similare (practic, suntem concuraţi doar de LADA) şi determinat de mâna de lucru ieftină din ţară.
(Continuare în pag. a V-a)

Pe urmele lui... Columb!

(Urmare din pag. 1)
Bogota este un megalopolis cu peste 10 milioane de locuitori, cu o arhitectură spectaculoasă, cu o climă ideală, dar vizibil marcată de sechelele sărăciei. Acest lucru a fost subliniat, de altfel, în alocuţiunea sa, la dineul oficial dat în onoarea delegaţiei române, de către preşedintele Gaviria: eforturile de a adânci procesele democratice se pot lovi din nou — datorită protecţionismului excesiv al ţărilor bogate — de"tirania generată de sărăcie". La rândul său, „inginerul contestatar" (cum l-a numit gazda pe invitat) a arătat într-o spaniolă fluentă (care a surprins, din nou,  asistenţa) că tranziţia politică se află într-o strânsă interdependenţă cu cea economică şi că înlocuirea războiului rece cu un "protecţionism fierbinte" poate afecta întregul cadru aflat în construcţie atât în America Latină cât şi în Europa de Est.
Din bogatul program oficial desfăşurat pe parcursul celor două vizite am mai consemnat dezvelirea bustului principelui Alexandru Ioan Cuza, la Muzeul Militar din Bogota, convorbirile oficiale dintre cei doi preşedinţi, semnarea acordurilor bilaterale.
A fost credem, o plăcută misiune pentru dl Meleşcanu de a trata cu omologul său columbian, o superbă doamnă în etate de doar vreo 40 de ani, specialistă în drept comercial şi cunoscută ca una dintre piesele-cheie din guvernul tânărului preşedinte Gaviria. Executivul columbian se confruntă şi cu narcotraficanţii lui Escobar, recent evadat din închisoare, pistolarii acestuia făcând deja 600 de victime în rândul forţelor de poliţie, lansate în urmărirea şi lichidarea înfloritorului trafic de stupefiante... Pe capul şefului cartelului de la Medellin s-a pus un premiu de 4 milioane de dolari, dar fără prea mult succes, iar starea de asediu în care se află capitala am simţit-o şi prin măsurile speciale, de protecţie care au fost acordate delegaţiei române. După vizitarea celebrului "Muzeu al aurului", preşedintele lliescu şi însoţitorii săi şi-au luat rămas bun de la gazde, plecând spre ţară.
 

  • Barbados - o prietenie uitată?

Aranjamentele făcute prin intermediul misiunii române la New York pentru o escală tehnică în insulele Barbados, au avut o consecinţă plăcută: premierul acestei ţări şi-a exprimat dorinţa de a se întâlni şi a discuta cu preşedintele lliescu, altfel decât în salonul oficial al aeroportului insulei-stat (care ne-a relevat ceva din ceea ce în general se consideră a fi un paradis: mare limpede, palmieri, plaje întinse; vegetaţie luxuriantă, ritm calm şi confortabil de viaţă). După aterizare întreaga delegaţie s-a îndreptat spre reşedinţa primului-ministru, aşezată în mijlocul unui splendid parc englezesc.
După discuţiile private, premierul Erskine Sandiford a reamintit asistenţei că cele două ţări au stabilit relaţii diplomatice încă din 1977, dar că acestea nu au prea fost dublate de alte relaţii, exprimându-şi speranţa că această escală... istorică va determina un alt  curs — lucru cu care dl Iliescu a fost întru totul de acord, cei doi lideri punctând chiar şi câteva domenii concrete de acţiune.
Iată-ne, aşadar, în supliment sud-american, punând bazele unei prietenii barbado-române, primul element concret putând deveni organizarea unei curse aeriene regulate, cu escală în acest pitoresc paradis caraibian. După această vizită neprogramată ne-am întors din nou la drum, peste ocean, cale de peste 9 ore, până la Madrid. Pe aeroport, în salonul oficial, preşedintele şi membrii delegaţiei oficiale s-au întreţinut cu dl Alfredo Perez Balcaba, ministrul preşedinţiei guvernului spaniol, cu care au fost discutate câteva chestiuni legate de relaţiile României cu CEE  şi situaţia internă din cele două ţări, precum şi detalii ale vizitei pe care premierul Felipe Gonzales o va face la Bucureşti în prima parte a anului viitor.
După alte trei ore de zbor am aterizat la Bucureşti, pe Otopeni. Trecuseră exact 11 zile de la plecare.