Publicat: 9 Noiembrie, 2017 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1992

Se lucrează intens la prepararea unui
GUVERN ÎN „AMESTEC"
60% - FDSN, 40% - „ÎNLOCUITORI"

Cu şorţul de bucătărie, dl. NICOLAE VĂCĂROIU pune la punct o reţetă conform căreia — petru a nu ieşi vorbe — vor avea acces la portofoliile guvernamentale doar membrii FDSN şi cîţiva tehnicieni apropiaţi formaţiunii.

Se vehiculează deja cîteva nume noi: TIMOFTE, SOLCANU, MOIŞ. Se vehiculează şi cîteva nume „vechi": SPIROIU, CHIRICĂ şi chiar SPIESS
DEOCAMDATĂ SE DISCUTĂ „PACHETUL" DE MINISTERIABILI URMÎND CA APOI SĂ FIE CONTACTAŢI PENTRU „CONVORBIRI INDIVIDUALE".

DL MÂNZATU anunţă naţiunii formarea unei...
GRUPĂRI DE CENTRU!
Deocamdată o ALIANŢĂ care însă ar putea duce, curînd, chiar la o FUZIUNE
GRUPAREA VA AVEA PENTRU MOMENT CARACTER NEPARLAMENTAR

Mîine NUNTĂ cu DAR, la INTER:
DOMN SERIOS, DE FAMILIE BUNĂ, DAR CAM SCĂPĂTAT (P.N.L.), CERE MÎNA UNEI JUNE DIN POPOR, CU DOTĂ CORESPUNZĂTOARE (N.P.L.)
Masa Şi dansul în familie!

Astăzi, fostul preşedinte liber-schimbist şi actual parlamentar
fedesenist, împlineşte 60 de ani. Partidul recunoscător i-a oferit o
DIPLOMĂ DE ONOARE, conferindu-i titlul de VENERABIL

 Săptămîna politică - NOI ŞI AMERICANII

Două au fost elementele care în săptămîna ce a trecut, au ţinut trează — la propriu şi la figurat — atenţia opiniei publice româneşti: „alegerea" noului prim-ministru român şi „desemnarea" următorului preşedinte american. Ambele considerate a avea urmări importante pentru viaţa noastră politică.

Pregătirea d-lui Văcăroiu

Suspansul prelungit al desemnării viitorului titular de la Palatul Victoria a dat prilejul celor mai spectaculoase şi mai fanteziste speculaţii. S-au vehiculat tot felul de nume, s-a apelat la diasporă şi la Academic fără ca cineva să ghicească cartea din mînecă a dlui Gherman (cu excepţia „Libertăţii"— singurul ziar ca e a consemnat, cu cîteva ore înaintea comunicării de la Cotroceni identitatea noului premier) odată anunţul făcut şi stupoarea iniţială consumată (se zice chiar că un fost prim-ministru a căzut în fotoliu, la auzul veştii!) au început comentariile avînd ca tonalitate dominantă ideea: este acest om pregătit să facă faţă funcţiei? De parcă meseria de prim-ministru ar fi înscrisă în nomenclatorul oficial. A fost, oare pregătit dl Petre Roman pentru a fi prim-ministru? Nu-mi amintesc ca atunci cineva să fi pus această problemă. A fost dl. Stolojan pentru care aterizarea la Agenţia de Privatizare, după demisia din funcţia de ministru al Finanţelor, păruse un fel de final de carieră? Şi unul şi altul au demonstrat că, dincolo de nişte trăsături de caracter sau de comportament, calitatea de prim-ministru poate fi exercitată fără o pregătire prealabilă. Evident, cu sucesele şi cu eşecurile pe care le implică contextul istoric.
De aceea cred că multe întrebări care se pun acum în legătură cu dl Văcăroiu nu-şi au sensul. Oricum, răspunsurile nu le vom putea afla decît după ce domnia sa îşi va forma cabinetul şi va întreprinde primele măsuri de guvernare. Abia atunci vom vedea cît de pregătit, cu cît mai pregătit decît oricare altcineva este domnia sa de a lua în piept toate deciziile şi măsurile pe care o guvernare oarecum provizorie le-a împins dincolo de limita mandatului său. Dar, oricît de pregătit se va dovedi dl. Văcăroiu, mă îndoiesc de şansele sale de a ieşi învingător în disputa cu iarna, cu inflaţia, cu şomajul, cu sindicatele, cu dezorganizarea din economie, cu furturile, cu violenţa, cu corupţia, cu politicianismul oportunist şi cu populismul. Mă îndoiesc că ceea ce l-a ajutat pe dl Stolojan - faptul de a nu prea avea ce pierde de la un mandat de care, era clar, nu ţinea cu dinţii şi care avea un obiectiv bine precizat — îi va mai putea fi de folos dlui. Văcăroiu. Dl. Stolojan nu avea, practic, un suport politic. Dl. Văcăroiu are unul care însă nu-i va fi suficient pentru a putea lua acele măsuri radicale de ieşire din criză. Dl. Stolojan avea un mandat limitat în timp, pînă la alegeri. Al dlui Văcăroiu nu are teoretic decît limita contextului electoral. Practic, obiectivul avut în vedere, dar neexprimat cu voce tare de oameni, este ieşirea din iarnă. Poate cea mai lungă iarnă a vrajbei noastre postrevoluţionare. Nu ştiu dacă dl. Văcăroiu este pregătit tocmai pentru răceala ei...

„Alunecarea Americii spre stînga"
Şoseaua politicii americane este, contrar aparenţelor, destul de strîmtă, cele două direcţii stînga şi dreapta, fiind separate de o subţire linie întreruptă pe care unii sînt tentaţi să nici n-o observe. După 42 ani de mers pe marginea dn dreapta, Cadillacul Americii pare să fi virat, acum, uşor spre stînga. Ce fel de stîngă, însă? Nimic comparabil cu împărţeala de tip european. Poate doar această idee a dlui Clinton că ar trebui mărite impozitele superbogaţilor. Or, în America, superbogaţii constituie ei înşişi o clasă care consideră că are dreptul la protecţia socială! Cea pe care i-a acordat-o Bush.
Ce semnificaţie are, pentru noi românii, victoria „stîngii" americane? Ne-am obişnuit să considerăm indiferenţa sau reţinerile Americii faţă de noi ca fiind opera dlui Bush şi a amicilor săi politici. Suferim, mai nou, de un soi de manie a persecuţiei şi de aici salutul entuziast pe care românii l-au dat succesului democrat. Uitînd un moment că ultima propunere de reacordare a Clauzei i-a aparţinut tocmai lui Bush şi că, de fapt, oamenii lui Clinton din Congres ne-au tăiat atît de categoric macaroana. America are şi ea problemele ei. Păstrînd proporţiile, bineînţeles. Alegerea lui Clinton s-a datorat şi promisiunii de a se ocupa atent de ele, de a-i mai lăsa pe alţii să-şi rezolve problemele şi singuri. Alunecarea Americii spre stînga, cum ar zice un distins analist, semnifică mai degrabă o alunecare spre sine. În acest context, problemele mondiale şi cele ale Estului vor rămîne un timp pe un plan secundar. În afara posibilităţii de a schimba ambasadorul actual cu vreun suporter al campaniei electorale, nu prea cred că America îşi va aluneca privirile spre noi. S-ar putea să o facă în momemtul în care va constata că Germania e pe cale să-si consolideze zona de influenţă în această parte, spre a nu-i permite să o concureze ca super-putere. În această perspectivă, interesul nostru faţă de procesele de pe scena politică americană apare disproporţionat şi, mai degrabă, rodul unei nădejdi secrete decît al unei realităţi.

Octavian ANDRONIC

„Câştigătorul ia totul"

Mic dejun cu Mr. Tapie

Celebrul miliardar francez, patron al lui Olympique Marseille, a acordat Editurii LIBERTATEA dreptul de a-i traduce şi edita în România best-seller-uil său "Gagner" apărut la Laffont şi tradus deja în 15 limbi.
În curînd cititorii noştri vor avea prilejui să afle cum se cîştigă în viaţă. A la Tapie !

Hotel de 5 stele, SOFTTEL, e plasat undeva pe înălţimile Marsiliei, intr-un perimetru discret. Recepţionerul devine brusc amabil, cînd i se confirmă că sîntem aşteptaţi. Urcăm la etajul III. Din capătul coridorului  se iţeşte capul unui bodyguard suspicios
Sunăm la uşa apartatamentului „Monte Cristo". Denumire aproape normală. Suntem doar la cîţiva kilometri de celebrul Chateau D'IF. Iar el, domnul Tapie, are ceva din faimosul personaj...

Ne deschide personal. E. într-un tricou alb şi pantaloni
de jogging. Figura sa de „băiat de gaşcă" este niţel şifonată. „M-am culcat abia pe la 5" — ne spune, fără nici o urmă de reproş, aşa, ca o constatare. "Ne am înţeles pentru 10, acum e 10"-  simte nevoia nevoia să precizeze Cornel Dinu. ,,Pas de problemes...".. „Aţi mâncat? Eu am comandat, micul dejun. Vă rog să mă acompaniaţi!". Acceptăm cîte o cafea şi ne aşezăm, pe fotoliile din mijlocul unui apartament elegant, dar nu somptuos. „Este vorba despre cartea mea. A-ţi citit-o ? V-a plăcut ?" ,"Am citit-o şi mi-a plăcut". Aici în Franţa a fost best-seller, cînd a apărut, în urmă cu vreo 7 ani. Nu doar din cauza numelui — care în Franţa „vinde" orice. Ci din cauza expresiei directe, sincere, a modelului. Modelul unei reuşite. "Cred că şi noi, acum, în acest context amestecat, avem nevoie de asemenea modele. De exemple, ale reuşitei"-  i-o spun. E de acord. Discuţia se invîrte un timp în jurul meciului de fotbal (întîlnirea a avut loc chiar în dimineaţa respectivă), după care revine la tema iniţială. Ştie ziarul nostru, dealtfel la Bucureşti i-a acordat primul interviu în "exclusivitate". Ştie şi că a fost primul. Îşi dă bucuros acordul să-i publicăm cartea. În Belgia a creat o şcoală pentru emigranţii din Est. De pregătire practică, multilaterală. A fost impresionat să constate că printre elevii cu cele mai mari disponibilităţi se numărau românii. Şi ungurii. La mare distanţă de ceilalţi. Ar vrea să revină în România pentru afaceri.L-ar interesa cîteva cooperări. Cu ELBA de pildă. Şi altele. Cornel Dinu ii asigură că va fi bine primit. La toate nivelurile. De altfel, pînă atunci n-ar fi exclus să-şi adauge şi o calitate oficială. Va redeveni, probabil în cîteva zile, ministru "al oraşelor" în guvernul socialist al lui Beregovoy. Este interesat de politică pentru că simte că aici trebuie căutate rezolvările marii crize cu care se confruntă Occidentul. Bunăstarea , egoismul  îi pot fi fatale. Decalajul brutal faţă de săracii lumii, ezitările în a lua măsuri de sprijinire a lor n-ar fi exclus să repete lecţii ale istoriei. Imperiul roman a dispărut sub valul năvălirilor barbare moleşit de bunăstarea şi egoismul său. 

Nu e nevoie de aşa ceva. Dar acum i se pare că Occidentalul este mai egoist, mai însingurat ca oricînd. Şi mai puţin dispus să dea ceva de bună voie. Ne povesteşte un episod straniu: în mijlocul unui ambuteiaj, pe unul din marile bulevarde ale Parisului în plină zi, maşina în care se aflau soţia şi fiica sa, a fost făcută pur şi simplu zob, cu o bîtă, de un şofer căruia nu i se dăduse  prioritate.  Fără ca cineva să intervină... 
A trecut, pe neobservate, aproape o oră. Boss-ul şi-a terminat micul dejun. Noi cafeaua. Apare o secretară căreia i se spune să-mi pregătească scrisoarea de accept pentru carte. Se conformează cu. promptitudine. „Ce facem diseară?" — întreabă, într-o doară, Dinu. „Ce să facem ? Cîştigăm!" Şi, ca de atîtea alte ori, Tapie a cîstigat...(Octavian ANDRONIC)

Localizare: