Semnificaţia unei recente condamnări!

Halta Scânteia din cuprinsul judeţului Iaşi a fost la data de 14 August 2009 scena unui accident caracterizat, pe drept cuvânt, ca fiind o catastrofă rutieră. Un microbuz cu 16 persoane făcea legătura cu municipiul Iaşi şi parcurgea trecerea la nivel cu calea ferată din zona Haltei CFR Scânteia.

Aşadar, momentul care ne apropie de catastrofă este cât se poate de obişnuit. 15 persoane plus şoferul, vizibilitate perfectă, drumul degajat şi secvenţa dinaintea catastrofei, care pune în evidenţă următoarele momente: 1. şoferul ţine volanul cu o mână iar cu cealaltă preia banii de la pasageri 2. şoferul întoarce capul spre pasagrii de la care primeşte banii, îi numără şi apoi dă ori nu biletul 3. şoferul nu se asigură, nu priveşte în lungul liniei de cale ferată şi nu observă rapidul care venea din dreapta 4. unul dintre pasageri îi strigă, prea târziu, că vine trenul 5. Rapidul izbeşte năpraznic microbuzul pe care îl dezmembrează şi îl împinge, parte din acesta, cca. 400 de metri pe direcţia de avans. La faţa locului sunt numărate 13 cadavre cărora li se vor adăuga, ceva mai târziu, încă două. Cazul a făcut vâlvă şi a pus în evidenţă carenţele serioase din sistemul transportului de persoane, carenţe ce continuă a se manifesta şi azi. Autorul direct al accidentului, şoferul a murit.

Totuşi, justiţia a crezut de cuviinţă că mare parte din culpă revine directorilor firmei de transport care nu au asigurat selecţia corespunzătoare a şoferilor; nu au asigurat instruirea acestora; nu au asigurat controlul în traseu al acestora; nu au asigurat un minim de instruire sub raportul conduitei preventive al acestora; nu au depus diligenţele necesare pentru perfecţionarea stilului de a şofa.

Iată că, deşi nici unul dintre cei doi directori nu s-a aflat la volan, ori în calitate de observatori sau îndrumători de trafic, amândoi au fost trimişi în judecată şi condamnaţi, recent, la câte 3 ani de închisoare, cu executare! Atenţie, este cel de-al doilea caz după celebra tragedie de la Buzău, comuna Mihăileşti, în urma căreia 18 persoane au murit, alte 7 fiind grav şi foarte grav vătămate. Au fost trimişi în judecată patronii celor două unităţi, cea care a preluat comanda de transport a 400 saci cu azotat de amoniu, cel care a contractat firma şi, atenţie, directorul combinatului chimic de la Vâlcea, iar toţi trei au fost condamnaţi la câte 4 ani de închisoare şi plata unor penalităţi!

Cazurile acestor două condamnări au marcat debutul judiciar al stabilirii vinovăţiei şi în sarcina unor persoane care, cel puţin la prima vedere, nu puteau împărtăsi responsabilitatea penală, cel mult cea referitoare la latura civilă a cauzelor. Începutul a fost făcut, precedentul judiciar creat. Managerii unităţilor de transport ar trebui să măsoare de câteva ori până vor croi şi tăia adică până ar accepta ca maşinile din dotare să fie conduse de oameni foarte bine pregătiţi profesional şi, atenţie, motivaţi de un salariu corespunzător.

Altminteri, consecinţele pot fi dintre cele mai serioase şi grave, responsabilitatea urmând a reveni investitorului interesat economic numai la câştig şi mai puţin la instruirea personalului.

Să zicem, Doamne fereşte - dar să ne ajutăm singuri îndeplinind ceea ce legea cere de mult să împlinim!