Publicat: 8 Septembrie, 2015 - 12:20

Iată, autorităţile de la Bucureşti dau dovadă de înţelepciune. Este adevărat, nu toate. Dar, cel puţin, Ministerul de Externe ştie ce spune. Nu s-a decis nimic, nici oficial, nici neoficial, în ceea ce îi priveşte pe refugiaţi. Nu se ştie, încă, dacă România va da sau nu va da piept cu marele exod. Nici dacă va fi sau nu încălcată Constituţia. Dar când se va decide ceva?
Pur şi simplu, în ciuda nenumăratelor declaraţii, chiar ale unor oficiali, staff-ul Uniunii Europene nu a decis nimic. Şi nici nu putea. Aşa cum am mai încercat să demonstrez şi în alte prilejuri, şi România este parte a oricărei decizii privind soarta refugiaţilor. Fără votul României nu poate fi adoptată nicio soluţie care să vizeze ţară noastră. Aşa că, în cele din urmă, întreaga responsabilitate, pentru o opţiune bună sau rea, cade, exclusiv, pe capul oamenilor politici de la Bucureşti.
Cum se va proceda? Cândva, pe parcursul acestei luni, dar nu foarte repede, va avea loc o discuţie la care vor participa toţi şefii de state din Uniunea Europeană. În ceea ce ne priveşte, va fi prezent acolo Klaus Iohannis. Şi va fi adoptată o politică de principiu privind cel mai mare şi cel mai periculos val migrator din ultimele secole. După care, fiecare stat, în parte, va trebui să opteze. Să ia o decizie fermă.
În România, încă o dată subliniez, o asemenea decizie, dacă va însemna strămutarea unei populaţii şi nu primirea, pur şi simplu, individuală de refugiaţi, aşa cum s-a întâmplat pe parcursul ultimilor douăzeci şi cinci de ani, presupune, cu necesitate, ca, în prealabil, să fie modificat articolul 3 alineat 4 din Constituţia României. Ceea ce nu se poate întâmpla decât în urma unui referendum. Altfel, chiar prin consensul tuturor partidelor politice, oamenii politici ar comite o gravă ilegalitate.
Până una-alta, este de remarcat o precizare făcută de Ministerul Român de Externe. Şi anume că, în nicio situaţia, România nu ar primi mai mulţi refugiaţi decât numărul total al locurilor de cazare disponibile în acest scop. Iar cifra este mult sub 2000 de persoane. Dacă ţinem cont şi de refugiaţii care deja se află în respectivele cămine.
Restul este propagandă pură. Şi de-o parte şi de alta. Sau, scenarii menite să influenţeze o decizie care nu poate fi luată altfel decât democratic şi în acord cu legea fundamentală a ţării. Este firesc ca Germania, principalul responsabil european pentru declanşarea acestei mega-tragedii, care a lovit populaţiile din mai multe state, să îşi asume, până la un punct, răspunderea. Şi să declare ritos, prin vocea cancelarului, că va primi atât de mulţi refugiaţi cât este nevoie. Iar apoi, abil şi discret, să încerce, alături de Franţa, de Olanda şi alte state responsabile, să împingă efectele asupra unor guverne şi naţiuni care nu au avut nicio implicare în declanşarea războaielor civile care au distrus structurile unor state, declanşând o veritabilă dramă, în plan uman. Şi unde altundeva ar putea fi împinse efectele acestei mareei, care riscă astfel să se transforme într-un tsunami, decât spre statele din periferia Uniunii Europene. Şi, de aici, au fost date publicităţii cele mai halucinante ştiri. Inclusiv ameninţări, mai mult sau mai puţin voalate, cum că statele care vor refuză să primească refugiaţi vor putea fi sancţionate. Propagandă şi atâta tot. Dar o propagandă din ce în ce mai violentă şi mai murdară.
Nu pot să nu închei aceste consideraţii, prin care remarc că, în sfârşit, o instituţie a statului român încearcă să limpezească situaţia, fără a mai face două precizări. Prima este că mă bucur că, în fine, cel care a jurat să fie primul apărător al Constituţiei României şi a fost preşedinte al acestui stat timp de zece ani s-a trezit şi după ce eu am transmis, în mod repetat, câteva semnale de alarmă în acest sens, a catadicsit să citească Constituţia. Şi chiar să se prezintă cu ea în mână la un post de televiziune. Pentru a se preface că este descoperitorul articolul 3 alineat 4 din legea fundamentală. Un comportament tipic pentru lipsa de onoare care îl caracterizează pe Traian Băsescu. Teatru de doi lei. A doua remarcă este că, mai devreme sau mai târziu, buimăceală de care au dat dovadă instituţiile statului pe tema refugiaţilor, Preşedinţie, Guvern şi, în primul rând, serviciile secrete, va trebui decontată. Mai bine mai devreme decât mai târziu.