Publicat: 9 Octombrie, 2013 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu două decenii, în 1993?
Ochelarii (bănuim, fumurii) ai domnului Ion Aurel Ilie, ministrul mediului, îi pot îndulci viziunea doar asupra unei părţi (minime) a poluării din urbele româneşti. Pentru altă parte, mai poate pune vată în urechi. Dar ce se face cu celelalte simţuri? N-ar fi mai convenabil (şi pentru noi) să aplice un cât de mărunt program ecologist?
 
Desen de Dan Silviu TURCULEŢ
 

TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

 

EXIGENŢĂ ŞI STUPIDITATE

 
Zilele trecute, pe fondul paşilor decisivi făcuţi spre integrarea europeană şi mondială, un ziar a anunţat cu mare tam-tam şi poză, pe prima pagină, cea mai importantă faptă de arme a colonelului de vamă Mihai Pânzariu. Cu vizibilă satisfacţie, ziarul anticipa că "România va fi implicată într-un scandal internaţional" datorită vigilenţei deosebite de care dăduse dovadă directorul general al vămilor (un mai vechi client al gazetei) care-şi pusese toată priceperea la bătaie pentru a descoperi şi demasca violarea embargoului împotriva Iugoslaviei de către un convoi de nave cu 6 000 tone combustibil la bord. "În această afacere nu sunt implicaţi nişte copii nevinovaţi" declara cel pe care nu de mult, aceeaşi primitoare publicaţie îl gratulase cu înaltul titlu de "Corado Cattani al României".
Desigur, embargoul impus Iugoslaviei de către comunitatea internaţională este o realitate ce ţine de noua etică mondială pe care neaşteptatul consens al ultimilor ani doreşte s-o instaureze. Că Iugoslavia este un prieten tradiţional al României -singurul vecin cu care n-am avut conflicte şi divergenţe de-a lungul istoriei -şi că embargoul afectează România într-o măsură disproporţionată faţă de rezultatele lui, sunt realităţi ce nu pot fi negate. Că celelalte ţări din jurul sârbilor, sau de mai departe, încalcă zilnic, cu mare voioşie şi imense profituri acest embargou, cu binecuvântarea tacită a forului internaţional, sunt de asemenea realităţi evidente. Ca de obicei, în aceşt context, România se "bucură" de o atenţie sporită şi de exigenţe speciale, chiar dacă pre-
zumtivele compensaţii nu vor sosi niciodată. Cum n-au sosit cele de pe urma războiului din Golf.
În aceste condiţii, deci, dl Pânzariu, înalt funcţionar al statului român - pe lângă care au trecut, nevăzute şi neauzite în ultimii doi ani, sute, mii de convoaie de TIR-uri cu ţigări şi băutură de contrabandă - devine brusc vigilent şi-i dă de gol pe violatori. Douâ pârlite de firme particulare de pe malul Dunării, care şi-au încercat şi ele, ca mulţi alţii, norocul. Ce l-a îndemnat, oare, pe directorul general al vămilor să procedeze astfel: înalta constituţie civică? Sentimental de responsabilitate faţă de marile probleme ale omenirii contemporane? Cinstea sa funciară, chiar dacă aceasta afectează - într-un fel sau altul - interesele statului al cărui cetăţean este?
După părerea noastră, nici unul dintre aceste motive. Ci o chestiune mult mai banală: simţind că se strânge în jurul său cercul răspunderii pentru dezastrul pe care l-a generat vama în visteria ţării, sub conducerea sa, că se apropie momentul licenţierii, avid de putere şi de privilegii, ca şi camaradul său Florică, şi-a pus la punct un alibi. "Vedeţi, domnilor, vor să mă dea afară pentru că am demascat manevrele lor oculte şi încălcarea embargoului". Un nou luptător pentru dreptate şi adevăr, de acelaşi calibru cu Florică, se va naşte odată cu odioasa intenţie a puterii de a-l desprinde de scaunul mult-iubit. Cam aşa se scrie o anumită parte a istoriei, într-o anumită parte a mass-media.
 
Octavian ANDRONIC
De luni, cu toţii la... TIB!

PRIN ECONOMIA DE TÂRG - SPRE ECONOMIA DE PIAŢĂ